" Clopotele danganeau neincetat, ca si cum clopotarul cauta sa transmita disperarea sa intregului tinut. Urechea lui Anton State deveni atenta. Se furisa din sufragerie spre veranda. Socrul veni pe urmele sale. "de ce trag asa?" il intreba Luxa cand trecu prin hol. Nu-i raspunse. Puse si el aceeasi intrebare ginerelui cand il ajunse. Anton se oprise pe scara verandei preocupat. Un ins alerga spre ocol. Privirea lui se inchise usor, apoi cobori treptele. "E de la Primarie", arunca vorbele spre socru, peste umar. Vazand ca omul are de gand sa treaca santul, merse sa-l intampine. Vulpe il urma cu mainile afundate in buzunare. Soarele asfintea in valvatai, cuprinsese tot cerul de deasupra coamelor impadurite. Tinutul era invaluit intr-o lumina diafana rosietica. Intepenit langa o tufa de liliac, Andrei Vulpe isi feri ochii. Capul lui albit parea aureolat. "Ce-alergi asa, nene, dete strechea?" glumi unul dintre vizitii. "Ba, musca columbaca" se rasuci omul spre el necajit, cu o uitatura piezisa ce spunea: "Las' ca va piere acus pofta de zbenguiala!" State deschise portita. "Domnule inginer., se opri gatuit, ordin de la prefectura. de-aia trag clopotele. Vine si nea Patroi in urma mea cu goarna. Mobilizarea!" Dangatele nu mai conteneau si tanguirea lor devenea suparatoare. Omul de la primarie se indrepta spre han. Andrei Vulpe intreba ce-a vrut. Ginerele ii transmise si socrul se cruci. Iesira in sosea. "Acuma la spartul targului?" Vorbele il necajira pe ginere. Dinspre primarie sosea gornistul. Ajuns in fata ocolului se cracana, isi umfla obrajii. Clopotele se oprira pe neasteptate, lasand o liniste adanca, de grota, nefireasca. Taifasuiala plina de voiosie a vizitiilor incetase strivita de o presimtire ce se insinua talhareste. Rasunetul goarnei tasni puternic, ca o chemare la lupta. Potoliti, flacaii parasira trasurile, apropiindu-se domol de gornist. Pricepeau ca se petrece un lucru neobisnuit.
- Ce se aude?..
- Suna mobilizarea, bre, s-a decretat mobilizarea, bre!"
