In personajul din roman Marin Preda a creat o ipostaza a feminitatii, interesanta psihoanalitic, de o vigoare neasteptata, enigmatica. V. Petrini traieste, in relatia cu ea, momente de euforie, de perplexitate si, fara sa o marturiseasca, teama si repulsie.
A exercitat de la inceput o anume fascinatie asupra sa si chiar dupa ce relatia lor inceteaza, ramane ceva inexplicabil, nespus, imposibil de caracterizat, enigmatic. Radacinile psihologice ale feminitatii schimbatoare, dominata de instincte contradictorii, il fascineaza pe autor care creeaza un personaj unic in literatura noastra.
Matilda ar trebui situata in descendenta personajelor feminine voluntare (doamna Chiajna, Vidra, Mara etc), in personalitatea carora energia masculina a vointei (arhetipul ani mus. dupa C. G. Jung) accepta cu greu principii, comandamente straine, chiar atunci cand impulsul interior ar indemna la o atitudine concilianta.
Era sotia lui Petrica Niculau, iar Victor Petrini, desi prieten cu el, va contribui la despartirea lor, va intra intr-un vartej sentimental care ii va aduce, la inceput, momente de bucurie intensa, apoi multa amaraciune. Intre clipele de tandrete si izbucnirile lamentabile (cum e cea de la botezul fiicei) se acumuleaza o serie de detalii care, in loc sa "descifreze" enigma caracterului Matildei, o maresc. Pentru V. Petrini e de neinteles cum a fost posibila apropierea de Matilda. Asista neputincios la caderea in infernul discutiilor interminabile, al nervozitatilor si agresivitatii feminine.
