Cronica: \"Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace\" (1595-l6611
\"Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace\" (1595-l661)
continua cronica lui Grigore Ureche si, spre deosebire de acesta, Miron Costin este martor si uneori participant la evenimentele relatate, conferind astfel continutului un plus de adevar istoric, de obiectitate si responsabilitate, deoarece \"eu voi da seama de ale mele cate scriu\". Dominat de sentimente patriotice, Miron Costin isi exprima deznadejdea ca Moldova cadea din ce in ce mai mult \"sub puterea turceasca, iar luptele interne si externe macinau tara: \"nu sunt vremurile subt carma omului, ci bietul om subt vremi\".
Cronicarul realizeaza ini memorabile consacrate domniilor lui Vasile Lupu si a lui Gheorghe Stefan. Impresionante sunt cateva evenimente ilustrate cu un adevarat talent literar, cum ar fi nunta domnitei . Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, cu Timus, fiul hatmanului cazacesc, precum si descrierea invaziei lacustelor, dupa care nu mai ramasese \"nice frunza, nice iarba\" in biata Moldova.
Iubirea de tara face din Miron Costin un istoric obiectiv ce militeaza - pe parcursul intregii cronici - pentru dreptate si adevar, indiferent de sentimentele lui fata de un domnitor sau altul. Miron Costin considera asuprirea otomana ca o cumplita nenorocire pentru tara si doreste eliberarea Moldovei de sub jugul turcesc. El vorbeste cu indignare despre \"pantecele turcilor fara fundu\", dar este neincrezator si pesimist prind eliberarea tarii de sub stapanire straina.
Stilul este mai literar decat la Grigore Ureche, presarat cu amanunte
anecdotice, portrete sugestive, descrieri de natura; fraza este ampla, cu o constructie latineasca in care sunt edente influentele poloneze.
\"De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor\"
\"De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor\" este o remarcabila opera literara si stiintifica, cu un pronuntat caracter polemic. Lucrarea a fost scrisa in ultima perioada a etii lui Miron Costin, in timpul domnitorului Constantin Cantemir, adica intre anii 1686 - 1691. Ideea centrala este argumentarea latinitatii limbii romane si a romanitatii poporului nostru. Lucrarea s-a nascut din revolta si indignarea cronicarului indreptate impotriva unor copisti ai cronicii lui Ureche, mai ales impotriva lui Simion Dascalul, \"om de multa nestiintajsi minte putina\" si a lui Misail Calugarul, care strecurasei*a in copia letopisetului afirmatia ca moldovenii ar proveni din talharii de la Roma, eliberati din puscarii si exilati pe teritoriul Daciei. Miron Costin este foarte indignat de aceste \"basne\" si intentioneaza sa scrie o \"Predosloe\" (Prefata -«.«.) la cronica sa, dar aduna atata material documentar, incat realizeaza o opera de sine statatoare. Revolta cronicarului este atat de sincera, incat caracterul polemic al \"Predosloei\" capata - pe alocuri - accente pamfletare.
Miron Costin demonstreaza originea romana a poporului roman cu argumente stiintifice, apeland la izvoare istorice pritoare la imprejurarile cuceririi Daciei de catre Traian, \"de la discalecatul taralor cel dintai de Traian, imparatul Ramului, cu cateva sute de ani peste mie trecute\". Aduce argumente lingstice in sustinerea latinitatii limbii romane si argumente de ordin etnografic, and portul, firea, obiceiurile moldovenilor cu cele ale romanilor. \"De neamul moldovenilor\" este o lucrare istorica de mare importanta pentru cultura veche romaneasca, intrucat este prima scriere care priveste poporul roman in unitatea sa legata de originea comuna a locuitorilor din Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania. Miron Costin * este primul umanist care contureaza sincronizarea Tarilor Romane cu istoria celor europene, argumentand cu asemanarile edente dintre cilizatia, obiceiurile si limba italienilor cu cele ale romanilor, ilustrand concret cu latina care sta la originea ambelor limbi, romana si italiana.
(Structura si continutul operei)
\"De neamul moldovenilor\" este structurata in sapte eapitole, fiecare purtand un titlu explicativ pentru continutul acestora.In prefata intitulata \"Catre cititoriu\", Miron Costin acorda problemei originii comune a romanilor o insemnatate deosebita, dintr-o reala datorie patriotica: \"A lasa iaras nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o seama de scriitori, ieste inimii durere\". Printr-o adresarea directa catre cititor, Miron Costin isi motiveaza stradania astfel: Biruit-au gandul sa ma apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si semintie santu lacuitorii tarii noastre, Moldovei si Tarii Muntenesti, si romanii din Tarile Unguresti [] toti un neam si o data discalecati santu\". De remarcat ca sintagma \"Biruit-au gandul\" a fost aleasa de Titu Maiorescu pentru a fi incrustata deasupra intrarii in camera sa de lucru, considerand-o emblematica si mobilizatoare pentru un om de cultura.
Revoltat de basnele copistilor Simion Dascalul si Misail Calugarul, introduse de acestia in cronica lui Ureche prind provenienta moldovenilor \"din temnitele Ramului\", Miron Costin considera ca \"de aceste basne sa dea seama ei si de aceasta ocara. Nici ieste saga a scrie ocara vecinica unui neam, ca scrisoarea ieste lucru vecinicu\". Cronicarul trebuie sa fie responsabil de ceea ce consemneaza intr-o lucrare stiintifica, deoarece ea este vesnica si trebuie sa transmita informatii corecte generatiilor urmatoare. Miron Costin este constient de importanta misiunii pe care si-a asumat-o, afirmand: \"Eu voi da seama de ale mele, cate scriu\", citand in sprijinul afirmatiilor sale personalitati ale culturii europene si documente istorice care n in sustinerea ideii de unitate si origine comuna a limbii romane, care consemneaza ca lucru de mirare \"ca limba moldovenilor si a muntenilor mai multe cunte are in sine ramlenesti, decat a italienilor\".
Primul modul, \"De Italia\", mentioneaza inca de la inceput originea moldovenilor, care se trag \"dintru o tara care sa chiama Italiia\", avand capitala in \"orasul Ramul\", adica Roma. Prezinta apoi asezarea si granitele Italiei, care nu este foarte departe de Moldova, \"cale de 30 zile ieste pana la Vinetiia\". Obiceiurile italienilor sunt foarte asemanatoare cu ale moldovenilor: firea ospitaliera, vesela, iubitoare si petrecareata. Miron Costin citeaza numele unor istorici celebri ai vremii, documente si chiar versurile lui Odiu, pentru a sustine conngator originea romana a poporului si latinitatea limbii romane.
Al doilea \'modul se intituleaza \"Pentru imparatia Ramului\", in care prezinta Imperiul roman si \"orasul Roma, noi zicem Ramul, care oras ieste in Italiia\", referindu-se la intinderea acestei imparatii, cu intentia declarata de a lamuri conditiile premergatoare ale formarii poporului roman.
AI treilea Capitol, \"De Dachiia\", explica existenta Daciei \"cu multe vacuri mai nainte de Hristos\" pe aceste meleaguri \"unde ieste acum Moldova si Tara Munteneasca [] cum si tot Ardealul cu Maramorosul si cu Tara Oltului\". Miron Costin precizeaza hotarele Daciei si vecinii, spunand ca era o tara puternica in vremea lui Decebal, cand \"lua dachii o suma de bani din steriia Ramului, [] ca prada si dachii Italiia cu calarimea, pana in zilele lui Traian-imparatul\".
Capitolul urmator, \"De Traian-imparatul\" povesteste despre \"Traian, imparatul Ramului, al saptelea dupa Avgustu-chesar, de neamul sau spaniol, coprinzandu-i scaunul imparatiei dupa Domentian\". Traian \"au facut oaste impotriva dachilor\" pentru a nu mai plati bir acestora si a fost \"un razboiu mare\", s-a varsat mult sange. Ajuns la Dunare, imparatul roman a construit \"pod peste Dunare, de piatra, cu turnuri de piatra, carele sa pomeneste pana astazi, Turnul Severinul\" si, inngandu-l pe Decebal, a ajuns pe meleagurile \"unde ieste acum Tara Munteneasca si tara noastra, Moldova\", facand din ele \"colonia romana\". Astfel s-a format poporul roman \"si asa ieste discalicatul cel dintai acestor tari cu ramleni\". Miron Costin este primul care sustine ca poporul roman s-a format ca urmare a cuceririi Daciei de catre romani si a influentei pe care acestia au exercitat-o asupra populatiei bastinase: \"Iara acesta imparat Traianu pre aici au venitu si au incunjuratu aceasta parte de lume, cum s-au pomenitu, si iei au discalicat neamul, semintiia care traieste pana acum in Moldova si in Tara Munteneasca si cat norod ieste in Ardeal cu acestu nume: roman\".
Al cincilea modul se refera la cetatile Moldovei si ale Tarii Romanesti, descriind asezarea lor, particularitatile fiecareia si inscriptiile sapate pe ziduri, intitulandu-se \"Aicea ne randul sa pomenim de cetatile ce se afla aicea in tara la noi\", intre care mentionam Cetatea Alba, Hotinul, Suceava, Neamt, Tighina din Moldova, iar din Tara Romaneasca podul lui Traian, pe care se afla scris in latineste \"Traiani aeteraa columna\", insemnand \"pe romaniia «A lui Traian, vecinicul stalpul»\".
Capitolul al saselea sustine ideea unitatii de origine romana a poporului si latinitatea limbii, intitulandu-se explicativ \"De numerile neamului acestor tari si de port si de limba graiului de unde au luat, asijderea si de tunsura, carei sa afla si acumu la prostime pe supt munte, lacuitorii ce santu si de lege crestineasca de unde au luat\". Miron Costin argumenteaza ca \"numele vechiu si mai direptu ieste ruman, adeca ramlean [] in Maramoros si pe Olt, toi acest nume au tinut si tin pana astazi si inca mai bine muntenii decat moldovenii, ca ei si acum zic si scriu tara sa «rumaneasca», ca si romanii cei din Ardeal\". Numele de \"vlah\" este strain, \"de la turci si de la greci ieste\", cel de \"moldovan\" prone de la apa Moldovei, \"dupa al doilea discalicatul acestii tari de Dragosu-voda\", dar cu totii vorbesc romaneste, argumentand ca \"nu intrebam: «stii moldoveneste?», ce «stii romaneste?», adeca ramleneste\". -Referindu-se la \"portul rumanilor\", Miron Costin constata asemanarea cu \"portul ramlenilor celor vechi, stramosilor lor\", ba chiar si tunsoarea este aceeasi, \"vechiu obiceiu tunsura aceasta, care si pana astadzi sa vede la o .sama de lacuitoriia tarii noastre si-n Ardeal, si ieste de la ramleni aceasta\".
Citand surse istorice ale vremii, Miron Costin demonstreaza ca \"graiul si slovele\" limbii romane se aseamana cu cele latinesti si italienesti, dand exemple- concrete de cunte si andu-le: \"Ca unele dzice latineste Deus, noi dzicem Dzau sau Dumnadzau, meus, al mieu [] iar unele stau neclatite, cumu-i barba-barba, luna-luna si altele ca acestea: num-nul, panis-pane, manus-mena, culter-cutit\". Un alt argument in sustinerea originii neamului romanesc il constituie obiceiurile \"meselor si ospetelor\" care sunt \"de la vechii romani\", cele de inmormantare, cu bocetele, \"cantaretii si preutii\", care sunt \"vechiu obiceiu si la ramleni\".
Capitolul al saptelea \"si cel de pre urma\" se intituleaza \"Vini randul a arata cat au trait aceste locuri cu oameni dupa descalicarea lui Traian cu romanii de la Italiia\" si sustine ideea ca romanii, ca popor format din daci si romani, s-au raspandit pe intreg teritoriul vechii Dacii, suferind influente diverse in limba fiecarei zone, cu imprumuturi din graiul \"ungurescu, cu sarbescu, cu datascu, cu slovenescu\". Miron Costin concluzioneaza ca \"aceste cate s-au putut afla de descalecatul cel dintaiu pe largu s-au scris\".
Atitudinea lui Miron Costin in aceasta opera este asemanatoare cu a celorlalti cronicari, care sunt animati de un patriotism inflacarat, de preocuparea constanta pentru originea noastra romanica, de conngerea ca romanii trebuie sa iasa din intunericul nestiintei, \"de unde suntu si de ce seminte, de cand si cum au descalecat aceste parti de pamantu\". Constiinta ca scrisul este dator -sa slujeasca adevarul, ca este un act de responsabilitate istorica, increderea in menirea educativa a istoriei pentru itorime dau forta cronicarilor in efortul lor de \"a scoate la stirea tuturor\" istoria poporului roman.
