Leonida Pascalopol din Enigma Otiliei - caracterizare



Cum motiveaza discursul narativ al romanului Enigma Otiliei existenta unui personaj ca Leonida Pascalopol? Ce cauta mosierul rafinat in casa cu "aer de ruina si raceala" din str. Antim, intr-o societate searbada si vulgara?
Sunt si alte intrebari care ne-ar putea sugera perspectivele din care trebuie comentat Pascalopol.

Ca si in cazul celorlalte personaje, scriitorul traseaza la inceputul romanului principalele linii ale portretului mosierului: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii. Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere neajunsurile varstei si ale corpolente!'.

Pascalopol locuieste intr-o casa mobilata cu mult gust, canta la flaut, este un om cultivat si fusese cativa ani student la litere in Germania si la drept in Franta. Renuntase insa la studii, murindu-i tatal si trebuind sa ingrijeasca de mama sa si de mosie. Nerealizat prin studiu si nici prin casatorie, "fusese si casatorit, inainte de a-si sfarsi studiile, cu o femeie de care se despartise sau ramasese vaduv".

Leonida Pascalopol se considera un om ratat si vrea sa fie util celor care au nevoie de el. Spre a-si umple golul existentei, traieste in preajma Otiliei, pe care o cunoaste de mica si careia s-a obisnuit sa-i satisfaca toate capriciile. Bun, delicat, capabil de a o face fericita prin mici atentii, Pascalopol este un adevarat tata pentru "orfana" Otilia. Trecerea timpului adauga dragostei paterne dragostea pe care orice barbat o putea nutri fata de "liliala Otilie". Lui Felix, in care vede fara indoiala un rival, ii marturiseste ca n-a stat sa distinga ce e patern si ce e viril in dragostea sa, Si-i propune o intrecere loiala.




Pascalopol si-a facut din Otilia un ideal al vietii sale, indiferent cum (ca fiica, eventual ca sotie): "- Am nevoie de domnisoara Otilia, ea este micul meu vitiu sentimental. Daca nu pot fi amant, raman totdeauna un nepretuit prieten si parinte". De aceea el se afla in fiecare seara in casa lui Mos Costache, lasandu-se inselat la carti de partenerii de joc, victima a rautatilor Aglaei.

Pascalopol se vrea util si-l ajuta cu generozitate si pe Felix caruia ii plateste, fara stirea lui, taxele la universitate in locul lui Mos Costache.

Discret, delicat, Pascalopol nu reprezinta pentru Otilia doar o necesitate materiala, ci si una sufleteasca. Otilia se simtea bine alaturi de acest barbat matur in stare sa o ocroteasca. intre dragostea pasionanta a lui Felix si nobletea sufleteasca a lui Pascalopol, Otilia l-a ales, nu fara remuscari fata de primul, pe cel de-al doilea. Dar Pascalopol isi va da seama ca Otilia nu e potrivita pentru el, fiind prea tanara, de aceea, intr-un ultim gest de umanitate, peste cativa ani ii va reda libertatea.