| Trimis-au vizirul la Petriceico-voda, cand era imparatia la Nistru, sa aleaga un boieru care-i mai de treaba, sa-Iu triimata la cortul lui, ca-i trebuieste. Ales-au Petriceico-voda din toti boierii tarii mai de treaba la voroavi pe Miron Costan, care au fostu mai pe urma si logofat mare. Si margand Miron la cortul vizirului, pusu-l-au vizirul de au sadzut inaintea lui. Si i-au dzis vizirul sa-i spuie dreptu: pare-le lor bine c-au luat imparatia Camenita, sau ba? Iar Miron au raspunsu ca se teme a spune drept. Vizirul s-au zambit a rade si i-au dzis sa graiasca, sa nu se teama. Atunce Miron au dzisu ca «sintem noi moldovenii bucurosi sa sa latasca in toate partili cat mai mult, iar peste tara noastra nu ne pare bine sa sa latasca.» Atunce vizirul iara au ras si i-au dzis: «Drept ai grait!», s-apoi l-au intrebat cum socoteste: lasa-o-a oastea turceasca la Hotin cu Petriceico-voda sa fie de paza tarii si a Camenitai pan-inu primavara si n-a ave vro primejde de Iesi? Iara Miron au raspuns ca nu-i bine sa lasa oastea turceasca, ca este vreme de iarna, si sa sadza oastea de iarna la un loc n-a pute-o birui tara de fan si de graunta si de alte bucate, ca-i tara saraca, s-a flamandzi. S-o raschire pen sate, satele insirati, si or lovi podghiazuri din ceea parte, astadzi intr-un sat, mane intr-altul, si pan-in primavara a peri oastea imparateasca toata, si pentru oastea turceasca oru straca podghiazurile si tara. Numai oastea turceasca sa se duc-in gios. Numai sa le de voie imparatia sa scrie moldovenii la Iesi, cu rugaminte si cu imbunaturi, fiindu tot de o lege. Or crede lesii s-or lasa de n-or face stricaciune Moldovei, si or chivernisi si cetatea de bucate pan-inu primavara. Si ase au lasat vizirul dupa sfatul lui Miron, iar unii din boieri, dupa ce le-au spus Miron sfatul, dzice sa-i prade lesii tara. Iara Miron dzice ca n-or prada-o, iar de or si prada-o, nemic n-a hi, decat sa le ie inecerii muierile si copiii si sa ramaie si asadzatori, sa nu sa mai duca." |
