MICUL INFERN - Comedie in trei acte de Mircea Stefanescu, scrisa in 1948 si jucata pentru prima data in acelasi an pe scena Teatrului Mic, reluata dupa 1968 de teatre din diverse orase ale tarii.
Dramaturg fecund, Mircea Ştefănescu exceleaza in genul de comedie sentimentala sau intima. Viata si raporturile dintre oameni sunt privite cu un fel de intelegere lucida, "de umor bland si egal", de "ingaduinta si duiosie" (Radu Popescu), din perspectiva idealismului moral al autorului si a increderii sale in natura umana. In Micul infern, Mircea Ştefănescu urmareste tema cuplului pe parcursul a patru decenii, miscand, ca in teatrele de marionete, patru personaje centrale care poarta nume generice, amintind oarecum de teatrul expresionist: Sotia, Sotul, Soacra, Doctorul, la care se mai adauga doua-trei personaje secundare.
Cu un aer de bunavointa, dramaturgul ii surprinde de-a lungul a patru decenii, la 1908, 1938 si 1948, ani in care lucrurile s-au schimbat in lume si, o data cu varsta, s-a schimbat si comportamentul oamenilor. Micul infern, "mai mare sau mai mic", nu c altceva decat institutia casatoriei pentru care "iti trebuie mai mult curaj sa intri, decat sa iesi din el" afirma Sotul in momentul in care ii deschide ochii Curtezanului atras de sotia sa. Osciland intre stilul de farsa si stilul sentimental, Mircea Ştefănescu priveste cu umor discret si emotie netrucata aceasta umanitate care evolueaza in cursul anilor, traind cumva aproape fara sa-si dea seama, cu preocuparile marunte si cu metehnele ci. Actul I prezinta o casa confortabila de la inceputul secolului, casa sotilor Vernescu (el capitan de artilerie, ea casnica).
Cuplul este amenintat cu un divort iminent, intrucat sotul se decide sa demisioneze din armata si sa se dedice studierii dreptului, iar sotia se lasa aparent curtata de locotenentul de cavalerie galant si prostanac. Agitatia din scena nu duce insa la nimic, lucrurile se linistesc si isi intra in fagasul lor normal. Peste treizeci de ani, personajele se regasesc in acelasi decor, doar partial schimbat, in ipostaze de oameni in varsta trecuti prin experiente care nu le-au modificat nici caracterul, nici sentimentele. Flirtul cu Secretara al avocatului Vernescu nu e decat intentional, ca o contrapondere la cel cu Curtezanul din actul anterior si, ca si acolo, singurul element de suspans al piesei. Nici acum nu se intampla nimic cu adevarat in acest univers domestic de cea mai crasa banalitate, in care intriga este absenta, iar dialogul stereotip. Aflam ca fiica celor doi soti, Marica, arc doi gemeni; in actul urmator, ea va anunta mutarea impreuna cu sotul de la Campina la Bucuresti, in actul III totul se deconspira, cei doi soti regasindu-se in ipostaza unui cuplu al devotamentului reciproc, al fidelitatii si al unei comice puritati. Personajul pitoresc al piesei este Soacra aspra si carcotasa, creatie admirabila, amintind de alte personaje din dramaturgia romaneasca interbelica, ale unor Musatescu sau Kiritescu.
Cei patru au ajuns la varsta senectutii, au traversat mai multe epoci carora li s-au adaptat cu seninatate si umor.
"Piesa de consum curent", amintind, dupa N. Carandino, "de acea ecole de Paris", respectiv de Jean Sarmant, Jacques Deval si mai ales de Marcel Achard, ea poarta timbrul unei clasicitati autohtone gratie constantei psihologice a personajelor, umoristicii de bun augur, atentiei la replica si caracterului static al actiunii dramatice, aproape inexistente.
Pentru ca Mircea Ştefănescu este o natura solara, echilibrata, un temperament clasic. De aceea, comedia casatoriei nu se transforma in satira, ca la alti colegi de generatie ai scriitorului, si nici in tragedie, ci in elogiul, in cele din urma, adus valorii sociale a casatoriei, sentimentelor perene si dragostei conjugale. Tipologia sa nu ignora personaje de gen ca soacra, curtezanul sau doctorul fidel si timid.
In Micul infern "se impletesc un lirism tandru, subtil, o cumseeadenie duioasa, foarte personala, in optica asupra vietii, dublata de un zambet ironic la fel de bonom fata de oameni si metehnele lor" (Traian Selmaru), ceea ce i-a si asigurat succesul de public.
