LEGENDE ISTORICE - Ciclu de poezii de Dimitrie Bolintineanu, scrise pe parcursul a doua decenii, aparute unele in presa, altele in culegerile autorului si reunite sub acest titlu in Poesii de D. Bolintineanu atat cunoscute cat si inedite, voi. I, Bucuresti, 1865.
Numerosi istorici si critici literari l-au considerat pe Bolintineanu poetul exponentional al generatiei pasoptiste, iar Legendele istorice drept partea cea mai reprezentativa a bogatei si inegalei sale opere. Mai repede ca alti pasoptisti, el a parcurs drumul de la lirica intimista si depresiva de factura lamartiniana, la poezia cetateneasca, stimulata de atmosfera epocii agitate de mari evenimente politice, ca Revolutia de la 1848 si Unirea.
Iata cum definea chiar poetul cerintele vremii cand a scris: "a se canta eroii, faptele lor stralucitoare, durerile si aspiratiunile natiunii". Este ceea ce a facut Bolintineanu , intre altele, in Legende istorice si, alaturi de valoarea intrinseca a unor piese, acest raspuns la orizontul de asteptare al publicului explica marele lor succes, comentat chiar de autor: "Pentru ca poporul gasi in ele o vana nationala, rasfrangerea inimii lui nabusite de epocele de tiranie, de coruptiune si de degradare nationala".
In plina eruptie a interesului pentru istoria nationala, ilustrata de un N. Balcescu, M. Kogalniceanu s. a., Bolintineanu se indreapta si el spre trecut, mai ales din dorinta de a extrage din istorie lectii pentru contemporanii sai. Drept surse de inspiratie i-au servit O sama de cuvinte de I. Neculce si cronicile, fie moldovenesti fie muntenesti, sau chiar scrieri ale reprezentantilor Scolii Ardelene, tocmai pentru ca el slujeste deliberat una din ideile directoare ale epocii, unitatea nationala.
De aici si evocarea eroilor exemplari din diverse provincii medievale: Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Vlad Tepes sau Mihai Viteazul. Paginilor de cronica Bolintineanu reuseste adesea sa le confere o dimensiune poetica, manat de convingerea ca: "poetul cand trateaza sujete istorice, exprima fapte, eroi, el cauta sa adaoge langa realitate o viata noua pentru eroii sai si sa-i faca a straluci intr-o raza de imagine . Reconstituirea istorica, realizata sub forma unor balade de o factura speciala, are mai frecvent un caracter liric, prin intermediul personajelor ilustre ale trecutului Bolintineanu exprimandu-si propriile idei si sentimente. Exista o supratema a ciclului, patriotismul, careia i se subsumeaza un intreg cod de valori de mare elevatie, trecut prin istorie si propus contemporanilor. Cand ideea poetica si materialul istoric fuzioneaza, rezulta unele din poeziile ce motiveaza faima de care s-au bucurat de-a lungul vremii. De obicei, ele apartin primei perioade de creatie. Exista insa si numeroase piese ce pot fi validate estetic doar fragmentar. Ciclul se deschide cu poezia Cea de pe urma noapte a lui Mihai cel Mare, atat de cunoscuta prin versurile introductive ale primei parti, care are un caracter descriptiv:
"Ca un glob de aur luna stralucea
Si pe-o vale verde ostile dormea;
Dar pe-un varf de munte sta Mihai la masa
Si pe dalba-i mana fruntea lui se lasa". |
Sunt fixate aici cateva repere caracteristice ale cadrului, regasit si in alte balade, ca si unele preferinte stilistice, cum ar fi comparatia. Timpul este nocturn, cu obisnuita prezenta selenara, iar eroul, a carui maretie se va dezvalui in partea a doua, prin inaltimea conceptiei sale de viata exprimata intr-un toast, este prezentat la o mare altitudine geografica, "pe un varf de munte". Toi asa, in Muma lui Stefan ce Mare, eroina locuieste "pe o stanca neagra, intr-un vechi castel' iar Tepcs o primeste pe viteaza Fata de la Cozia "sus pe coasta verde', Partea a doua a poeziei este tot atat de caracteristica, de data aceasta pentru preferinta aratata de Bolintineanu expresiei retorice. inaintea unei batalii, mai rar dupa victorie sau in momente de acalmie dintre doua lupte, ca in cazul de fata, eroii, aproape intotdeauna figuri proeminente ale istoriei nationale, se adreseaza "capitanilor" sau chiar ostirii, propunand o viziune eroica asupra vietii. La banchetul evocat de Bolintineanu , dupa unii un topos preluat din balada medievala occidentala, Mihai raspunde urarilor capitanilor printr-un discurs concentrat, ce debuteaza socant: "Nu va urez viata, capitanii mei!/ Dimpotriva, moarte, iata ce va cei!".
Urmeaza motivatia. Printr-o suita de imagini si expresii sententioase memorabile, domnitorul repudiaza ideca sclaviei, facand elogiul libertatii si al mortii eroice pentru apararea patriei, ca vocatie fundamentala a poporului roman: "Ce e viata noastra in sclavie oare'// Noapte Iara stele, ziua fara soare./ Cei ce rabda jugul s-a trai mai vor, / Merita sa-l poarte spre rusinea lor!". Asemanatoare pana la un punct este Mircea cel Mare si solii, in care apare un conflict si expresia dialogica.
In prima parte se remarca descrierea plastica, prin recurs la comparatii, a figurii batranului, dar falnicului domn, ce domina de la inaltimea tronului pe tinerii sai capitani: "Astfel dupe dealuri verzi si numai flori/ Sta batranul munte albit de ninsori". Din obligatoriul moment discursiv, se retine, de asemenea, expresia metaforica sententioasa: "Cela ce se bate pentru a lui tara, / Sufletu-i e focul soarelui de vara". Sau: "Viitor de aur tara noastra are/ Si prevad prin secoli a ei inaltare". E de mentionat prezenta continua a luminii lunare sau solare ce scalda in Legendele istorice aceasta lume idealizata, mai mult mitica decat istorica. De o meritata notorietate s-a bucurat Muma lui Stefan cel Mare, sprijinita si de prestigioase transpuneri muzicale. Si aici compozitia e mai complexa, cu predominarea formei dramatice.
Marele erou, aflat intr-o situatie limita, pare a ceda fizic si moral, dar se redreseaza gratie asprei lectii a neanduplccatei sale mame, care-i aminteste adevarata lui menire: "Du-te la ostire! Pentru tara mori!/ Si-ti va fi mormantul coronat cu flori"! Discursul eroic, evidentiind o anumita subtilitate psihologica, incredintat aici unui personaj feminin, va fi reluat si de alte eroine ce populeaza aceste balade, tinere fecioare care, travestite, participa direct la lupta, ca Fata de la Cozia sau Maria Putoianca. Muma lui Stefan cel Mare se incheie epic, prinlr-unul dintre acele finaluri precipitate, care, in alte cazuri, sugereaza o anumita superficialitate, justificand ironia si incercarile de parodiere.
Daniel Sihastru, o alta balada apreciata, incredinteaza mesajul patriotic unui pustnic, un fel de intermediar intre cer si pamant, ceea ce-i confera o deosebita autoritate. Ca si mama voievodului, el mimeaza intai neincrederea in identitatea lui Stefan, aflat in cumpana intre continuarea luptei si supunere, si in realitatea celor spuse de el: "Ma inseala-auzul ori am eu un vis?'. Raspunsul ce i-l da este un concentrat de morala patriotica si eroica, nu tocmai crestineasca, pentru uzul conducatorului: "Capul ce se pleaca sabia nu-l taie, / Dar cu umilinta lantu-l incovoaic!" etc. etc. Reintalnim, exprimata direct sau metaforic, aceeasi ciocnire a unor concepte antitetice: libertate - sclavie, vitejie - lasitate, moarte eroica - viata injosita etc. Mai putin numeroase, dar cateva remarcabile, sunt baladele istorice in care discursul cedeaza locul desfasurarii epice a unor scene de lupta, evocate cu dinamism si plasticitate. Intre acestea, Preda Buzescu, Mihai scapand stindardul, Codrul Cosminului. Locul desfasurarii bataliei e valea, iar regimul luminii e cel al noptii sau al umbririi, prin ascunderea soarelui in fata grozaviei macelului. Natura este mereu alaturi de luptatorii romani. Uneori acestia sunt prezentati in actiuni individuale de suprem eroism.
Astfel, Preda Buzescu, cand "vede cu durere/ Floarea Romaniei ce pe vale piere", il provoaca la lupta si-l invinge pe nepotul hanului tatar. Episodul pare desprins din basme:
"Ei se bat la raza stelei cei de foc,
Flacarile albe pe-a lor zale joc. Vantul racoreste fruntea lor udata
si mania dulce sufletul le-mhata.
Ei se bat in spade - spadele se frang;
Si se iau in brate, se smucesc, se strang". |
Tot in plina noapte, Mihai, ramas singurul combatant dintre ai sai, reuseste, urmarii de dusmani, sa salveze stindardul tarii, in Codrul Cosminului batalia primeste proportii apocaliptice, falnica oaste poloneza fiind inmormantata de codrii si stancile pravalite peste ea de moldoveni. Imaginile vizuale se insotesc cu cele auditive, potentate de energia versului trohaic de 11 silabe creat de poet, sugerand impreuna grozavia luptei. Exista cateva piese in acest ciclu purtatoare de accente satirice la adresa lasitatii, a lepadarii de neam, a ploconirii in fata strainilor. Ele se adreseaza mai ales boierilor, ca in Domnul Mavrogheni, unde acestia raspund cu ironie chemarii la lupta: "Portul nu ne iarta, doamne a ne bate!". La lectia de patriotism a domnitorului sunt sensibili in schimb cei de jos: "in aceste locuri, desi suferim, / insa pentru tara mergem sa murim!".
Inegale sub aspect valoric, Legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu au fost unanim apreciate ca fapte de cultura, cu remarcabile valente educative, iar unele si ca semnificative productii estetice originale prin tematica, stil, versificatie, aparute la inceputurile afirmarii mai viguroase a poeziei noastre moderne sub semnul romantismului, "inainte de a fi un mare poet, Bolintineanu ramane un mare roman; si daca valoarea estetica a poeziei sale e discutabila, valoarea nationala si patriotica a Legendelor istorice va imbogati multa vreme inca sufletul romanesc" (Ion Pillat). Eminescu insusi le numea "sante oglinzi de aur ale trecutului romanesc".
