Iubitor de calatorii, mai ales in tarile meridionale, iubitor si culegator de folclor romanesc, patriot si entuziast, militant ardent in favoarea unirii principatelor, diplomat in timpul lui Alexandru loan Cuza, director de teatru, mosier, autor de ode, pasteluri, cantece inchinate ostasilor care au luptat in Razboiul de Independenta din 1877, descoperitor al baladei Miorita, creator al unui memorabil personaj de comedie - cucoana Chirita -, dar si al unei drame istorice, bun prozator, cu o viata frumoasa si lipsita de mari incercari -asa cum remarca G. Calinescu -, V. Alecsandri este una dintre figurile marcante ale culturii romane.
Opera si contextul cultural
|
Vasile Alecsandri (1818/1839?-1890) este considerat poetul reprezentativ al generatiei pasoptiste, fiind asezat de catre Titu Maiorescu, criticul de la Junimea, in studiul Directia noua in poezia si proza romana ( 1872), in fruntea generatiei de la 1848, afir-mandu-se in acelasi timp valoarea estetica si importanta literara a pastelurilor: "In fruntea noii miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta, poetul Doinelor si lacrimioarelor()".
Este, pana la Eminescu si junimisti, de care se apropie si care ii recunosc intaietatea, personalitatea culturala centrala a secolului al XlX-lea romanesc.
Alecsandri a debutat cu o nuvela, Buchetiera de la Florenta, in revista Dacia literara(1840).
A scris:
- proza: Balta alba ( 1847), Istoria unui galban si a unei parale (1844), Calatorie
in Africa (1855 - 1874), Vasile Porojan ( 1880);
- teatru: Canticele comice (1850-1864), Chirita in lasi (1850), Chirita in provincie (1879) - comedii, Despot-Voda (1879) - drama istorica, Fantana Blanduziei (1884),
Ovidiu (1885);
- poezie: Desteptarea Romaniei (1848), Poezii poporale. Balade (cantice batranestii vol.l -2 (1852-1853), Doine si lacrimioare (1853), Hora Unirei (1856), Pasteluri (1868 - 1869 in revista Convorbiri literare, in volum in 1875), Eroii de la Plevna (1878), Legendei 1875).
Alecsandri a scris poezie ocazionala, patriotica, poezie inspirata din folclor, dar a ramas in istoria liricii romanesti mai cu seama prin pastelurile sale.
Abordarea operei literare
|
Pastelurile lui V. Alecsandri, superbe tablouri de natura, au fost publicate in revista junimistilor, Convorbiri literare, in anii 1868- 1869.
Conform Dictionarului de termeni literari ( 1976), termenul de pastel provine din fr. pastel, it. poslello, unde are intelesul de procedeu pictural bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi. Numai in literatura romana, prin sensul si utilizarea pe care i Ie-a acordat V. Alecsandri - atunci cand si-a publicat poeziile care reconstiluiau peisaje de la Mircesti in diferite anotimpuri si in diferite momente ale zilei -, termenul de pastel defineste o specie a genului liric cu precadere descriptiva, in care se contureaza un tablou din natura
Au mai scris pasteluri: G. Cosbuc, Ion Pillat si B. Fundoianu, aceasta specie dobandind, in special la Ion Pillat, o nota de sentimentalitate: peisajul nu mai este reprezentat pentru el insusi, ci pentru starea sufleteasca pe care o transmite sau o provoaca.
|
Aproape toate pastelurile lui Alecsandri au ca tematica peisajul de la Mircesti, unde se afla mosia sa, in diferite momente ale anului si ale zilei, asa cum usor se poate deduce din enumerarea titlurilor: Malul Siretului, Lunca din Mircesti, Iarna, Cerul, Viscolul, Miezul iernei, Dimineata, Tunetul, Floride nufar, Sfarsitul iernei s.a. Doar cateva schiteaza peisaje exotice: Mandarinul, Pastel chinez, Pe coastele Calabrei.
Sugestii de analiza literara pe text
Malul Siretului nu face exceptie de la tematica generala a pastelurilor: lunca Siretului este descrisa intr-un moment al diminetii.
Poezia debuteaza cu o comparatie care trimite la asemanarea "aburilor" diminetii cu fantomele noptii, identitati la fel de imateriale sau, mai degraba, cvasi-materiale -"Aburii usori ai noptii ca fantasme se ridica, / Si, plutind deasupra noptii, printre ramuri se despica."
Prima strofa doar schiteaza tabloul, iar celelalte il detaliaza, il imbogatesc cu alte elemente. Asa cum semnifica de altfel si titlul, peisajul are in centru imaginea raului; inca din prima strofa, comparatia ii confera o imagine usor hiperbolizanta si livresca: "Raul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur / Ce in raza diminetii misca solzii lui de aur."
In catrenul al doilea isi face simtita prezenta fiinta umana; gasim marci textuale ale eului liric: pronumele personal "eu", persoana I a verbelor la indicativ prezent si forme pronominale neaccentuate la persoana I: "Eu ma duc in faptul zilei, ma asez pe malu-i verde/ Si privesc cum apa curge si la cotituri se pierde", "si gandirea mea furata", "cata tinta, lung la mine". De altfel, "privirea" este semnul prezentei umane; am putea spune ca peisajul nu exista in absenta privirii, in afara ochiului care inregistreaza si prezinta lumea. Pastelul se organizeaza deci pe doua planuri: al privitorului si al peisajului privit, care se constituie parca odata cu privirea care il strabate, il dezvaluie, intr-o tonalitate contemplativa, relaxata, usor meditativa.
La nivel stilistic, elementele care compun tabloul sunt definite prin intermediul epitetelor: "salcie pletoasa", "viespe sprinteioara", "salbaticele rate", "apa-ntunecata", "nour trecator", iar metafora "soparla de smarald", cu trimitere la culoarea verde a pietrei pretioase, aduce un plus de expresivitate textului.
Primele doua versuri din ultimul catren al poeziei cuprind analogia dintre planul uman, al "gandirii furate", si planul tabloului terestru, al raului "ce-n veci curge, far-a se opri din cale", echivaland sub semnul trecerii nesfarsite, al curgerii timpului, doua miscari, una a gandirii abstracte si cealalta a apei, a materiei fluide.
G. Calinescu: "() atitudinea poetului fata de natura nu este contemplativa natura, in cuprinsul unui an, iar in chip simbolic in cuprinsul unei vieti omenesti, se infaseaza sub doua aspecte antitetice: unul stimulativ al tineretii (vara, tineretea), altul paralizant (iarna, batranetea). Lui Alecsandri i se mai pare ca peisajul nu are pret artistic in sine. De aceea cauta sa-l poetizeze, interiorizandu-l, ridicandu-l la expresia unei valori Psihice." (in Istoria literaturii romane de al origini pana in prezent)
Concepte operationale folosite:
comparatie, descriere, epitet, eu liric, metafora, poezie, strofa, tablou, tema, titlu, vers
