Mai mult ca plansul - volum de poeme de Ion Gheorghe referat





MAI MULT CA PLANSUL - Volum de poeme de Ion Gheorghe, publicat in 1970 la Editura Albatros din Bucuresti, cu coperta si ilustratiile lui Mihai Sanzianu. Poarta subtitlul Icoane pe sticla si cuprinde treizeci de poezii, in finalul volumului, autorul mentioneaza data scrierii: "Octombrie-noiembrie 1968".

Este a doua dintr-o suita de carti avand motive de inspiratie "traditionala" (folclorica, in sens larg, si vechi-carturarcasca) inaugurata in 1967 cu Zoosophia si continuata apoi, cu tot mai discutabile rezultate estetice, in volume precum "poemul didactic" Dacia Fenix (1978), Zicere la zicere (1982), Joaca jocului (1984), £1' mai joaca jocului (1985). Poeziile au fost publicate mai intai, in majoritate, in revista "Luceafarul".

Cum ne spune si subtitlul cartii, poetul isi ia ca model pentru poemele sale pictura naiva taraneasca cu tematica religioasa, intentia sa fiind aceea de a realiza un fel de iconografie lirica interpretand liber "canonul", el insusi destul de liber, al icoanelor pe sticla. Este vorba, asadar, de un proiect neo-traditionalist, amintind de initiative ale traditionalismului din perioada interbelica, definit mai curand ca un "stil" in interiorul unui modernism constient ca lucreaza cu anumite conventii, aici din sfera artelor plastice. indeosebi Adrian Maniu (v. ciclul Povestea din sat, din volumul Langa pamant, 1924) e reperul la care poate fi raportata cartea lui I. Gh., insa si Ion Pillat din Povestea Maicii Domnului (din volumul Biserica de altadata, 1926) ori V. Voicuiescu din unele Poeme cu ingeri (1927), precum Pregatiri de cina sau Pe drumul de aur al Sidonului, intra in aria modelelor posibile. Oricum, poemele acestei carti probeaza o doar relativa supunere la model, licentele de interpretare' a motivelor biblice fiind evidente si numeroase, de la "autohtonizarile" si "localizarile" indraznete, la distantarea ironic-umoristica de insesi conventiile "imitate".

Ca si Adrian Maniu, Gh. e interesat in primul rand de efectele plastice, cu toate ca ambitia de a sugera un anumit dramatism si chiar tragism al viziunii nu-i lipseste, caci nu sunt tocmai gratuite expresia unui Crist respins de Cetate, viziunea apocaliptica a unor peisaje devastate sau nelinistea de pe chipurile unor multimi ce asteapta plangand langa o aceeasi apa a Babilonului. Si nu lipseste nici intentia de a sugera prin imaginea plastica o idee mai generala, cum se intampla in prima piesa a cartii, unde Adam si Eva devin simbolurile unitatii originare a lumii. Fiind vorba de "imitarea" unui stil pictural, verbul a vedea este, in mod firesc, prezent aproape in fiecare pagina: prin poeme se vad imaginile unui univers ce pare deja articulat ca imagine, construit dinainte in tipare iconografice, ca un mic muzeu prezentat vizitatorului-cititor. Descrierea sugereaza, in majoritatea cazurilor, o suprafata zugravita, cu figuri, cu detalii aduse in prim plan, cu un minimum de miscare ce e mai degraba a privirii care urmareste succesiunea figurilor in icoana: "Iata, mare, un crai si doi craisori Le-au iesit inainte doi arhangheli cu opinci Dupa aceasta vine un mocofan la capatul aluia mic/ sta patriarhul bunic" (Colind); "in gingiile de capcana ale coroanei se vad dintii si maselele materiei grele la maneci se vede alba ca petala de trandafir" (Fecioara). Echilibrul compozitional e respectat cu atentie, cautandu-se simetriile simplificatoare ale canonului, iar compartimentarii in planuri vaste a suprafetei tabloului i se asociaza grija pentru detaliul zugravit cu minutiozitate de pictorul naiv a carui masca e imprumutata:

"in zare se vede crucea pustie
de unde l-au coborat pe Vasalie;
bate vantul franghiile de canepa
ca pe nisle zdrente in care ploaia se-ntuneca
de-aceea pare crucea langa cetate
doua spanzuratori spate-n spate.

La subtiorile acelor spanzuratori
patru ciori si-alte patru ciori
- opt litere slavonesti

ca tot felul de carlige de prins pesti.
La mijlocul lunii spaimantate
stau sora, mama si un frate:
doamna batrana, domnita si coconul"
(in zare se vede).


Se poate observa foarte clar aici si compozitia dupa modelul iconografic, ca un fel de copie imperfecta, cu nota de "autohtonizare" a motivului biblic, si naivitatea mimata in metaforizarea unor elemente (precum literele slavonesti vazute, simetric, ca "patru ciori si-alte patru ciori", sau ca "tot felul de carlige de prins pesti") ce coboara figuratia sacra in universul lumii "de jos". Efectul e remarcabil si in ordinea simbolica, sugerandu-se sentimentul de uimire si incantare, de melancolie si neputinta in fata unui univers gata reprezentat, sublimat in emblema plastica, esentializat astfel si devenit intangibil, ca si neutralizat in efigia unei lumi de dincolo de timpuri, depasind suferinta reprezentata - "mai mult ca plansul".



In alte poeme, imaginea sacra a icoanci-modcl se vrea eliberata de solemnitate printr-o "actualizare" nu lipsita de umor:

"Cu dreapta face semnul crucii
cu stanga duce calul ca haiducii
de darlogul din vrej sau joarda
si trage cu ochiul la poarta
precum si la cei doisprezece ucenici
care stau mai mari si mai mici -
unu, doi, trei, patru,
ca scaunele in amfiteatru,
cu toate aureolele lor de sfinti:
primii patru sunt batrani si cuminti,
strang la piept carti de la anticariat
pe care nici nu le-au taiat"
(Calul galben).


Situatia se repeta si in alte texte -protagonista unei Bunevestiri este o suava Marghiolita, Sfantul Ilic c un boier cu radvan si iubiri deocheate, Adam poarta peruca si are urechea "precum roata de ebonita a caloriferului', o "certare" a ucenicului ticalos e transcrisa umoristic, in termeni de galceava inofensiva:

"furaciosule si ludo -
ce daca stii judo,
lacomindu-te dupa cele lumesti
crezi ca tu n-ai sa-mbatranesti?
Blestemat sa fii, chior,
sa te ia si pe tine prostii peste picior"
(Haiduc batran).


Fondul grav al viziunii, sugerat inca in titlul volumului, transpare in unele poeme, poate mai putin numeroase decat si-ar fi dorit autorul. "Plansul Plansului, Plansul Parinte / hohotindu-ne de la sorginte" se ghiceste uneori in fundalul imaginilor construite intr-un limbaj de carturari care si-au pastrat totusi aproape ncaltcrata mentalitatea taraneasca (un portret expresiv al unui asemenea carturar il propune, in tonalitate argheziana, Evanghelistul).

Un exemplu poate fi poemul Colind, cu versuri ca acestea, sugerand abandonul lumii de jos, insensibile la privirea divinitatii:

"Doara din astra ce nu amurgeste
se uita acel ochi de peste
pre cand lumea sta ca o vita
ce nu se simteste privita"; ori acest fragment din inviere: "in vremea asta, Fiul Omului
a scapat deasupra pomului
dand din maini si aruncandu-se intr-o corabie,
gol, golut, ca un pui de vrabie.

Pe cand apa cerului albastra
e limpede ca lacrima noastra".


Intr-o nota similara sunt compuse Prinderea, Fuga, Foto, Crucea de fag. Coborarea de pe cruce.

In ultima instanta insa, "mai mult ca plansul" sau - cum ne spune poemul final, Judecata de apoi, "plansul plansului" - e o metafora pentru expresia poetica esentializata a unei suferinte colective, cu care se identifica si autorul acestei carti. increzator in valoarea operei sale si pedepsindu-i simbolic pe cei ce o contesta. Cerandu-i iertare lui Dumnezeu pentru "ambitia desarta/ de a-i face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridica din ecou", el are, cum se vede usor, orgoliul arghezian al unei demiurgii paralele, ce face concurenta Creatiei.

Cu jocul sau foarte liber intre clemente apartinand conventiei iconografice crestine si folclorului ori istoriei vechi sau mai noi, autohtonizand motive biblice, mimand stangacia naivului zugrav taran in desene si culori adesea de mare expresivitate si prospetime, Mai mult ca plansul ilustreaza un moment de maturitate al creatiei lui I. Gh. si al filonului neotraditionalist recuperat in poezia romaneasca a anilor '60.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani