intr-o scrisoare catre doamna Hanska, Balzac isi defineste personajul astfel: "un om care este tala, asa cum un sfant, un martir, e crestin". Prin Mos Goriot, Balzac ilustreaza drama paternitatii.
Fost mare fabricant de paste fainoase, Mos Goriot isi sacrifica intreaga avere pentru ca cele doua fiice ale sale sa se poata bucura de privilegiile unei vieti lipsite de griji, in inalta societate. Din pacate, fiicele sale rasfatate si ingrate, vazand in tatal lor doar o sursa permanenta de bani, de indata ce isi ating scopul (una devine contesa de Res-taud, iar cealalta sotia marelui bancher, baronul de Nucingen) il vor lasa pe batran sa moara in mizerie, vegheat doar de Rastignac.
Orbit de dragostea pe care le-o poarta fiicelor sale, Goriot va deveni victima propriei sale naivitati si incapacitati de a-si cunoaste indeajuns fiicele.
