De LA TEORIE LA ROMAN.
Literatura lui Mircea Eliade se inscrie in mai larga preocupare a prozatorilor interbelici de problematizare a existentei si intelectualizare a creatiei artistice. Autorul Santierului repudiaza ideea ca "teoria" nu si-ar avea locul intr-o opera literara si - adept al ideii lui Camil Petrescu ca literatura trebuie sa fie sincrona cu psihologia si filosofia epocii - sustine ca "o marc creatie epica reflecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere ale epocii, sensul vietii si valoarea omului, cunostintele stiintifice, filosofice" (Fragmentarium).
Inca de la intaiul sau roman, Isabel si apele diavolului. M. Eliade se aratase, cum bine observa Perpessicius in cronica la romanul Maitreyi, "un spirit complex, strabatut de numerosi fluizi contradictorii, de o experienta de viata, in ciuda anilor, enorma".
Prefigurandu-i o receptare promitatoare si peste timp, critica literara n-a intarziat sa salute aparitia romanului Maitreyi (1933), asociindu-l indraznet cu celebre romane de dragoste din literatura universala. "Se va citi romanul domnului Eliade () ca un moment de gratie al autorului, viitorul rezervand operei o situatie analoga cu Manon Lescaut, cu Paul si Virginia sau cu acea incantatoare poveste de iubire a Evului Mediu, Le roman de Tristan et Iseut" (Pompiliu Constantinescu).
Preocupat si el de teoretizarea actului creator, Mircea Eliade exprima cateva idei novatoare, care urmaresc scoaterea romanului din zona psihologicului si extinderea ariei sale de investigatie. "De ce «analiza sufleteasca» a unei cocote ar fi mai interesanta decat transcrierea justa a dramei launtrice a unui matematician sau fizician? () Nu inteleg de ce nu ar fi «roman» o carte in care s-ar descrie lupta unui om viu cu propriile ganduri sau viata unui om intre carti si vise." Si, totusi, pe cat de radicale sunt aceste asertiuni, si pe cat era de convins autorul Domnisoarei Christina de punerea lor in practica, experimentarea lor nemijlocita a fost partial ratata. Nicolae Manolescu semnaleaza acest paradox in eseul despre roman Arca lui Noe, in care comenteaza: Intoarcerea din rai si celelalte raman in definitiv niste romane psihologice, uzand si abuzand de monolog interior si de toata acea perspectiva relativista si partiala care e descoperirea si apanajul ionicului".
O TULBURATOARE POVESTE DE DRAGOSTE |
Romanul Maitreyi se circumscrie asa-numitului ciclu indian, alaturi de Isabel si apele diavolului si Santier, romane ce transfigureaza artistic - pe diferite paliere - experiente erotice (crosul este vazut ca un act de cunoastere) petrecute intr-un spatiu exotic (India).
Cel mai izbutit roman al ciclului ramane Maitreyi, o tulburatoare poveste de dragoste, scris, asa cum spune Ov. S. Crohmalniceanu, sub forma unui jumal "menit sa inregistreze () trairi intelectuale abisale".
Eroul cartii, inginerul englez Allan, lucreaza in India pe un santier de constructii in compania inginerului Narendra Sen. Invitat sa locuiasca in casa inginerului indian, Allan o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi, o adolescenta de 16 ani, de care, desi nu se simte deloc atras la inceput, se va indragosti. Cucerit de farmecul ei genuin, de sensibilitatea ei nemasurata si de straniul amestec de puritate si senzualitate, Allan se hotaraste sa o ceara in casatorie. Dar cei doi indragostiti sunt nevoiti sa strabata cu teama vamile conventiilor sociale si prejudecatile religioase ale unei lumi ce se dovedeste nepermeabila la alte traditii. Parintii fetei se impotrivesc acestei casatorii si, in consecinta, il alunga pe Allan din casa. Aflata in culmea disperarii, Maitreyi - spre a-si intalni iubitul - se daruieste unui vanzator de fructe pentru a fi alungata din familie. Lucrurile nu pot fi schimbate si dragostea lor este franta brutal pentru totdeauna.
Eroul cartii, Allan, este un intelectual subtil si lucid, insetat de certitudini si adevaruri absolute. El incearca sa descifreze nu numai tainele unui suflet labirintic, cum este cel al iubitei sale Maitreyi, ci si misterele unei lumi ce se construieste pe alte coordonate morale si psihologice decat cele ale europenilor. Inteligent si sensibil, Allan reuseste sa depaseasca treptat prejudecatile nascute din diferentele de percepere a lumii de catre cele doua popoare si sa se angajeze total intr-o iubire care poate rupe (crede el) toate barierele posibile.
Cunoasterea prin eros este pentru Allan o experienta fundameniala, care va contribui la conturarea personalitatii lui. Allan este fascinat de capacitatea uluitoare a indienilor, in speta a iubitei sale, de a Se darui total sentimentului iubirii. Orgoliul lui de european civilizat il impinge insa la o traire la fel de totala, de implicata, ca si a iubitei sale. El intelege ca iubirea nu este facuta doar din parfumuri diafane, ci si din esente tari, naucitoare.
Prezenta fascinanta, expresie a sensibilitatii feminine, eroina cartii, Maitreyi, in ciuda comportamentului ei enigmatic, este o fiinta complexa, la care pudoarea si sensibilitatea uzurpa salbaticia si, poate, religiozitatea. Implicata total in aceasta iubire, care este pentru ea un ritual ce are relatii profunde cu sacrul, Maitreyi traieste o dragoste "de esenta mistica: fizica si metafizica", lasand impresia "ca participa la marele tot" (N. Manolescu). Multe din manifestarile ei sunt invaluite intr-o aura de mister. Surprinzatoare este insa la Maitreyi insasi modalitatea de a rezona la realitatea materiala a lumii. Ea percepe natura ca pe o fiinta patrunsa de spirit, insufletita de aceleasi tresariri ca acelea ale oamenilor. Un copac poate deveni, astfel, un prieten sau chiar un amant. Sub pecetea tainei se afla si dragostea ci pentru poetul sexagenar R. Tagorc. Ea intelege iubirea, cum spuneam, ca pe un element esential ce participa la armonia universala. De aceea iubirea ei "are puterea de a converti si de a initia" (N. Manolescu). Mailreyi este o eroina tragica, iar cartea Iui Mircea Eliade, cum spune Ov. S. Crohmalniceanu, "izbuteste sa fie o confesiune autentica: intensitatea pasionala dicteaza textului o sinceritate cuceritoare si inlatura cochetariile intelectuale, dandu-le chiar, acolo unde ele intervin, culoare adevarata, si lasitatilor morale, ascunse sub filosofia «trairii»".
DIN JURNALUL LUI ALLAN
(fragment din roman)
"Chabu a scris o poveste si Maitreyi mi-o traduce astazi, pe terasa, razand. S-ar putea rezuma astfel: Un rege avea un fiu cu numele de Phul. Odata, acesta a ajuns pe cal intr-o padure mare. indata, tot ce era in padure s-a prefacut inflori, numai printul si calul au ramas aceiasi. intors la palat, fiul povesti regelui intamplarea, dar acesta nu-l crezu si il mustra ca spune minciuni. Chema pe panditul regal si'i porunci sa citeasca printului pilde si sfaturi despre minciuna. Pentru ca totusi printul nu voia sa recunoasca, regele aduna intreaga armata si se duse in padure. indata ei toti se prefacura in flori. A trecut o zi. Atunci veni Phul. fiul regelui, aducand cu el cartile in care se gaseau pilde si sfaturi despre minciuna. Lua cartile si incepu sa risipeasca foile in vant. Si cum se risipeau foile asa inviau soldatii regelui, si regele insusi"
|
SACRA CEREMONIE A LOGODNEI
(fragment din roman)
"- Acum ne logodim, Allan, imi spuse ea, privind inainte spre apa.
Inceputul acela solemn ma irita putin. Nu puteam scapa de luciditate. (Si 0 iubeam. Dumnezeule, cat o iubeam!) Mi se parea ca va fi o scena din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare si demente. Purtam cu mine spaima si superstitiile unei intregi literaturi, pe care, daca nu o citisem, o vazusem evoluand langa mine. in adolescenta si in cei dintai ani ai tineretii. Ma stingherea, ca pe orice civilizat (eu care credeam ca ma pot dispensa de civilizatie, o pot dezradacina din mine), fiece gest solemn, fiece cuvant responsabil, fiecare fagaduinta.
Maitreyi continua, totusi, cu o simplitate care incepu sa ma cucereasca. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, padurii, pamantului. isi sprijini bine in iarba pumnii purtand inelul si fagadui:
- Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan, si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt [ie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea, si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu ma auzi, mama pamant, tu nu ma minti, maica mea. Daca ma simti aproape, cum te simt eu acum, si cu mana si cu inelul, intareste-ma sa-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscuta lui sa-i aduc, viata de rod si de joc sa-i dau. Sa fie viata noastra ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Sa fie imbratisarea noastra ca cea dintai zi a monsoon-ului. Ploaie sa fie sarutul nostru. Si cum tu niciodata nu obosesti, maica mea, tot astfel sa nu oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a nascut departe, si tu, maica, mi l-ai adus aproape.
O ascultasem tot mai fascinat, pana ce nu i-am mai putut intelege cuvintele. Vorbea o bengaleza de prunc, simplificata, aproape cifrata. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo cate un cuvant, dar imi scapa talcul acestei incantatii. Cand a tacut, parca mi-era teama s-o ating, intr-atat mi se parea de fermecata, de inaccesibila. Vorbi tot ea intai. (Ramasesem cu o mana pe genunchi si cu cealalta apasata palma pe pamant, parca ma legasem si eu, printr-o magie a gestului.)
- Acum nu ne mai desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desavarsire a ta
O mangaiai, cautand cuvinte pe care nu i le mai spusesem
pana atunci, dar nu gasii nimic inedit, nimic care sa corespunda Maitreyi din masina: avea o fixitate ciudata a fetei, care m-a urmarit multa vreme dupa aceea.)
- Intr-o zi ai sa ma faci sotia ta si ai sa-mi arati lumea, nu-i asa?
Imi spusese aceasta pe englezeste, si i se paru ca s-a exprimat vulgar."
|
BIBLIOGRAFIE:
Crohmalniceanu, Ov. S. - Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, E.P.L., Bucuresti, 1976; Manolescu, Nicolae - Romanul romanesc interbelic, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977; Simut, Ion - Revizuiri, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995.
