MEMENTO MORI Comentariu referat





Lucrarea, cu multiplele ei variante si fragmente episodice, a fost publicata mai ii.iai de Perpessicius in editia sa, voi. IV, p. 110 si urm. si voi. V, p. 69 si urm. folosind manuscrisele din Biblioteca Academiei si un manuscris dintr-o colectie particulara (pentru episodul Greciei).

In afara de Memento mori si Panorama desertaciunilor, dupa cum se vede din ms. 2259, f. 86, poetul s-a gandit si la alte titluri: Tempora mutantur, Vanitas vanitatum omnia vanitos, Skepsis, Cugetari. La "Junimea" poemul a fost cunoscut sub titlul Diorama, cand Eminescu a citit intr-o sedinta fragmentele Egipetul.si inceputul Evului de mijloc (vezi LE. Toroutiu, Studii si documente literare, vol. IV, p. 457).

Partile principale ale poemului: Introducerea, v. 1-42: ms. 2259, f. 86-87 Babilonul, v. 43-72: ms. 2259, f. 87-88
Egipetul, v. 73-162: ms. 2259, f. 87v.-89 v. si Convorbiri literare, 1 octombrie 1872 ludeea, v. 163-204: ms. 2259, f. 89-90 Grecia, v. 205-348: editia Perpessicius, voi. IV, p. 116 si urm. Roma, v. 349-390: ms. 2259, f. 90-92
Dochia si raiul zeilor Daciei, v. 391-708: ms. 2259, f. 122, 109-120 Roma-Dacia, v. 709-918: ms. 2259, f. 123-131 Blestemul lui Decebal, v. 1919-978: ms. 2259, f. 131-134 implinirea blestemului, v. 979-1014: ms. 2259, f. 95-96
Miazanoaptea si prabusirea Imperului roman, v. 1015-1098: ms. 2259, f. 95v.-98v. Bastilia si Napoleon, v- 1099-1164: ms. 2259, f. 96-98 incheiere, v. 1165-1302: ms. 2259, f. 99-104.

Episodul Roma-Dacia, intr-o forma de tranzitie din ms. 2259, f. 93-94, cuprinde urmatoarele strofe al caror fond a fost ulterior prefacut si amplificat:

Colo unde stau Carpatii cu de stanci inalte coaste,
Unde paltinii pe dealuri se insir' ca mandra oaste,
Muntii teapana lor frunte o ingroap-adanc in nori,
Ca mosnegi ei stau de vorba si tunand a lor gandire
S-o impart - si se intreaba in adanca lor uimire:
Judecata cea din urma-i - vun potop ingrozitor?

- Mii de ani, mi-i fruntea alba si de vanturi plesuvita,
Zise unul, dar ostire ca aceasta de marita
N-am vazut. - Glasu-si ridica un batran si sterp Carpat,
De durere fierbe-ntr-insul maruntaiele de-arama,
Fruntea Iui e ca cenusa si-o ridica fara teama.
Mult mai sus de cumu-s norii - el parea ca-i imparat.

- Vai s-amar - zise - poporul care azi ne locuieste
Piere de pe fata lumii, veneticu-I nimiceste.
Anii mei imi fierb in mine si imi pare c-am murit.
Cand stejarul care-n fruntea-mi ca un fir de par mai creste
Veti vedea ca frant de-un trasnet catre vale se porneste,
Sa stiti de poporul nostru ca a fost - si s-a sfarsit.

Si-n cetatea cea zidita din a stancii coaste sure
Ce se vede - un vis de piatra ridicat dintr-o padure -
Decebal si-aduna capii in castelul lui domnesc
Si se pun pe masa mortii Cu-o privire crunta, brava,
Toarna'n testele de dusman vin si peste el otrava.
Au dat foc cetatii mandre si din cranii ei ciocnesc.

Arderea in stalpi de flacari mai cu cerul se uneste,
Grinzi se sparg, murii se clatin',
fumu-n muri negru izbeste.
Focul prin feresti patrunde

Ochii lor vorbesc, ei tac,
Vor mai bine-o moarte crunta decat o viata sclava.
Muntele si-arunca-n nouri sangele de foc si lava

- Frant stejarul cade-n vale dupa cel din urma dac.
Si-n padurile umbroase unde stanca sta sa cada,
Unde raul se arunca in spumoasa lui cascada,
In verdeata-ntunecoasa a copacilor de fag.
Unde podul cel de lemne pietrele sta sa rastoarne,
Fuge Dacia cu turme, cu berbeci cu-aurite coarne,
Paru-i blond, ochi mari albastri, chipu-i gingas, bland si drag.

Iar Traian o urmareste prin potice naruite,
Arbori rupti ii atin calea, stanci si pietre pravalite,
El alearga-atras de clopot si de-a buciumului zvon
O ajunge
Ea il vede

L-arzatoarea lui privire impietreste
O vezi si-astazi intr-a codrilor umbrire,
A-mparatului mari umbre le vezi si-astazipe Pion.

Episodul Egipetul, aparut in Convorbiri literare, il incadram, asa cum este in forma publicata, in poemul din care face parte in chip firesc. Aratam aici deosebirile asa cum apar in ms. 2259, f. 87-89v.: v.74: disfacut; 75: galbui; 82: in veciniei visuri; 84; a lui dor; 90: in Conv. Ut.: 1-a-mbracat raportat la munti - in ms. 2259, f. 87v.: Le-a-mbracat raportat la gandiri arhitectonice - in v. 91 insa, rasarita se raporta la "cetatea de giganti" din versul 87; 96: fantazia unui scald; 99: inauntru; 102: a lui suflet; 195: mari valuri; 106: lung intins se desfasoara; 107: lucii valuri; 115: raul sant ni povesteste; 131: si c-un ac el zugraveste cararusile; 132: a aflat; 135: gard al razbunarii; 137: cu dansu-orase; 140; numai pustiul; 141: peste campii infloriti; 143: prin pustiu; 151: se ridica; 154: mestecate numa-n stele; 155: Despre-orasul.

Diferite forme in Conv. Lit. si editia Maiorescu: v. 75: galbii (Conv. Ut.), galbini (ed. I si II M.); v. 86: departare (Conv. Ut.), departare (ed. I si II M.); v. 91; rasarita (Conv. Ut.), rasarite (ed. I si II M.).
Diferite forme in editiile I si II.Maiorescu: v. 94: departare; 106: lung intins; 120: cerurile; 136: nisipul; 140: nisipusul; 144: Cu viata lor risipiti; 149: glasul; 150: svada; 155: iese; 159: nisipul; 162: zor.
Fragmente din Memento mori s-au citit la .Junimea" la 1 septembrie 1872, dar desigur ca erau cunoscute de Maiorescu mai dinainte cu cateva luni si, poate, chiar inainte ca el sa publice in Convorbiri literare articolul Directia noua cu bine stiutele aprecieri ale poeziei lui Eminescu. Slavici, inca din vremea studiilor la Viena, era in curent cu munca literara a prietenului sau si ar fi de mirare ca. in admiratia si afectiunea pe care o avea pentru acesta, sa nu-i fi informat si pe cei de la .Junimea" de ceea ce aflase despre proiectele lui Eminescu. O spunem aceasta si fiindca o scrisoare a lui Slavici catre lacob Negruzzi, din Viena, 16 septembrie 1874, este revelatoare a faptului ca Eminescu ii aparuse ca om cu impresionanta creatie literara, apreciere pe care astazi o putem socoti pe deplin indreptatita. Dam un pasaj din aceasta scrisoare:

"Dar sa cunosti pre Eminescu, si vei afla un om de felul in care natura nu produce decat in momentele sale de preocupatiune. Parca n-a stiut ce face, cand a facut, si parandu-i rau mai apoi.
incepe a strica fapta sa. Eminescu este dintre acei putini oameni care nu sunt meniti a vietui in societate, pentru ca nu-si afla semeni. indeobste el este nesuferit, pentru ca stie cine este el, stie 'cine sunt altii, nu-i pasa de o lume pe care trebuie s-o dispretuiasca si sta ca si o carte deschisa inaintea tuturora. Toate sufletele alese sunt nerezervate, si tocmai pentru oamenii comuni lipsa de rezerve a unui suflet ales este nesuferita. Nu ne place sa vedem ca suntem mai prosti decat altii, pentru aceea nu ne intovarasim bucuros cu cei mai cuminti ca noi. - Cu atat mai pretioasa aratare este Eminescu pentru noi, care nu suntem dintre oamenii cu desavarsire comuni. 11 cercam tocmai pentru comorile ce ni se desfasura in sufletul sau. El este o literatura vie, galerii in care tot momentul se produc noua intrupari a gandirii frumoase."
Hugo, prin La legende des siecles, ii va fi sugerat lui Eminescu ideea unui poem epic, dar nu 1-a facut sa-si subordoneze episoadele unei gandiri ample, cum este aceea a progresului omenirii. Poemul, si asa, este cuprinzator, dar nu complet, iar ideea desertaciunii a tot ce este omenesc, care apare si-n varietatea titlurilor incercate, nu este ceva propriu lucrarii Memento mori, ci o afla si-n alte poezii ale lui Eminescu, chiar din cele duse la desavarsire.
Ideea sub care Eminescu priveste lucrurile omenesti era cunoscuta de la noi inca de pe cand Volney se bucura de favoarea publicului, iar cunoscatorii vechii literaturi, intre care este si poetul nostru, puteau avea proaspete in minte si Viata lumii de Miron Costin si Roma cum este - Roma cum era de Iancu Vacarescu. Recent era pentru Eminescu si contimporani Conrad de Bolintineanu, de care, cu drept cuvant, D. Popovici scrie ca este "una dintre lucrarile cele mai caracteristice ale literaturii romane de dupa 1848".

IDEI DIN VERUSRI:

Este mai putin potrivita in Epigonii, dar in Feciorul de imparat fara de stea si in Memento mori ni se pare foarte artistica incercarea de-a ne transpune intr-o atmosfera de basm.

"instelatul rege maur" este cerul. De comparat cu expresiile poetice din O calarire-n zori si din incercarea dramatica Mira, scena care-i izvor pentru Melancolie (actul I, scena 3).

Vraja lumii, exprimata deosebit de artistic in Melancolie si Scrisoarea I.

Um mod original de-a ne sugera ideea departarii in timp.

Pune in contrast lumea de vraja a inchipuirii si lumea prozaica din partea a II-a din Epigonii.

Amintim versurile din Scrisoarea II:

Atunci lumea cea gandita pentru noi avea fiinta
Si din contra cea aievea ne parea cu neputinta.

Este ideea dezvoltata si in Muresanu -1872.

Aici "basmu", iar in Scrisoarea III "cinismu". Eminescu tine la unele forme care au mireasma arhaica.

"Secolii se torc" aici, iar in Mortua est'.: "Cand torsul s-aude 1-al vrajilor caier". in ce priveste frumusetea, imaginatia lui Eminescu se poate compara cu a lui Baudelaire. Acesta, in De profundis clamavi:

Tant l'echeveau du temps lentement se devide.

La Miron Costin, in Viata lumii: "trec anii cu roata" (vezi L. Galdi, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, Bucuresti, 1964, p. 114, nota 17).

Poetul trece mult prea usor peste viata inapoiata a omului primitiv. Atentia lui este numai pentru lucrurile care dau impuls imaginatiei: idolatria si magia.

Salt urias de la primitivitatea epocii de piatra la depravarea Babilonului.
Semiramidei i se atribuie tot ce s-a cladit mai maret in cetate. in ce priveste gradinile suspendate, la care face aluzie si Eminescu, iata ce scrie Diodor din Sicilia, sec. I, i.e.n., despre fantazia iubitei unui urmas al faimoasei regine: "Se povestea ca aceasta femeie, originara din Persia, simtind nostalgie dupa verdeata muntilor ei, si-a rugat iubitul sa-i reaminteasca privelistea muntilor natali prin plantatii artificiale. Aceasta gradina, de forma patrata, avea patru plethere pe de laturi si te urcai sus pe trepte pana la terase suprapuse al caror ansamblu iti oferea infatisarea unui amfiteatru. Ele erau sustinute de coloane care, ridicandu-se treptat, suportau baza plantatiilor: coloana cea mai inalta avea cincizeci de picioare, suporta varful gradinii si era la nivelul balustradelor incintei. Pamant, suficient pentru a primi radacinile celor mai inalti arbori, acoperea terasele: se aflau plante de toate soiurile, in stare sa farmece vederea prin dimensiunile si frumusetea lor. O singura coloana era goala inauntru de la varf pana la baza: aceasta cuprindea masinile hidraulice care aduceau din fluviu apa necesara, dar nu se putea vedea nimic dinafara." (Vezi G. Maspero, Histoire ancienne des peuples d 'Orient, Paris, Hachette, p. 771.)



Aluzia este la un fapt istoric. Sub Semiramida a izbucnit o revolta care a fost reprimata sangeros. Numai dupa aceasta, regina, in calatoriile prin tara, si-a dat seama de mizeria poporului si a adus unele imbunatatiri vietii sociale.
Sardanapal, ca tip de despot oriental. Istoria inregistreaza multe legende in legatura cu acest monarh. Cea mai frumoasa creatie inspirata de el este tragedia lui Byron Sardanapalus. Vezi si comentariul nostru la v. 6 din Venere si Madona.

Si aici si in v. 259 avem cuvantul; mite. Poet in adevaratul inteles, Eminescu a dat atentie mai multa miturilor decat istoriei, ba chiar si personajelor istorice le-a dat aureola mitica.

in 608 i.e.n. Ninive, cu tot ce avea mai insemnat ca sanctuare si monumente ale civilizatiei, a fost distrusa de mezi.

Cand a trecut la Universitatea din Berlin, in toamna anului 1872, Eminescu a putut studia istoria Egiptului. Din aceasta epoca sunt si notele lui din ms. 2286, f. 49 si urm. si 2257, f. 221 si urm., referitoare la istoria, religia si monumentele tarii. Credem ca Egipetul castiga ca semnificatie si valoare poetica daca il incadram la locul lui in Memento mori.
Poezie de tinerete, in ce priveste limba cu unele licente - Maiorescu a publicat-o totusi in Convorbiri literare. in Directia noua in poezia si proza romana n-o aminteste, dar si ea se caracterizeaza prin acea "conceptie inalta" pe care criticul o recunoaste poeziilor Venere si Madona, Epigonii si Mortua est! inainte de Eminescu, numai la Bolintineanu avem o poetica evocare a Egiptului, in La piramide, din culegerea Reverii (1865), si intr-o noua forma in Conrad, cartea a IlI-a. Descrierea unui Egipt de imaginatie se afla si-ntr-o povestire a lui Eminescu in legatura cu reincarnarile faraonului Tla (ms. 2255, f. 92).

Egiptenii n-au cunoscut izvoarele fluviului considerat ca sfant. Preotii raspandeau credinta ca fluviul si-avea izvoarele in cer.

Dupa aceeasi povestire, dam aici evocarea intrarii faraonului in piramida: "in singuratatea pustiilor se-nalta piramida sura cu fruntea ajungand nourii Luna o ningea incat partile lovite de ea pareau de zapada, partile umbrite pareau de carbune, si lunga, tuguiata, gigantica se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele isi facu drumul pe dunga umbrei, un punct negru miscator, pana ce veni in apropierea ci. Deschise o usa cu-o cheie de aur, o inchise iar dupa sine si cu asta inchisese portile lumii dupa el era singur, singur intr-un mare mormant" (ms. 2255, f. 98).

Pentru egipteni. Nilul era o divinitate - Hapi - demna sa fie celebrata in imnuri. in unul dintre acestea se spune: "Salut a toi, 6 Nil, qui sort en cette terre et qui viens pour donner la vie a l'Egypte, - toi dont Ies lois sont cachees, tenebres en plein jour, mais dont pourtat on celebre Ies lois - toi, qui detrempes Ies champs que Ra cree - pour donner la vie a tout le betail - toi qui arroses la montagne de l'eau - car ce n'est que ta rosee la pluie qui tombe." (Vezi G. Maspero. Histoire ancienne des peuples de I Orient, Paris, Hachette, .p. 14.)

Si-n povestirea despre faraonul Tla, printre obiectele magice este amintita aglinda de aur, de care se serveste faraonul pentru evocarea zeitei Isis.

Poetul scrisese intai: "Si c-un ac el zugraveste" Folosind cuvantul "varga", urmeaza exact expresia latina din Eneida, c. VI, y. 849-850. Dealtfel, intregul vers pare o traducere dupa Vergiliu:

Orabunt causas melius, caelique meatus
Describcnt radio et surgentia sidera dicent.
(Mai priceputi apara-vorpricini, zugravi-vor cu varga Drumuri pe bolta, vestind cand astri vor sta sa rasara.)

Interpretarea semnelor era totodata indeplinirea unor anumite practici magice. Ca "a citit semnul intors" insemenaza ca magul n-a spus formulele magice si n-a recurs la gesturile magice pentru a-si subordona vointa unei divinitati. Astfel, in loc sa ajunga la provocarea unor anumite actiuni favorabile, a determinat dezlantuirea evenimentelor nefaste pentru istoria Egiptului. in legatura cu aceasta citam dintr-o lucrare de specialitate: "pour l'Egyptien, ce que nous appelons aujourd'hui superstitipn n'est pas, comme c'est encore le cas chez nous, un interessant accessoire de sa culture, elle est une de ses puissances Ies plus formidables, a pcu pres comme elle l'etait en Babylonie. La croyance que certaines paroles et certaines actions permettent d'exercer une influence sur toutes Ies forces de la nature et sur tout erre vivant, depuis Ies animaux jusqu'aux deiux, cette croyance est indisolublement liee a tout ce que Ies Egyptiens font ou omettent de faire." (Vezi A. Erman et H. Ranke, La civilisation egyptienne. Paris, 1952, p. 454.)

Poetul arata mult talent in sugerarea misterului si imaginarea unei vieti fantomatice.

Descriere din fantazie, dar si cu punct de atingere cu Cantarea cantarilor: "Smochinul a scos mugurii sai, viile infloresc si dau miros".

Templul ridicat de Solomon, distrus de Nabucodonosor, refacut in epoca lui Cirus si distrus din nou in 70 e.n. de armata romana.

Faptele condamnabile savarsite de David sunt povestite in Biblie, Cartea a 11-a a imparatilor, cap. XII. Si tot ce scrie poetul despre Solomon se refera la fapte inregistrate de Biblie, Cartea a III-a a imparatilor.

Si aici poetul se refera la cartile sfinte. in Pasalmul 136: "La raul Vavilonului. acolo am sezut si am plans, cand ne-am adus aminte de Sion.
In salcii in mijlocul lor arn spanzurat oarganele noastre. Ca acolo ne-au intrebat pre noi, cei ce ne-au robit pre noi, cuvinte de cantari"

Cu acest vers incepe episodul Greciei, cel mai frumos din poemul lui Eminescu. Cezar Papacostea, in legatura cu cultul lui Eminescu pentru antichitate, aminteste si versurile lui Schiller in Die Gotter Griechenlands. (Vezi Flilozofia antica in opera lui Eminescu, Buc, p. 37-38.)

Descrieri poetice de mult farmec. Fara sa aiba pitorescul naiv de aici, Macedonski este la fel de mare artist in evocarea lumii antice in Noaptea de mai. Citam o strofa, pentru comparatie cu Eminescu:

Vestalelor, numai o noapte de fericire va mai cer.
Pe jgheabul verde al cismelei un faun rustic c-o naiada
S-au prins de vorbe si de glume sub licaririle din cer;
Columbe albe bat din aripi si visurile vin gramada,
Iar picaturile urmeaza pe peatra lucie sa cada
Basmesc de vremile batrane, cand zanele se coborau
Din limpezimile albastre, si-n unda clara se spalau
Reinviaza ca prin farmec idilele patriarcale
Cu feti-frumosi culcati pe iarba izbindu-se cu portocale;
Pe dealuri clasice s-arata fecioare in camasi de in,
Ce-n maini cu amforele goale isi umplu ochii cu senin,
Si printre-a serei lacrimare de ametiste si opale,
Anacreon renalta vocea, dialogheaza Theocrit
Veniti: privighetoarea canta in aerul imbalsamit!
(Excelsior, 1895)

Sentiment al naturii asemanator in versurile finale din poezia Nox de Leconte de Lisle.

Strofa plina de obscuritate. Nu se poate sti la ce.filozof se face aluzie. Tudor Vianu crede ca poetul se refera la vreun filozof pesimist, presocratic, din secolele VI sau V. (Vezi Imaginea Greciei antice in "Memento mori", in Studiile de literatura universala si comparata, Bucuresti, 1963, p. 581.)

Si aceasta strofa este obscura. intelesul cuvintelor "orbul sculptor" ni l-ar putea sugera Lesfilles de marbre, piesa lui Theodore Barriere si Lambert Thiboust, ori drama de idei Phidias (1863) de E. Beule. Eminescu ar face aluzie la un sculptor care, adancit in creatiile sale, ramane orb la tot ce este in afara de arta lui. Dar poate sa fie si altceva, in Geniu pustiu, descriind pe Poesis, Eminescu are si o observatie ciudata: "Sanul ei era acoperit numai c-o usure camasa de gaz, care trada mai mult decat acoperea pieptn cei mai rotunzi, mai albi, mai mici, ce pareau sculptati intr-o marmura de argint de mana unui sculptor orb, caci, vazand, n-ar fi putut decat sa sfarme de gelozie opera sa". Amintim explicatia lui Tudor Vianu ca sculptorul orb este dirijat numai de gandirea lui, Je o viziune a fantaziei, pe care n-o poate afla aievea. (Vezi Imaginea Greciei in "Memento mori", loc. cit., p. 582.)

Originala si poetica este aceasta stabilire de raporturi intre decaderea Greciei antice si mitul Orfeu. Si totodata exprimarea conceptiei pesimiste a poetului. Asa cum au exprimat-o si alti lirici ai secolului, si Eminescu exprima acel Weltschmerz caracteristica epocii modeme. De comparat si cu versuri din Bhagavai de Leconte de Lisle:

Une plainte est au fond de la rumeur des nuits,
Lamentation large et souffrance inconnue,
Qui monte de la terre et roule dans la nue;
Soupir du globe errant dans
l'eternei chemin,
Mais efface toujours par le soupir humain.

Cuvantul "scosuri" il intalnim in scrierile de la inceputul secolului al XlX-lea. Cu intelesul de "lucruri scoase in strada" este folosit intr-o hotarare a lui Ion-voda Caragea, ca negustorii sa ridice in fata pravaliilor tarabele si alte "asemenea scosuri". Daca negustorii nu se supun hotararii, aga are dreptul sa dispuna ridicarea. (Vezi V.A. Urechia, Edilitatea sub Caragea.) Cu intelesul de isitura in afara a unei comise ori a unei parti de zidarie, cuvantul se afla in Dinicu Golescu, insemnarea a calatoriei mele, la descrierea palatului dogelui din Venetia:- "A acestei zidiri mestesugul, frumusetea si neobisnuita podoaba pe vremea de acuma, sunt vrednice de vedere, mai vartos o scara boltita, a caruia bolta este de lespezi de marmura cu multime mici statuie si feliurimi de flori, si stocaturi arhitectonicesti, toate de marmura, si asa atarnate, incat socoteste omul ca o sa caza. Si toate acelea scosuri lucrate in aur."

Multa noutate si putere de imaginatie contine acest vers care scoate in relief geniul lui Apolodor din Damasc.

Pe poet nu-1 intereseaza veridicul istoric. Lupta intre romani si daci, in acelasi timp lupta intre zeii unora si ai celorlalti, este motiv poetic pe care-1 trateaza cu toata libertatea fantaziei.

Se cunoaste ca poemul nu a avut retusarea din urma. Aici raiul zeilor Daciei este imaginat sub apa Marii Negre, pe cand in v. 595 si urm. era localizat in adancurile Ceahlaului.

incercari ale lui Eminescu inspirate de luptele intre romani si daci se afla si-n alte manuscrise, de exemplu in ms. 2257, f. 78 si in ms. 2286, f. 38. Din epoca studiilor la Berlin este planul poemului Decebal in ms. 2286, f, 72. Din acest plan se vede ca zeii nordici deplang caderea Daciei si moartea lui Decebal si ca navalirile barbare nordice au ca scop razbunarea Daciei.

Ideea blestemului lui Decebal asupra Romei i-a fost sugerata lui Eminescu de o scena din Norma:

Io nei volumi arcani
Leggo del cielo; in pagine di morte
Della superba Roma e scrillo ii nome
Elle un giorno morra; ma non per voi,
Morra pei vizi suoi:
Qual consunla morra. L 'ora aspettate,
L 'ora fatal che compia ii gran decreto

incep episoade tratate sumar: Caderea Romei si triumful crestinismului, Revolutia
franceza, evul nou inceput cu Napoleon I.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani