Probabil ca in toamna anului 1868, cand au inceput cursurile la unirsitate pentru semestrul de iarna, va fi nit tanarul Eminescu pentru prima data la Viena, ca sa se inscrie la facultatea de litere ca auzitor extraordinar, deoarece el n-aa bacalaureul. Rapausatul Vasile Morariu, prieten al poetului, a spus la o sedinta literara a ,,Rom[aniei] June" din 1909, aranjata de societate in amintirea lui Eminescu, ca acesta s-a inscris pe baza unui atestat de studii, exoperat de Silstru Morariu, pe atunci membru in consistoriul din Cernauti, iar mai tarziu Mitropolit al Bucovinei si al Dalmatiei.
Eminescu n-a luat imediat parte la viata studentilor din societatile romanesti din Viena, caci abia in februarie 1869 cetim in "Consemnarea P. P. Domnilor cari binevoiesc a se inscrie ca membri ai Societatii Literare - Scientifice romane din Viena" la nr. 55 numele lui Mihai Eminescu, auditor la filosofia, membru activ, pe 69/70 care a solvit taxa de 2 fi.: la nr. 56 il aflam introdus si pe dfomnujl "Ioan Slavici, jurist, tot cu 2 florini.
Concidenta aceasta da de banuit ca prietenia lui Eminescu cu d[omnu]l Slavici dateaza chiar de la inceputul cunostintei lor facute probabil mai intai la Viena. Amandoi cercetau la inceput regulat sedintele plenare si cele literare ale societatii din care faceau parte.
La o sedinta a "Societatii literare si stiintifice" din 6 martie 1869, un oarecare loan Pa a citit o conferenta: Despre insusirile mostenite de la parinti- intre ascultatori era si Eminescu. Nu voiesc sa afirm cu deplina siguranta, dar cine stie? poate sub impresia acestei conferenta a rasarit in mintea impresionabilului poet predispus spre filosofie, ideea pentru poezia de mai tarziu:
"Ce suflet trist mi-au daruit
Parintii din parinti,
De-au incaput numai in el
Atatea suferinti? etc.
Nu inteleg care sa fi fost pricina ca abia in sedinta din 23 octombrie 1869, "Societatea literara si stiintifica" ii numeste membri definitivi pe Eminescu si pe Slavici, cari fura salutati si primiti cu aplauze din partea adunarii. Cu trei zile mai inainte, Eminescu, voind poate sa deie colegilor sai invrajbiti o pilda de obiectivitate, se inscrise membru si in societatea "Romania", rivala ,,Soc[ietatii] litferare] si stfinti-fice].
Tinerii studenti din Viena ca unii ce se interesau de toate miscarile literare si politice din tarile romanesti, luau de multe ori insisi parte la polemicile politice si literare de acasa.
Abia trecusera vro trei ani de la moartea lui Aron Pumnul, fostul profesor al lui Eminescu la Cernauti, cand poetul bucovinean Dimitrie Petrino se ridica in contra principiilor filologice profesate de Pumnul, iar dupa moartea acestuia, de urmasul sau d[omnu]l dr. I. G. Sbiera, scriind o brosura' hementa, in care ataca fara crutare curentul filologic pumnulist din Bucovina. Tinerii din societatea "Romania", indignati de acest atac lipsit de respect fata de memoria lui Pumnul, ii trimit, in urma hotararii din sedinta tinuta in 6 noiembrie 1869, d[omnu]lui I. G. Sbiera, elevului iui Pumnul si continuatorului ideilor aceluia, o adresa de aderenta in care se arata "desartaciunea" brosurei lui Dimitrie Petrino indreptata in contra limbisticei pumnuliste, totodata, ca un fel de demonstratie, a fost proclamat d[om]nul 1. G. Sbiera, membru onorific al societatii.
E adevarat, ca in "Romania" vor fi fost multi din fostii elevi ai lui Pumnul, dar tot asa de adevarat e ca si Eminescu, care tinea asa de mult la memoria fostului sau profesor, va fi fost unul din acei care au staruit mai mult pentru combaterea lui Petrino, ba poate chiar el sa fi compus adresa amintita catra d[omnu]l Sbiera. Ca o urmare a acelei sedinte e si articolul lui Eminescu aparut ca foileton in n[ume]rele 3 si 4 ale ziarului Albina din Pesta (7/19 si 9/2 ianuarie 1870): Despre curentele filologice romanesti din Bucovina.
Eminescu, ca om pacinic si dispretuitor de vrajba, de buna seama ca n-a luat parte la certele dintre cele doua societati studentesti ale romanilor din Viena, ci, din contra, tocmai prin faptul ca era membru in ambele, el voia sa arate ca principiile uneia si ale alteia se pot impaca foarte bine, ba intr-o sedinta a "Romaniei" din 9 decembrie 1869 convocata in chestia unirii ambelor societati, el facu o propunere foarte cuminte: "unirea neconditionata: minutiozitatile numelui si ale statutului sa se dezbata de catra societatile unite". in sprijinul propunerii sale, care a cazut la vot, fiind sustinuta numai de dansul, el tinu o vorbire frumoasa, pe care o publicam in modulul despre "intemeierea Romaniei June".
Se pare ca Eminescu nu prea nea regulat la sedintele "Romaniei", caci in 12 ianuarie 1870, secretarul societatii, Stefan Stefurea, ii trimite o invitare speciala la sedinta plenara ordinara din 15 ianuarie 1870, ceea ce se face numai in cazuri exceptionale1. La sedinta aceasta a fost instituita o comisie pentru completarea statutelor si a regulamentului intern, alegandu-se in comisie pe langa alti trei si Aurel Muresanu, N. Oncu, V. Burla si M. Eminescu.
Societatii "Romania Juna" in a carei prima sedinta din 8 aprilie 1871 Eminescu fusese ales bibliotecar cu 30 de voturi, el i-a daruit, la o saptamana dupa alegere, impreuna cu St. Stefurea, operele lui G. Sincai. Eminescu era un harnic cititor si cred ca mai mult de aceea a dorit sa fie bibliotecar. Cartile cele mai noi pe cari le cumpara societatea "Romania", le citea intai el, dupa cum ne spune actul ,,Rom[aniei] June" cu nr. 279. Acest act e inntarul arii societatii "Romania", care a trecut in posesiunea "Romfaniei] June". La . 7 a acestui inntar se gaseste o notita: "cartile cele noua se afla la bibliotecarul Eminescu".
Secretar al ,,Rom[aniei] June" n-a fost Eminescu niciodata, dupa cum spun din eroare d[om]nii I. Slavici1 si Al. Vaida2, ci numai bibliotecar. Cunosc un singur act3 - altele n-am gasit in arhiva - din 14 iunie 1871, care, judecand dupa scrisoare, e concipiat de Eminescu. Acest act, pe care-l public la Anexe, contine ciorna unei adrese catra M. Sa Regele Romaniei Carol I, pe atunci domnitor, adresa prin care i s-a adus M. S. la cunostinta, ca e numit membru fondator al ,,Rom[aniei] June" din cauza prea gratiosului sprijin ce l-a acordat societatilor "Romania" si "Soc[ietatii] lit[erare] si stfiintifice]", din impreunarea carora a rasarit ,,Rom[ania] Juna". Se de ca atunci cand era vorba de compus acte mai grele, il puneau pe Eminescu sa le scrie, cu toate ca el nu era secretar.
De numele lui M. Eminescu se leaga cel mai maret act din trecutul ,,Rom[aniei] June", serbarea de la Putna, cu toate ca ideea serbarii, pentru care s-au inceput pregatirile inca pe la inceputul anului 1870, n-a purces de la Eminescu, ci de la alt membru. El a agitat mai ales pentru convocarea primului congres al studentilor romani. Serbarea de la Putna si congresul amintit erau in gandul lui si al amicilor sai punctul de plecare pentru o organizatie statornica a stu-dentimei romane de la toate unirsitatile. in comitetul central instituit pentru punerea la cale a acestei serbari, Eminescu a lucrat ca secretar4, ceea ce ne dodeste si o chitanta din 14 aprilie 1870, pe care el o iscaleste in calitate de secretar, fara sa ne spuna al carei asociatii.
Cand firma Zehetbauer si Muresanu pierdu libretul banilor depusi la casa de pastrare din Viena, Eminescu era la inceput cel mai neconsolat dintre toti, mai ales din cauza ca tocmai o firma romaneasca a trebuit sa ne faca o rusine, mai pe urma insa el i-a incurajat mai mult pe colegii sai slabi de inger.
Vazand el ca serbarea nu se va putea face in 1870 din cauza razboiului franco-prusian, scrise in revista Convorbiri Literare din Iasi1 un articol: Notita asupra proiectatei intruniri la mormantul lui Stefan cel Mare la Putna, in care vorbeste despre insemnatatea serbarii si despre cauzele amanarii ei. "Trebuinta cea mai mare ni s-a parut noua ca ar fi o singura directiune a spiritului pentru generatiunea ce creste" "exteriorul acestei festivitati are sa fie de un caracter istoric si religios, - interiorul ei, - daca junimea va fi dispusa pentru aceasta, are sa cuprinda germenii unei dezvoltari organice, pe care spiritele bune o voiesc din toata inima".2 Pentru dansul serbarea aa sa devie o piatra de hotar in istoria mai noua a neamului nostru, si de aceea cand Dumitru Bratianu sprijini in Romanul', miscarea studentimii pentru aceasta idee, Eminescu ii trimise din Cernauti o prea frumoasa scrisoare de multamita, compusa de dansul, dar iscalita de d[omnu]l Pamfil Dan.
Am spus ca mai tare ca de serbare se ingrija el de congresul studentilor romani la Putna, in care, vazand ca nu reuseste si ca studentii discuta in zadar fara sa fi studiat cum se cade chestiunea organizarii studentesti, sa fi spus prietenilor sai intimi urmatoarele cuvinte caracteristice pentru dansul: "Cum e cu putinta ca atatea sute de capete la un loc sa nu poata gandi ca un singur cap sanatos?".In sedinta ,,R[omaniei] June" din 6 mai 1871 convocata pentru acea serbare, s-a luat din partea societatii noastre hotararea ca sa ne trimita reprezentanti oficiosi la serbare si la congresul studentesc. Reprezentantilor respectivi li se imprumuta cate (?) 80 cor[oane], probabil pentru spesele de calatorie, pentru cari se inscrise - pe langa alti membri -girant si Eminescu, el insusi fiind unul din delegatii trimisi de societate la Putna. in comitetul filial din Bucovina, sau mai bine zis in asa-numita "delegatie" pentru pregatirea festivitatilor, el era secretar general, iar d[omnu]l Pamfil Dan, casierul comitetului filial din Bucovina.
Din cauza ca Eminescu impreuna cu d[omnu]l Slavici ii alesera pe V. Pogor, V. Alecsandri si pe d[om]nii I. Negruzzi si T. Maiorescu sa cenzureze oratiunile festi ale studentilor, destinate pentru serbarea de la Putna1, se iscara in sanul tinerimii din Viena mari nemultamiri, din pricina carora avura sa sufere neplaceri mai ales ei doi, E[minescu] si Slfavici], "capii tuturor rautatilor",Inca inainte de serbare, la o sedinta a comitetului central din Viena, lonita Bumbac isi dadu pe fata nemultamirea din pricina acelei alegeri protestand si blamand purtarea comitetului central, dar timpul era prea inaintat ca sa se mai poata schimba ceva. Afara de aceasta si un oarecare Alexandru Lupascu din Bucuresti mai turna oloi pe foc, nimitand 87 lei pentru serbare si amintind, - ca sa atate spiritele - de "trista impresie ce a produs in toata tara numirea domnului Maiorescu si a companiei internationale din Iasi ca auguri ai serbarii", pe cari ii numeste "agenti ai strainilor", "intreprinzatori ai colonizarii tarii cu germani si cu jidovi", "prezenta lor la mormantul lui Stefan va fi o profanatiune" etc.
Pricina adevarata a arsiunii tinerilor fata de directia junimista e de cautat in campania cea fara de crutare ce o inaugurase d[omnu]l Maiorescu impotriva ideilor false si a formelor goale de fals nationalism in cultura si literatura noastra. Cei atacati ca si aderentii lor naivi vazandu-si periclitata reputatia lor subreda, se aparau cu orice mijloace. Tinerii din Viena, mai ales cei mai putin copti la minte, credeau ca atacurile d[omnu]lui Maiorescu erau indreptate in contra persoanelor, nu impotriva ideilor false ale acestora. Aceasta lupta de idei intre cele doua directiuni contrare pasiona foarte mult tinerimea din Viena. Eminescu si d[omnu]l Slavici erau aderentii convinsi ai ideilor critice profesate de scoala de la Iasi in frunte cu d[omnu]l T. Maiorescu; afara de aceasta ei mai erau si colaboratori ai Convorbirilor Literare inca din 25 aprilie 1870.
Ambii prieteni impreuna cu vro cativa bucovineni fura taxati de cosmopoliti de catra aderentii scoalei latiniste. Furtuna se dezlantui la adunarea generala a ,,Rom[aniei] June" din 4 noiembrie 1871, cand se alese un comitet nou, in fruntea caruia statea seful tinerilor latinisti, Ionita Bumbac, in acest nou comitet d[omnu]l Slavici era vicepres[edinte], Eminescu bibliotecar ales cu 30 de voturi, iar d[omnu]l Chibici controlor: ceilalti nu intereseaza.
Acuzele ce li s-au adus aderentilor scolii junimiste, erau urmatoarele:
a) De ce a iscalit d[omnu]l Slavici in calitate de secretar un apel catra publicul roman, fara ca societatea sa fi hotarat a face un asemenea apel?
b) Cine l-a autorizat pe d[omnu]l Slavici sa fie presedinte] al unui comitet central, pe care nime nu l-a ales?
c) De ce a fost ales d[omnu]l Slavici pres[edinte] la banchet, in loc sa-l fi lasat pe Kogalniceanu sa prezideze acel banchet?1
d) Slavici a profitat de banii societatii si a facut cheltuieli de zeci de mii de florini.
e) Daca studentii de la congresul din Putna l-au ales pe d[omnu]l Slavici si pe aderentii d[omniei]sale membri in biroul permanent, unde-i procesul-rbal incheiat in toata regula si iscalit de participanti, care sa dodeasca alegerea facuta?2
Ionita Bumbac declara ca numai cu acea conditie primeste prezidentia, daca Eminescu nu va face parte din comitet, pentru ca principiile lor nu se impaca. Dupa lungi dezbateri demisioneaza din comitet urmatorii aderenti ai scolii junimiste: Eminescu, Stefurea, Slavici si Chibici. Atunci un membru, O. Tilea, propune ca adunarea sa primeasca sau demisia acestora, sau pe a lui I. Bumbac. Fu primita a lui Bumbac si acesta demisiona din comitet, amanandu-se alegerea presedintelui pe alta data.
Ionita Bumbac insa nu dispera, ci recrutandu-si aderenti noi, ii organiza bine si ni cu dansii la sedinta din 18 noiembrie 1871, hotarat sa revie asupra demisiei sale din sedinta trecuta. inceputul dezbaterilor il facu Eminescu, care ceru ca comitetul sa conduca societatea numai in calitate de tineri romani, si nu ca aderenti ai unui sau altui partid. in contra acestei pareri vorbira I. Luta, C. Aronovici si I. Bumbac. In urma acestei opozitii sistematice, isi dadura demisia din comitet cei patru membri alesi in sedinta din 4 noiembrie 1871, alegandu-se un presedinte ad-hoc in persoana lui I. Luta.
La noua alegere fu ales presedinte iarasi I. Bumbac, care declara hotarat ca va conduce societatea "numai in sensul principiilor nationale ale marilor barbati I. Maiorescu, Simion Barnutiu si Aron Pumnul. Totodata propuse ca societatea sa exprime etern respect si recunostinta acestor barbati si sa promita ca va urma totodeauna principiile lor". Propunerea fu primita fara modificare (N. B. Dovada ca latinistii nisera la putere, sunt procesele-rbale si actele societatii, cari misuna de cuvinte ca: antaniu (intai), dein (din), scaimb (schimb), Ha (ia) etc.).