LA VULTURI - Nuvela de Gala Galaction.
A fost publicata in 1912, in revista "Viata romaneasca", al carei colaborator scriitorul devenise, la cererea lui Galaction Ibraileanu, cu un an inainte.
In geneza ei un rol important l-au avut versurile populare si amintirile unei batrane, ascultate in copilarie, despre zavera lui Tudor Vladimirescu.
Nuvela a intrat in cuprinsul volumului de debut al lui Gala Galaction, Bisericuta din Razoare, tiparit la Iasi, in Editura "Vietii romanesti", in . Un an mai tarziu, in urma raportului prezentat de Barbu Delavrancea, volumul va fi premiat de Academia Romana cu premiul "Iiliade Radulescu".
In unele editii mai recente, aparute in anii comunismului, textul a fost cenzurat, eliminandu-se referinta la incursiunile de prada ale muscalilor in Tara Romaneasca. Inclusa in manualele scolare si citita de multe generatii de elevi, nuvela este astazi cea mai populara scriere a lui Gala Galaction.
Nuvela exemplara, cu multe note romantice, inspirata din istoria romanilor de la inceputul secolului al nouasprezecelea. La Vulturi! are o compozitie simpla, in doua parti, ce se deosebesc atat la nivel tematic cat si prin mijloacele narative folosite de autor. Prima parte este descriptiva si expozitiva, constituind un fel de prolog in care Galaction prezinta cadrul viitoarelor intamplari si reconstituie cateva biografii prin scurte si repezi incursiuni in trecutul mai mult sau mai putin indepartat al personajelor. Descrierea unui tinut muntos, cu o natura salbatica si grandioasa, in mijlocul careia si-a gasit adapost o asezare de ciobani, e facuta intr-un stil ornat cu epitete si comparatii, urmarind un efect de arta, de tablou romantic. Impresia "artista", de literaturizare - uneori excesiva - este resimtita de altfel pe intreg parcursul lecturii. Partea a doua e mai accentuat epica si nareaza o intamplare dramatica, dusa pana la paroxism si cu multe resurse lacrimogene.
Ea introduce si o tema noua, aceea a maternitatii, creand o situatie limita in care o mama isi pierde unul dintre copii, cazut prada vulturilor ce isi tacusera salas in apropierea satului. Nuvela e scrisa, la un prim nivel, in spiritul si cu mijloacele literaturii bucolice, asa cum s-a constituit aceasta de-a lungul timpului, incepand cu operele lui Vergilius. Oierii de pe valea Iablonicioarei sunt oameni sarmani, se hranesc cu mamaliga si locuiesc in casute de barne, desi sunt si unii, ca Mos Danila si Paun Ozun, care au case mai mari si mai aratoase. Izolati intre munti, ei duc o viata linistita si au indeletniciri gospodaresti. Ridica in stoguri fanul cosit pe culmi sau aduna in jgheaburi apele Iablonicioarei, folosindu-le astfel pentru nevoile lor. Pe vreme buna, barbatii in putere si cei tineri ies cu oile pe munte sau pornesc devale, prin satele din imprejurimi. Ciobanii vand piei si branzeturi si pe banii castigati cumpara malai. Atmosfera bucolica e data de mugetele viteilor despartiti de mamele lor, de talangile turmelor ce se intorc la stana, de clocotul ceaunelor pentru mamaliga, de sunetul buciumului ce recheama pe cei indepartati.
Starostele ciobanilor. Mos Danila, intruchipeaza imaginea, cu profunde rezonante arhetipale, a patriarhului. La cei optzeci de ani ai sai, el inca vegheaza mulsul caprelor, sta de vorba cu ciobanii, citeste ceaslovul sau priveste "omatul care se topea pe culmi". Stramutat in acest loc, dupa o tinerete petrecuta pe campie, Danila si-a inmultit mereu turmele si argatii, a ridicat case si a rostuit pe ciobani, ajungand cu timpul sa-si intinda "pe cativa munti neamul si intaietatea". Gala Galaction imagineaza o lume din afara civilizatiei, o lume traditionala si arhaica, in care scrisorile sunt scrise pe piele de miel, copiii sunt hraniti cu lapte la ugerul caprelor iar bolnavii sunt insanatositi luandu-li-se sange de catre un "doftor".