Matei Iliescu - caracterizare |
Romanul ce are in centru figura personajului principal nu urmareste o ordine cronologica a intamplarilor, el structurandu-se dupa o perspectiva naratologica moderna, ce selecteaza episoade semnificative, corespunzatoare mai multor momente existentiale ale personajului: copilarie, adolescenta, tinerete.
La inceputul romanului, Matei Iliescu apare in ipostaza copilului inadaptat noului mediu - un orasel de provincie -, in care a fost nevoit sa locuiasca impreuna cu parintii sai. Parasirea Bucurestiului si instalarea in oraselul de provincie N. sunt percepute de copil ca pe un exil, si de aceea el va adopta un comportament agresiv in relatiile cu ceilalti. De fapt, agresivitatea este pentru el o forma de rezistenta la agregarea sa in noul univers in care este constrans sa traiasca: "A dispretul adanc si definitiv pe odiosii lui concetateni si a se tine moralmente cat mai departe de ei, aceasta fii ratiunea existentei lufe
Ajuns la varsta adolescentei, Matei devine, la sugestia mamei, secretar al avocatului Albu pentru perioada de vacanta de dinaintea plecarii la facultate. Este momentul in care o cunoaste pe Dora, sotia avocatului, de care se si indragosteste. Prima intalnire cu Dora este mediata, ea petrecandu-se in oglinda, in momentul in care Matei se afla cu mama sa in casa avocatului:
"Aruncandu-si ochii din intamplare in oglinda, Matei vazu in incaperea cealalta, la care sedea cu spatele, o femeie intr-o rochie visinie, mata, cu parul negru infoiat si coborand astfel spre ceafa, trecand repede usoara. Purta in mana o esarfa alba care ajungea pana aproape de podea, trase sertarul unei comode acoperite cu o placa de marmura cenusie pe care se sprijinea fotografia unui barbat in varsta, gras si cu obraji acoperiti de favoriti, baga inauntru esarfa, apoi lua cu un gest brusc fotografia si dadu sa plece cu ea. In acel moment privirile lor se intalnira in oglinda."
Momentul acesta este simbolic deoarece anticipeaza relatiile ulterioare dintre personaje, dar in acelasi timp el echivaleaza cu o anamneza, o recunoastere a lumii si a lucrurilor si fiintelor ce o anima: "insa daca n-as fi vazut-o astazi in oglinda as fi stiut vreodata ca stiu atatea?"
De la aceasta intalnire cu Dora, cu o minutiozitate remarcabila va fi urmarita psihologia masculina a unui tanar surprins de fiorul iubirii. De altfel, acesta este si scopul pe care si-l propune autorul romanului, care marturiseste ca il intereseaza sa analizeze in roman "cum creeaza dragostea pe om" (Parul Berenicei).
Ceea ce declanseaza iubirea este asadar privirea din oglinda. Urmeaza apoi stabilirea unor puncte comune intre cei doi. Descoperirea altor detalii despre existenta Dorei fixeaza in mintea tanarului o similitudine de destine a acestora. Ambii traiesc in universuri inchise, cel al orasului in cazul lui Matei si cel al unei casnicii esuate in cazul Dorei.
Avand in vedere raportarea personajului la lumea din acest oras, evolutia sentimentului de iubire echivaleaza intr-un fel cu agregarea sa prin intermediul iubirii la acea lume. Prin forta unei intalniri intamplatoare in oglinda, tot ceea ce urase se transforma in sentiment de semn contrar. Simtindu-se invadat de noul sentiment, incearca sa gaseasca, intr-un fel ca o masura de aparare, defecte persoanei iubite: "Apoi isi evoca intentionat figura ei ca sa-i gaseasca defecte detestabile".
Dar intalnirea propriu-zisa cu Dora are loc in curtea avocatului mai tarziu. Atunci este tratat asemeni unui copil, lucru care displacu tanarului Matei Iliescu. Treptat, prezenta Dorei devine pentru Matei indispensabila, in masura sa dea o noua consistenta lucrurilor din jur.
Devenind cel de-al treilea element al triunghiului conjugal. Matei accepta in mod tacit complicitatea intalnirilor pe ascuns. Matei si Dora reitereaza astfel, intr-o noua ipostaza, cuplul arhetipal al lui Tristan si al lsoldei sau al lui Daphnis si Chloe.
Matei Iliescu este, din acest punct de vedere, un personaj cu descendenta livresca, si el poate fi echivalat la nivel simbolic si cu alte personaje din lumea culturii / cartii: Perseu, Jupiter, Zeus, Tristan, Paolo Malatesta. De fapt, personajul este motivat la un dublu nivel: un nivel mitologic si un altul livresc.
Intalnirea cu Dora este asemeni unei experiente revelatoare, caci ea este cea care creeaza si redimensioneaza realitatea imediata: "Datorita tie am inceput sa vad lucruri care inainte pentru mine nu existau. Si cat de vaste si frumoase sunt chiar si atunci cand nu ma-mpac cu ele! Dar sunt asa datorita tie, daca tu n-ai exista, sau ai inceta sa existi, n-ar fi fost nici ele sau ar disparea si ele pentru ca nu sunt decat niste reverberatii ale fiintei tale si, inconjurat de ele, sunt de fapt inconjurat de tine, traiesc oricum si pretutindeni in tine, asa incat si pentru mine, ca si pentru tine, lumea s-a redus la o singura fiinta care le contine pe toate celelalte."
Experienta erotica il face sa descopere altfel lumea din jur, pe care mai inainte nu putea s-o accepte, dar ea ii reveleaza si sentimente necunoscute. Sentimentul de neimpacare cu lumea devine, sub forta transfiguratoare a iubirii, unul al armoniei si reconcilierii.
Marturisirile pe care cei doi si le fac treptat constituie tot atatea dovezi de dragoste, si ele tin de psihologia indragostitului. O deosebita semnificatie are marturisirea in care Matei o asimileaza pe Dora Martei, fetita de noua ani pe care isi aminteste ca a sarutat-o, in copilarie, in parcul Ioanid. De fapt, semnul de egalitate pe care il stabileste intre Marta si Dora este acelasi raport pe care il gaseste si intre Dora si Magda mai tarziu (care marcheaza o noua etapa erotica in viata tanarului), si il fac sa descopere ca de fapt partenerii cuplului se schimba, dar dragostea este cea care nu se sfarseste niciodata.
Dora Albu - caracterizare |
Este sotia avocatului Albu, pe care il acceptase ca sot la insistentele parintilor sai. Instabila emotional, aceasta il si paraseste la putina vreme dupa nunta pe sotul sau, apoi urmand sa revina la el si sa accepte convietuirea cu acesta in termenii unei relatii de prietenie.
Portretul Dorei se contureaza din alternarea mai multor perspective. Dominanta este perspectiva masculina care o defineste pe aceasta. Pentru avocatul Albu, Dora este o persoana frumoasa, dar egoista si dura, care a acceptat casatoria doar din ratiuni materiale, aceasta mezalianta fiind in masura sa-i satisfaca deopotriva capriciile si gustul pentru lux. Refuza de la inceput obligatiile de cuplu si implicit maternitatea, lucru care il va nemultumi mereu pe sotul sau.
Privita de Matei, Dora se dezvaluie intr-o alta lumina. De la prima intalnire cu acesta, ea nu numai ca accepta, dar si incurajeaza jocul seductiei si complicitatea unei relatii extraconjugale. infiriparea unei povesti de iubire intre cei doi vine pe fondul unei existente inchistate intr-un sordid orasel de provincie, reductiv si constrangator pentru aspiratiile unei fete cu pretentii (Dora este o persoana culta), care se plictiseste datorita casniciei conventionale pe care a facut-o, si care se sufoca intr-un mediu monden la care nu poate adera, dar in care e obligata sa traiasca.
Destinul sau poate fi asemanat, din acest punct de vedere, cu un alt personaj din lumea cartii, si anume Emma Bovary. Dar, la nivel simbolic, ea se suprapune si peste imaginea altor figuri feminine din mitologie (Danae, Andromeda, Leda, Demetra, Europe), sau peste imaginea unor eroine de esenta livresca (Emma Bovary, Francesca da Rimini, lsolda, Chloe, Otilia etc). Este foarte interesant de observat la nivelul personajului aceasta codificare a unei anumite esente a feminitatii.
In relatie cu Matei ea este agentul initierii acestuia in tainele erosului, dar in acelasi timp eroina ii reveleaza tanarului o alta fata a lumii.
Pentru Matei, ea exista la inceput intr-un plan intangibil, care doar o reflecta insa nu o dezvaluie in intregime. Este o oglinda care arata, dar care mai mult incifreaza in timp ce dezvaluie. Ea nu reprezinta o anumita ipostaza a feminitatii, ci codifica esenta feminitatii insesi. Pentru Matei, care pune in aceeasi ecuatie pe Dora, Marta, Magda, ea nu se dovedeste a fi in final decat iluzia oglinzii: "Asadar totul, isi zise aproape amuzat, referindu-se la ce se petrecuse intre el si Dora de la prima lor intalnire de sub salcia plangatoare din casa avocatului, nu a fost decit un abur pe o oglinda inalta si intunecata." Ea este straina din oglinda, cea care va deveni in final straina pe care Matei o priveste iesind pe usa blocului, si pe care abia mai tarziu o recunoscuse ca fiind Dora. Experienta erotica pe care o traverseaza alaturi de tanarul Matei are insa consecinte in existenta Dorei, intrucat aceasta se hotaraste sa divorteze de avocatul Albu. Surprinzator este insa faptul ca are in vedere si de data aceasta tot o casatorie aranjata de propriii parinti. Decizie care tine de caracterul enigmatic al personajului insusi.
Cu toate acestea, Dora, impreuna cu Matei, devin personaje exemplare pentru o realitate culturala. Povestea cuplului lor rescrie un mit fundamental, cel al adulterului sau al lui Tristan si al Isoldei (v. Denis de Rougemont - Iubirea si Occidentul), care codifica esenta iubirii: iubirea ca pasiune nu exista decat dincolo de granitele casatoriei.
