Prezentarea textului
Incercand sa raspunda intrebarilor privind legatura dintre stiinta si literatura in opera sa, Eliade ajunge sa scrie in 1953 un Fragment autobiografic. O consecinta imediata este ideea redactarii unor memorii, munca inceputa in 1960 si care va continua, cu intreruperi, pana la sfarsitul vietii autorului, cartea ramanand neterminata deoarece cronologia va ajunge doar pana la . in paralel, Eliade va publica si o parte din Jurnalul sau ca o ampla completare a Memoriilor. Textul jurnalului ofera un mijloc de a reconstitui ultimii 25 de ani din viata marelui scriitor.
Memoriile l-au obsedat pe El iade, pentru ca la 5 aprilie 1963 el scria: "Cred ca autobiografia este, astazi, singura care trebuie cu orice pret scrisa. Toate celelalte lucrari mai pot astepta".
Spre deosebire de Jurnal, care relateaza evenimente, stari de spirit, idei in ordine cronologica, Memoriile selecteaza esentialul din perspectiva trecerii timpului, prezentand evolutia unei personalitati remarcabile, dar si imaginea unei epoci culturale, politice, istorice, atmosfera si oamenii pe care i-a cunoscut.
Mircea Handoca ajunge chiar sa afirme ca "nimeni nu va putea, de azi inainte, sa scrie despre istoria noastra literara interbelica fara sa tina seama de datele, situatiile si amanuntele oferite de acest volum () de o inestimabila valoare documentara".
"UN DOCUMENT EXEMPLAR AL ADOLESCENTEI" (fragment din text) |