A aparut in Convorbiri literare, 1 martie 1871, p. 15.
Trimitand-o revistei, Eminescu o insotea cu o scrisoare catre Iacob Negruzzi, din 11 febr. 1871, Viena. O marturie aici, pe care o retinem: "Apoi va mai trimit niste versuri de-ale mele. Bune simt ca nu sunt; poate insa sa nu fie cu desavarsire rele. Stergeti ce vi se va parea bun de sters."
In ms. 2259, f. 18v. 20v., s-a pastrat versiunea dupa care Eminescu a facut copia trimisa revistei. Deosebirile sunt marunte, dovedind, si ele, spiritul autocritic obisnuit la poet, si putem crede ca redactia Convorbirilor literare n-a uzat de libertatea ce i se da.
Poezia a fost obiectul de cercetare a numerosi critici si istorici literari, stabilindu-i-se fie valoarea artistica, fie izvoarele si asemanarile de tema cu poezii inrudite din literatura universala. In apropierea facuta de O fata tanara pe patul mortii se poate spune ca i s-a atribuit lui Bolintineanu o influenta mai mare decat este intemeiat. Fondul afectiv si intelectual ca si vestmantul de imagini arata la Eminescu superioritate fata de Bolintineanu si originalitate. A retinut insa ritmul din O fata tanara pe patul mortii (D. Caracostea, Arta cuvantului la Eminescu, p. 147) si a folosit aceeasi stanta ca si Bolintineanu (Anghel Demetriescu, Mihail Eminescu, in Literatura si arta romana, 25 iulie - 23 sept. 1903, p. 359 si urm.). in ce priveste izvoarele, apropierile facute de Radu Paul (in Izvoarele de inspiratie a catorva poezii ale lui Eminescu, Cluj, 1934) de doua poezii ale lui Crcteanu: Ideea mortii si indoiala, sunt numai de ordin general. Eminescu n-a luat de la Creteanu nimic ce este specific ca fond si imagini in Mortua est! D. Caracostea (op. cit., p. 166 si urm.) compara Mortua est! cu A Silvia de Leopardi, ajungand la concluzia ca prin dinamismul ideii si sentimentului, ca si prin structura intregii poezii, Eminescu se afirma ca unul din "clasicii formei stapanite".
Forme in diferitele editari:
v. 4: Astfeli; otar (Conv. Ut.); astfel; hotar (ed. I, II Maiorescu si Ibraileanu); otar (Botez); 7: sumbre (ed. I si II M.); 12: ploaie (ed. I si II M.); 15: tocsul (Conv. Ut.); 32: mandra (cd., I si II M.); v. 28 este urmat de virgula in Conv. Ut.; tot aici. dupa v.32 avem punct; 45: Astfel (ed. I si II -M. si Ibraileanu); 58: te-nsala (ed. I si II M. si Conv. Ut.); te-nseala (Ibraileanu); 68; Astfel (ed. I si II M. si Ibraileanu). Editia C. Botez urmeaza Convorbirilor literare, dar nu preia forma: astfeli in v. 4, 45 si 68.
Acest vers a suferit modificari in diferitele versiuni ale poeziei. Toate versiunile sunt datate: oct. 1866, Eminescu accentuand asupra momentului primei elaborari; intre 1866 si febr. 1871 a framantat textul spre a ajunge ia o forma definitiva si la exprimarea strofei I in asa fel incat sa fie o sinteza a vietii copilei a carei moarte il inspira.
I. M. Rascu arata ca titlul primei versiuni. Elena, poate sa fi fost sugerat de Alecsandri, dupa cum in Pe albumul doamnei Z, de acelasi avem rima: hotar-amar. Amintim aici ca aceasta poezie a lui Alecsandri, aparuta intai cu titlul La o mama in Foaia societatii pentru literatura si cultura in Bucovina, nr. 6 din 1865, a fost atribuita de N. lorga lui Eminescu, tocmai pe baza unor asemanari de expresie literara cu Mortua est! (vezi Revista Fundatiilor regale din 1 aprilie 1934.) Anghel Demetriescu a fost mult depreciat de critica noastra literara, deoarece i se atribuise articolul plin de rautate si lipsit de inteligenta din Revista contimporana, 1875, p. 268 si urm. semnat Gr. Gellianu. Tocmai fiindca identificarea a fost gresita, insistam aici asupra caracterizarilor interesante in legatura cu Mortua est!
Citind versurile din prima strofa, Anghel Demetriescu releva bogatia si originalitatea imaginilor: "De la inceput pana la sfarsit ies din adancurile imaginatiei sale comparatii, care prin vagul si noutatea lor ne transporta in alte lumi" (op. cit, p. 370). "Poezia lui e o muzica bizara, scrisa cu o octava mai sus si cu alte intervale decat cele obisnuite, adaptata pe o sensibilitate particulara, bogata in efecte puternice si acute, desteptand viziuni extraordinare, provocand tensiuni extreme si prelungite ale sufletului, inteligentei si nervilor" (ibid., p. 373).
Tema ascensiunii sufletului - inger, o mai aflam si in Despre moartea unei tinere de Byron (in Hours of Idleness). Versurile 9-36 nu au corespondent in versiunea Elena, sunt numai indicate unele imagini in versiunea II, si au forma apropiata de cea definitiva numai in versiunea III din epoca studiilor la Viena. O data cu inceperea studiilor de filozofie, spiritul poetului se imbogateste, iar poezia lui se resimte de noul strat de cultura. Acum F.minescu a studiat si tratatul din 1766 al lui Kant, Traume eines Geisterschers, unde se combat halucinatiile lui Swedenborg. Dar viziunile si descrierile swedenborgiene, din care Kant da exemple, au multa poezie, care nu putea sa scape lui Eminescu.
in afara de aceasta, pe baza cunoasterii scrierilor lui Swedenborg, Balzac a scris romanul Seraphita. in aceasta lucrare avem ascensiunea sufletului Seraphjtci spre regiuni superioare, inconjurat de miriade de ingeri. Pe masura ce se inalta strabatand infinitul, sufletul-scrafim devine tot mai pur, tot mai inzestrat cu frumusete, tot mai mult pare incoronat cu diadema ca o regina si este primit, in cele din urma, in cantari de slava de ingerii care ingenuncheaza imprejurul lui.
