MOMENTE - Volum de proza scurta de Ion Luca Caragiale, Bucuresti, Editura librariei Soccc, 190.

Sumarul cartii contine, alaturi de patru nuvele si povestiri (La hanul lui Manjoala, Canuta, om sucit, La conac si Doua loturi), patruzeci si una de schite si foiletoane, din care majoritatea au aparut, mai intai, in ziarul "Universul" (intre 1899-l900), iar restul, in special in revista "Moftul roman" (1901).

Intr-un stralucit articol programatic, O buna lectura, . L. C. observa ca "A crea o literatura inseamna a crea o proza", intrucat aceasta din urma este deliberata, construita, pretinzand o anume rigoare reflexiva, iar, pe de alta parte, "tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete, a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica". O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente, unde ordinea schitelor nu este aleatorie, ci premeditata de autor, bine calculata in vederea obtinerii unor anumite efecte.

O privire aruncata asupra sumarului e intru totul revelatoare: Momentele constituie un volum gandit si construit de C. conform tehnicii muzicale, in care cate o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta in diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente.

Astfel, Reportaj inaugureaza scria de momente dedicate presei si acelor "infatigabili reporteri" din speta lui Caracudi: Ultima ora!, Boris Sarajoff], Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii; acestora le urmeaza imediat o schita inrudita. Amicul X, unde eroul, colportor de informatii prelucrate fantezist, realizeaza un soi de gazeta vorbita. O alta scrie de schite este consacrata "mutatului": Caut casa.

De inchiriat si, partial, Procesverbal, care, totodata, ca parodie a stilului birocratic si administrativ, anunta tematic un alt moment, anume Urgent, ce ii succede imediat ca variatiune.

Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe, Vizita si oarecum, Triumful talentului. intr-un chip foarte subtil, prin schitele invecinate intarziere si Petitiune, momentul "nerabdarii" este combinat cu acela al "rabdarii". Seria subsecventa e aceea a "partidelor de placere", adica a petrecerii: La Mosi si Tren de placere. Se insiruie apoi, in ordine, momente ale politicii (Atmosfera incarcata, Tempora, O lacuna, Situa-(iunea), ale "lumii bune" (Five o'lock, High-life), aie familiei (Cadou, Diplomatie, Mici economii). Un grup aparte il formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspecfiune si Ultima emisiune.

Asa-zisele "reminiscente" incluse in volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment intr-o oarecare masura inrudit, O zi solemna, si insotite, aproape imediat, tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand Hotel "Victoria Romana".

In fine, ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie, Art. 214, Caldura mare, C. F. R. (includerea lui Bubico printre aceste piesete pare complet de neinteles daca nu tinem seama, pe de o parte, de faptul ca schita contine secvente in care replicile sunt asezate, grafic, conform modalitatii teatrale, iar, pe de alta, ca, impreuna cu C. F. R., incheaga o alta subgrupa, aceea a momentelor "drumului-de-fier").

In cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna, de altfel, chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene), exista si cateva momente flotante, independente, care - despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor - rup monotonia grupajelor, avand insa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune Ia precedentele momente ale educatiei si scolii; / aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor, dar, concomitent, prima schita, prin "arta mintitului" si a mistificarilor, prevesteste un alt moment flotant, Amici, care, la randul sau, ca structura formala, anunta grupajul piesetelor; in sfarsit, 25 de minute, schita inscrisa in orbita "reminiscentelor", este, la origine, tot un fel de amintire, dupa cum atesta prima sa varianta ("Reintoarcerea lui M. S. si I. S. ne aminteste o povestire ce ne-a

(Scut-o un prietin" etc.). Sigur ca, in atare conditii, e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este intamplator. Din amintirilecontemporanilor lui C. ies la iveala, cu claritate, cautarile scriitorului de a gasi o denumire adecvata:

"La o masa din fiind de la «Gambrinus», unde ne intalneam in toate zilele, () Caragialc ne anunta intr-o seara ca peste cateva zile are sa apara in volum bucati alese din schitele lui saptamanale publicate in "Universul" si cauta un titlu care sa fie insa o singura vorba Nici unul din cati eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvantul Momente sub care s-a si publicat volumul".

Sintagma aleasa de C. e atat de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare, moment inseamna si "clipa, ceas, minut, ora, secunda" (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat, in chiar vremea lui C, de naturalistii germani), dar si: "circumstanta, ipostaza, imprejurare, situatie" sau "etapa, faza, punct, stadiu"; momentele caragialiene sunt, deci, si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata, adica efemeride fixate pe retina eternitatii, dar si situatii sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor in privinta unor anumite faze ori stadii ale existetei. De aceea, C. ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula schite exemplare, asa cum Unamuno, dupa model cervantin, si-a numit creatiile nuvele exemplare, atragand atentia ca aceasta titulatura arc un caracter mai mult etic decat estetic: ",..le numesc exemplare, fiindca le dau drept exemplu - chiar asa - exemplu de viata si realitate". Intentionalitatea etica, moral- cathartica nu este la C. cum s-ar putea crede, numai implicita, ci fatis explicita, dupa cum ne previne, cu un ton categoric, splendida sa introducere Ia "notitele critice" scrise pentru ziarul "Universul": "Odinioara, nu prea de multa vreme - popoarele mici fac repede progrese mari - parintii nostri ziceau cu mandrie ca romanul e nascut poet. Astazi, tot cu atata mandrie, daca nu chiar cu mai multa, noi putem zice ca romanul e nascut critic. Poezia este atributul tineretei - critica, al barbatiei.

Sa fim barbati si sper ca suntem"; scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda il impiedica sa se abandoneze, cu iresponsabilitate, reveriilor idealizante ori

Scriitori romani