Mendebilul - caracterizare
Personajul principal al povestirii lui Mircea Cartarescu, botezat de copiii pe care ii intalneste pe soseaua Stefan cel Mare, unde se muta impreuna cu mama sa, Mendebilul, este construit pe o structura mitica. El modifica o "lume", ii da noi dimensiuni, iar pozitia sa in cadrul grupului, dupa o respingere initiala, urmeaza o linie ascendenta, apoi una descendenta, ceilalti copii "dezicandu-se" de el in final.
Aparitia lui ii surprinde pe ceilalti copii inca de la inceput. Reactia lor este de respingere, deoarece simt "diferenta", "alteritatea": "Daca ne devenea prieten, bine. Daca nu, si mai bine, caci simteam nevoia unui dusman adevarat. () Cum noul venit nu avea tata (sau acesta nu se aratase pana acum), ni s-a parut un dusman tocmai potrivit. Asa ca, intr-o dimineata, l-am invaluit grijuliu, asemenea senatorilor pe Cezar, l-am insfacat si l-am tarat inspre reteaua de canalizare. Voiam sa-l facem vrajitroaca."
Chiar infatisarea Mendebilului le-a intarit ideea ca el este diferit, ca nu e ca toti ceilalti copii: "Baiatul se proptise in calcaie si se zbatea ingrozitor. Privita de aproape, fata lui era cu totul diferita de a oricarui copil pe care il vazusem pana acum. Parul ii era castaniu, usor buclat. La indoitura fiecarei bucle, reflexe aurii tasneau in toate partile. Firele de par de deasupra stateau usor afanate, formand un paienjenis rosietic. Sub carlionta de pe frunte, sprancenele subtiri se arcuiau peste cele doua ovaluri largi ale ochilor intredeschisi. () Tinea totdeauna buzele ferm lipite, nu-si dezvelea dintii aproape niciodata, dar zambea uneori cu gura umeda, exprimand ceva intre viclenie, ironie si simpla blandete. Acum insa, cand il caram spre groapa, avea o expresie de concentrare maxima. Oboseai numai privindu-l. Eu il tineam de bratul stang, cand, ajunsi pe buza santului, am simtit deodata ca zvarcolirile lui capata o forta neobisnuita."
Cu timpul, insa, ei renunta la urmaririle prin santuri si la jocul "Vrajitroaca". Impresia ca noul venit in grupul lor "face pe grozavul dispare repede si lasa loc unei fascinatii neobisnuite: "Chiar de a doua zi ne-am lasat subjugati de farmecul Mendebilului. Dimineata n-am coborat deloc in santuri, desi mireasma de pamant ne trezea nostalgia, ci l-am inconjurat pe baiat si l-am ascultat povestind. Ne povestea, stiu acum, legendele Mesei Rotunde, cu Charlemagne si Arthur, cu pagani cumpliti si o sabie care purta un nume. Apoi ne-a povestit Viteazul in piele de tigru."
Sediul copiilor se muta din santurile murdare in Scara Unu. Acesta este locul in care Mendebilul va fi incoronat rege al "povestilor". "Un timp insa, de pe tronul lui de beton si metal, baiatul a inceput sa vorbeasca, printre povesti si parca visand, despre alte lucruri decat cavaleri si sabii. Pur si simplu intrerupea uneori o poveste si, cu o voce schimbata, ferma si rigida, imposibil de contrazis, spunea cateva fraze pe care faceam un efort zadarnic sa le pricepem.'" Dupa ce ii uimeste pe noii prieteni cu povesti si legende, Mendebilul incepe sa emita si teorii despre multitudinea eurilor, nemurire sau evolutia speciei umane.
Puterea Mendebilului asupra celorlalti devine atat de mare, incat acestia respecta chiar un decalog formulat de el fara sa puna intrebari: "Din momentul in care le-am vazut, am simtit ca trebuie sa tinem seama de aceste cuvinte, ba chiar ca exista ceva in noi care ne constrange sa nu ne abatem de la ele. Timp de vreo doua-trei saptamani nimanui nu i-a trecut macar prin cap sa faca vreunul dintre lucrurile interzise."
Influenta Mendebilului asupra celorlalti copii dispare o data cu sosirea "insului in camasa rosie, cadrilata", un vanzator ambulant care ii "vrajeste" cu o multime de obiecte: "chewinggum (), cesulefe de tabla aurie cu cureluse de plastic multicolore, sfarleze Ia fel de pastelate" Obiectele ii atrag, si copiii nu-l mai asculta la fel de atenti pe Mendebil, care, la randul lui. pierde din verva de pana atunci si incepe sa repete aceleasi povestiri. Poruncile sunt uitate si toti se intorc la jocurile de dinaintea aparitiei Mendebilului, care este alungat. Chiar el, dupa plecarea vanzatorului ambulant, intra in sant "facand gesturi ciudate, care noua ne aminteau de Vrajitroaca", cu "o masca infioratoare, pictata cu acuarele, mai primitiva, mai ranjita, mai amenintatoare decat tot ce inventaseram noi vreodata in materie de masti pentru Vrajitroaca."
Respins la inceput, admirat si recunoscut ca sef al "gastii" apoi, Mendebilul ii influenteaza pe ceilalti prin puterea imaginatiei si a lumii fantastice pe care le-o impartaseste. Neobisnuit ca infatisare si ca viziune asupra lucrurilor din jur, se impune in fata celorlalti, si prima abatere de la atitudinea pe care o avusese si de la pozitia in care fusese investit este sanctionata.
