Leonid dimov (1926-1987) - vis cu bufon referat





poezie postbelica poezie neomodernista ♦ poezie lirica
/Fragmente)
' "in laptele diminetii aceste
Din orasul climateric cu insusiri alpestre Aii explodat ciudat prajiturile din vitrina.
[]
Pentru prajiturile de ciocolata,
Roz, cu scame de taciuni
Pentru prajiturile de capsuni,
Verzui si galben un pic
Pentru prajiturile cu fistic
Si asa mai departe.
Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte
Cand a intrat sunand din clopotei, pe rotile,
Bufonul unui rege mort cu zile,
[-]
Toata lumea se facea ca nu-l stie,
Ca nu-l vede cand se stramba-n spate
Si presara boare tulbure pe linguritele plate

Arri inceput atunci sa mananc in cascade
Cataifuri, baclavale, rulade,
Simteam in juru-mi umede boturi,Inghiteam in nestire bezele, piscoturi
Si cresteam, ma umflam ca un aerostat
Cu bube dulci si diabet zaharat,
Acolo in muntii limpezi in zarea zmeurie
La masa patrata din cofetarie."
Poet neomodernist, reprezentant de frunte al generatiei '70 in Ijrica romaneasca, Leonid Dimo(1926-l987) a promovat in poezie mitul oniric in mod creator si inconfundabil. Poemul "Vis cu bufon" face parte din volumul "sectiune de vise" (1969), ale carui creatii sunt definitorii pentru formula artistica a oniricului, faptul concret capatand stralucire prin transurarea in imaginar. Dimonu scrie o poezie romantica, in care yisul era o cale metafizica spre lumea ideilor, ci construieste cu luciditate vise, cu scopul de a, .exprima intr-o deplina libertate, cele mai absurde intamplari, cele mai ciudate viziuni, fara sa respecte nicio regula a logicii.
Imaginarul poetic transureaza realitatea concreta intr-o viziune artistica specifica artistului Leonid Dimov, a carui interpretare implica reflectarea sensibila in poezie, prin functia expresiva si estetica a cuvantului si sunetelor. Poet neomodernist, Leonid Dimose distinge prin pitoresc lexical, jocuri de cuvinte, atitudine ironica si spirit ludic.
Lirismul subiectise manifesta in aceasta poezie prin prezenta eului liric, marcile lexico-gramaticale fiind reprezentate de verbe si pronume la persoana a H-a: "zic", "ma gandeam", "eu", "sa lasam", "am inceput", "sa mananc", "simteam", "inghiteam", "cresteam", "ma umflam". Lirismul obiectieste evident in descrierea dulciurilor si a bufonului, prin verbele la persoana a III-a: "au explodat", "piereau", "a intrat", "plutea", "se misca", "se facea", "nu vede", "se stramba", "presara".
Semnificatia titlului. Cu o epica aparenta, Dimorelateaza un fapt ce poate parea posibil intr-o lume in care domneste anarhia-dulce, utilizand pentru crearea acestei atmosfere un ton amuzat, comic. Sugerarea acestei viziuni vesele este redata inca din titlu, atmosfera onirica fiind in relatie directa cu bufonul, personaj comic medieval, care distra prin glume, strambaturi si gesturi ridicole un suveran sau un senior.
(Structura, semnificatii, limbaj poetic)
fn spirit neomodernist, poezia nu este structurata pe strofe, ci compune unitar o lume ciudata, dominata de dulcegarii, in care poetul ne introduce brusc, fara o pregatire prealabila. Incipitul este o metafora prin* care se sugereaza timpul si locul unde urmeaza sa explodeze, in vitrina unei cofetarii, toate prajiturile: "in laptele diminetii aceste/ Din orasul climateric cu insusiri alpestre/ Au explodat ciudat prajiturile din vitrina."
Dulciurile devin un fel de personaje ale unei "epopei" comice, fiecare sortiment in parte fiind descris cu atentie, tocmai pentru a releva ca orice lucru, oricat de neinsemnat si de "consumabil", are importanta lui in viata umana. Prajiturile sunt foarte variate, "de ciocolata", "de capsuni",-"cu fistic", "si asa mai departe". Gandurile morbide ale poetului ("eu ma gandeam, bineinteles, la moarte") sunt intrerupte brusc de aparitia altui personaj, "Bufonul unui rege mort cu zile", care se sfarsise de placere. Fiind alcatuit din catifea "Si pe dinauntru si pe dinafara", bufonul este numai metafora unei idei filozofice, pe care, afirma cu ironie poetul, lumea o amplifica pana la ridicol, facand din orice intamplare banala sau din orice lucru nesemnificativ, o intreaga filozofie de viata.. Viclean ca un vulpoi, bufonul intrase in cofetarie "sunand din clopotei, pe rotile" si, ca o imagine a libertatii de expresie, se stramba in spatele oamenilor si presara "boare tulbure pe linguritele plate". Bufonul simbolizeaza atitudini caraghioase ale oamenilor, care se ascund sub aparente, d fiind singurul, prin menirea rolului sau, de a spune lucrurilor pe nume, chiar daca acestea sunt adevaruri neplacute. De altfel, la curtea regilor, bufonii se mai numeau si "nebuni", tocmai pentru ca spuneau lucruri care, de regula, se trec sub tacere, sinceritatea lor fiind stanjenitoare si insultatoare pentru ceilalti. intr-o lume reala, aparitia unui astfel de personaj este imposibila, dar in logica visului, unde orice este posibil, bufonul poate sa exprime liber ganduri neprefacute, glume desucheate, adevaruri suparatoare, fara sa i se intample nimic rau.


Daca inainte de aparitia bufonului poetul se gandea "bineinteles, la moarte", iar prajiturile din vitrina explodasera "intr-un glob de lumina", dupa ivirea personajului poetul capata pofta de viata, i se dezlantuie o lacomie fara limite, mananca "in cascade", "inghiteam in nestire" prajiturile, enumerate, parca, pe nerasuflate: "Cataifuri, baclavale, rulade, []/bezele, piscoturi".In finalul poeziei, ironia devine sarcastica, poetul se umfla "ca un aerostat", saturat peste masura de dulcegariile din jurul sau, ii apar "bube dulci" si se simte bolnade "diabet zaharat", boala provocata de marirea cantitatii de zahar in organism. Metaforele profileaza o lume dezgustata de prefacatorii si de atitudini nesincere, o lume "zmeurie", ca o "masa patrata din cofetarie:


"Si cresteam, ma umflam ca un aerostat Cu bube dulci si diabet zaharat, Acolo in muntii limpezi in zarea zmeurie La masa patrata din cofetarie."


(Limbajul si expresivitatea textului poetic)
Perspectiva neomodernista a discursului liric este sustinuta de
sugestia creata prin metafora "bufonului", imaginea transparenta aIpocriziei umane, a falsitatii si lasitatii de a spune adevarul, oamenii
rostind doar "dulcegarii" pe care ceilalti le consuma cu placere.
Limbajul artistic este la fel de surprinzator ca si tema poeziei, ineditul prozodic fiind remarcabil mai ales prin rima de un comic irezistibil. Poezia debuteaza printr-o sincopa, "aceste/ alpestre", celelalte rime fiind de-a dreptul hazlii, deoarece cuvintele nu au nicio legatura semantica intre ele, numind elemente sau realitati care nu intra in niciun fel de relatie: "taciuni/ capsuni", "un pic/ fistic", "cascade/ rulade", "boturi/ piscoturi", "aerostat/ zaharat". Lumea colorata a visului este ilustrata cromatic, in maniera simbolista, fie prin nuante exprimate direct, "roz", "verzui", "galben", fie sugerate, "ciocolata", "capsuni", "fistic", "zmeurie". Singurele metafore, "laptele diminetii aceste" si "zarea zmeurie" compun aceeasi lume "dulce" a visului, adecvate ^'cofetariei" ca spatiu concret al actiunii.
Expresivitatea neomodernista a poeziei este sustinuta de registrul colocvial, care confera persuasiune imaginii unei lumi pline de vorbe dulci, mincinoase si gretoase. Remarcabila este coexistenta verbelor la persoana I si a IH-a, relevand implicarea eului poetic in conturarea elementelor "dulci" din viata oamenilor: "zic", "ma gandeam", "eu", "sa lasam", "am inceput", "sa mananc", "simteam", "inghiteam", "cresteam", "ma umflam"/ "au explodat", "piereau", "a intrat",."plutea", "se misca", "se facea", "nu vede", "se stramba", "presara". Imperfectul verbelor sugereaza o actiunea in desfasurare continua, care nu are finalitate, nu se poate solutiona.
Lirica lui Leonid Dimoanunta postmodernismul prin "bufonadele" si ridicolul existentei, fara filozofie sau analize profunde, ilustrand o lume a concretului banal si a intamplarilor marunte, din care. este facuta viata omului.
1 intr-un interviu, Leonid Dimoexplica particularitatile propriului lirism: "Se poate face poezie pornind de la orice. Nu se poate face poezie dupa nimic. [] Important pentru mine a fost si a ramas cotidianul. Nu biografia mi-a marcat scrisul, ci succesiunea fantastica de atmosfere prin care m-a purtat".











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani