MESTERUL MANOLE - Drama de Lucian Blaga. A fost publicata in anul 1927, la Editura Dacia Traiana din Sibiu. Premiera absoluta a avut loc la 6 aprilie 1929, la Teatrul National din Bucuresti.
Piesa lui Lucian Blaga este o prelucrare - intr-o viziune de subliniata originalitate - a cunoscutei legende din folclorul romanesc si sud-est european despre ridicarea, intemeiata pe sacrificiu, a unei impunatoare zidiri de arta.
In variantele folclorice ale legendei Mesterului Manole, ideea sacrificiului uman este privita in stransa legatura cu mentalitatea arhaica, potrivit careia "lumile au fost facute prin sacrificarea unor fiinte primordiale, iar omul este creator prin repetarea actelor acestor fiinte" (Eugen Todoran).
Sensul unor astfel de jertfe umane era - dupa cum arata si Mircea Eliadc - acela de "a insufleti" lucrurile facute de om si de a le ajuta, in felul acesta, sa dureze.
In interpretarea lui Lucian Blaga, insa, ideea sacrificiului uman se cerc raportata cu precadere la conceptul metafizic al "sofianicului", concept preluat din sfera gandirii crestine rasaritene (ca postulat al unui "transcendent care coboara"), dar pastrand totusi unele posibile reminiscente ale cultului pagan al lui Dionysos (tot ceea ce tine de celebrarea puterilor elementare, a stihiilor cosmice), intr-un cuvant, sacrificiul uman corespunde, la Lucian Blaga , unei preferinte vadite pentru categoriile supra-individualului.
In Mesterul Manole, ideea sacrificiului nu este insa acceptata dintru bun inceput de protagonist, ea se impune, dimpotriva, doar la capatul unei evolutii lente si chinuitoare.
In punctul sau de plecare, Mesterul pare mai degraba un artist cu convingeri apolinice: efortul lui artistic nu pe jertfa se intemeiaza, ci pe calcule si masuratori ("De sapte ani tot masuri cu cel unghi de arama" - il mustra Bogumil).