MEMORII 1907-l960 - Volum memorialistic al lui Mircea Eliade, cuprinzand, in versiunea romaneasca de la Editura Humanitas (comasata), volumele succesive Promisiunile echinoxului si Recoltele solstitiului, plus o sectiune de Anexe (reprodusa dupa editia franceza din 1988, despre care va fi vorba mai jos), care contine Fragmentul autobiografic, scris de catre Mircea Eliade
In 1953, publicat initial in Cuiele de dor, la Paris (nr. 7), un text apartinand lui I. P. Culianu, publicat initial in revista "Limite" din capitala franceza, in noiembrie 1986 (Ultimele clipe ale. lui Mircea Eliade. Mahaparinirvana) si doua texte de Omagii, scrise de catre Eliade M. Cioran si Eugen lonescu, dupa moartea scriitorului.
Dupa Nota asupra editiei romanesti, semnata de catre editorul textului, Mircea Handoca, geneza Memoriilor contine Fragmentul autobiografic din 1953, un prim capitol al Amintirilor, redactat incepand cu 1960, publicat apoi in colectia "Destin", la Madrid, in 1966 (de catre George Uscatescu), Fragmenls d'un journal. publicate la Gallimard, in 1973 si, in cele din urma, cele doua volume clasice, Memoires I. 1907-. Les promesse de l'equinoxe (1980, in traducerea lui Constantin N. Grigoresco), respectiv Memoires II. 1937-. Les moissons du solstice (1988, in traducerea lui Alain Paruit - ambele la Gallimard).
Memoriile lui Mircea Eliade sunt precedate de o amintire regresiva, notata in primul volum din Jurnal la 10 ianuarie 1960: "Intr-un colt al camerei, in picioare, pentru a vedea mai bine pe peretele din fata un desen al lui Omiccioli - si pe neasteptate simt cum crestetul capului meu atinge tavanul.
Exact ca in coltul mansardei mele din Strada Melodiei." Revelatia produce, prin simbolism alveolar subiacent, o "transmutare instantanee in anii 1922-l925" si recuperarea unor franturi de viata din copilarie si, dupa logica ritualisticii imititative, o "ameteala" specifica, obligatorie pentru orice moment de dezagregare care anunta o noua nastere: "Un sentiment bizar, stenic, aproape ametitor, ca sensul vietii mele, acum, in zilele acestea, in anul acesta, consta in a reuni aceste doua mansarde, a reintegra intr-un acelasi univers aceste doua lumi: adolescenta si maturitatea." (Jurnal, I, ed. rom. de la Humanitas, 1993, pp. 352-352 - sublinierile ii apartin autorului.) Revelatia regresiva se produce pe fondul unei "renasteri" (consolidarea pozitiei academice ricane a autorului si stabilirea in campusul din Chicago), notatiile Jurnalului din primele saptamani ale anului 1960 fiind simptomatice pentru resurectia spirituala pe care Eliade o resimte, dar careia nu ii poate da, inca, masura.
Pe rand, Jurnalul vorbeste de "«transfigurarea» lui Goethe dupa lunga sa excursie in muntii Harz, iarna" (Goelhe fiind, dintotdeauna, un model al lui Eliade), de intalnirea cu un student din India, caruia profesorul din Chicago i se adreseaza ("fara sa inteleg de ce") in sanscrita, limba pe care nu o mai folosise "de aproape treizeci de ani", si, nu in ultimul rand, de cateva reflectii despre sparagmosul dionisiac (sfasierea carnii de sacrificiu cu mainile si cu unghiile), ca premisa a unei libertati vremelnic dobandite.
Toate acestea demonstreaza ca, inainte de inceperea lucrului la elaborarea continua a Memoriilor, in subconstientul autorului se produc mutatii regresive, care-l readuc in anii tineretii bucurestene si in stagiul de cercetare pe care il va petrece in India. La 18 aprilie, Jurnalul echivaleaza trezirea matinala din campusul primavaratic de la Chicago cu o iesire din labirint, si aici nu trebuie uitat faptul ca Eliade interpreta in mod curent incidentele marunte ale vietii ca epifanii ale unor realitati mai profunde, ascunse, de tip sacral: "Soarele ma trezeste Este si altceva in soarele stralucitor al acestei dimineti, este ca si cum m-as fi trezit dupa un lung vis si as fi regasit lumina dupa ce am ratacit multa vreme prin pivnite si labirinturi." (Op.cit., vol.cit., p. 363) Pana prin vara, cand incepe redactarea Memoriilor (la Ascona), Jurnalul consemneaza o serie halucinanta de "renasteri", la 25 iulie autorul notand explicit faptul ca in ziua anterioara a inceput lucrul la redactarea textului: "Ieri dimineata am inceput sa-mi scriu Amintirile din copilarie. Trei pagini mari." (ibid., p. 372) A doua zi, efortul continua, surescitat: "Continuu Amintirile Mirat eu insumi de precizia amintirilor mele din aceasta prima parte a copilariei." (ibid., p. 373)
Scrisul avanseaza "fara nici un plan", motiv pentru care Eliade uita anumite amanunte, cum este, de pilda, acela - pitoresc - de a fi fost singurul fiu al familiei alaptat de catre o tiganca, nu lipsit de semnificatie, fiindca -noteaza autorul - "cand eram in liceu, imi placea sa cred ca datorita acestei intamplari -acestui san exotic care m-a hranit - am devenit orientalist." (ibid., p. 373) Toate aceste detalii demonstreaza ca intre modul de redactare al Amintirilor si acela al Jurnalului exista diferentieri esentiale: Amintirile (Memoriile) au o tinuta literara controlata, sunt elaborate cu gandul explicit al publicarii, dupa modele celebre (in zilele de dinaintea plecarii in Europa, Eliade reciteste pagini din Jurnalul lui Gide), in vreme ce Jurnalul are o gestatie stilistica si ideatica mai libera, fiind destinat, cel putin pentru moment, intimitatii.