Grigore Ureche
Letopisetul Tarii Moldovei (fragment)
De moartea lui Stefan voda cel Bun, va leato 7012
"Nu multa vreme, deaca s-au intors Stefan voda de la Pocutiia la scaunul sau la Suceava, fiind bolnav si slab de ani, ca un om ce era intr-atatea razboaie, si osteneala, si neodihna, in 47 de ani, in toate partile, de sa batea cu toti, si dupa multe razboaie cu noroc ce au facut, cu mare lauda au murit, marti, iulie 2 zile.
Fost-au acest Stefan voda om nu mare de stat, manios si de graba a varsa sange nevinovat; de multe ori la ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi, si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester; unde era nevoie, insusi se varaia, ca vazandu-l ai sai, sa nu indarapteze, si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se cazut gios, se radica de-asupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si ficiorul sau, Bogdan voda, urma lui luase, de lucruri vite-jasti, cum se tampla: den pom bun roada buna op sa iase.
Iar pre Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire la Putna, care era de dansul zidita. Atata jale era, de plangea toti, ca dupa un parinte al sau, ca cunostea toti ca s-au scapat de mult bine si multa aparatura. Ce dupa moartea lui pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru suflet, ce iaste in mana lui Dumnezeu, ca el inca au fost om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, care nimea den domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au agiunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda, intru acelasi anu, iarna grea si geroasa, cat n-au fost asa nici odinioara, si decii preste vara au fost ploi grele si povoae de ape, si multa inecare de ape s-au facut.
Au domnit Stefan voda 47 de ani si 2 luni si 3 saptamani si au facut 44 de manastiri, si singur tiitoriu preste toata tara.
Iar cand au fost aproape de savarsaniia sa, chemat-au vladicii si toti sfetnicii sai, boierii cei mari, si altii toti cati s-au prilejit, aratandu-le cum nu vor putea tinea tara, cum o au tinut-o el, ci socotind den toti mai puternic pre turcu si mai intelept, au dat invatatura sa se inchine turcilor.
Si deciia au statut la domnie fiiu-sau, Bogdan voda cel grozav si Orbu."
Fragmentul ales, din secventa cu caracter de capitol (De moartea lui Stefan Voda cel Bun, va leato 7012), are o semnificatie aparte in Letopisetul Tarii Moldovei. Grigore Ureche marcheaza, cu tonalitatea grava a vocii narative, un moment de sfarsit de epoca. E presimtirea unei perioade dificile, a epigonilor, sentiment pe care il au si contemporanii domnitorului: "Atata jale era, de plangea toti, ca dupa un parinte al sau, ca cunostea toti ca s-au scapat de mult bine si multa aparatura.'" Caderea in "nevrednicie" a fost anuntata pana si de fenomene naturale, cu putin timp inainte de moartea lui Stefan cel Mare: o iarna "grea si geroasa, cat n-au fost asa nici odinioara", apoi, vara, "ploi grele si povoae de ape, si multa inecare de ape s-au facut". Totul culmineaza cu insemnarea despre indemnul lui Stefan de a inchina tara turcilor, aratand divanului "cum nu vor putea tine tara".
Portretul domnitorului, o capodopera a genului, straluceste in lumina unui sentiment crepuscular.
Prin epitete, uneori repetate, captari de amanunte, intr-un limbaj arhaic, la nivel lexical si fonetic, incercand sa concentreze totul in jurul virtutilor principale (vitejie, autoritate, strategie militara), autorul se lasa biruit de admiratia pentru o personalitate coplesitoare. E de remarcat lansarea unor supranume, procedeu frecvent de caracterizare in letopisete si cronici: Stefan voda cel Bun, Sveti ("sfantul") Stefan voda.
