Letopisetul Tarii Moldovei (fragment)
"Zac. . isi trimisese Stefan Gheorghie logofatul giupaneasa la tara, in pilda ca o trimite pentru trebile casei. Iara sangur, tocma in dziua candu canta beserica canonul sfantului Andrei de la Critu, la 8 ceasuri de noapte, gatindu-se Vasilie voda de beserica, inca nime nu venise den boieri la curte, au manecat sa-si ia dzua buna, dandu-i stire de acasa ca-i este giupaneasa spre moarte, cu hartiie scornita. Si intrebandu Vasilie voda pe postelnici cine din boieri este afara, au spus postelnicii ca ieste logofatul cel mare, dvoreste sa-si ia dzua buna, ca i-au venit veste de boala foarte grea giupanesai. Sa hie dzis Vasilie voda: «Ce omu fara cale, logofatul! Stiindu-si giupaneasa boleaca si nu o tine aicea cu sine.» Si i-au dzis sa intre, sa-si ia dzua buna. Au intrat Stefan Gheorghie logofatul cu fata scornita de mare mahniciune si s-au luat voie sa marga spre case-si. Spun sa hie dzis Vasilie voda: «Sa afle lucrul pre voia sa.» Nestiutoriu gandul omului spre ce meneste! indata, fara nemica zabava, ca cela cu grije, au purces indata de olac si intr-aceiasi dzi au sosit la Bagodana, la satul sau de subt munti. Si amu era si oastea ungureasca toata, cu Chimini lanas, pe potici si oastea munteneasca la Rabna cu Diicul spatariul.
Zac. . Spun de Vasilie voda ca den beserica l-au lovit ganduri de purcesul logofatului, asea fara nadejde. Si asea-si de a doua dzi dupa purcesul lui, au inceput a vedere a suna glas de unguri si de munteni. La care sunet vadzandu-sa Ciogolestii, cuprinsi si lasati de logofatul, cu care isi stiia voroava, au stat la grije ca aceia, cat pri pasitul lor si pre cautatura, cine le-ar hi luat seama le-ar hi cunoscut indata vina. Ce, mirandu-se, cum or face, sa fuga, sa-si lase casele, carii era cu totul aicea in lasi, greu si a doa moarte este si dzilele lor farsite, poate hi, cum sa dzice, s-au apucat de alta indireptatura, scriindu un ravas Cigolea spatarul la Vasilie voda intr-acest chip:
Zac. . «Milostive doamne. Eu, unul den slujitorii cei streini, mancandu painea si sarea mariei tale dentr-atatea ani, ferindu-ma de osanda, sa nu-mi vie aspra, pentru painea si sarea mariei tale, iti fac stire pentru Stefan logofatul cel mare, ca-ti este adevarat hiclean si s-au agiunsu cu Racotii si cu domnul muntenescu si sintu gata ostile, si a lui Racotii si a lui Matei voda, sa vie asupra marii tale. De care lucru adevarat, adevarat sa crezi maria ta, ca nu este intr-altu chip.»"
