in Lacramioarele invataceilor gimnaziasti de-n Cernauti la mormantul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul repausat intr-a 12/24 ianuariu 1866. Cernauti, 1966. Cu lipariul lui RudolfEckhardt.
Brosura cuprinde cinci poezii in limba romana - a lui Emincscu, semnata: M. Eminovici, privatist, este a doua si doua in limba germana.
Eminescu si-a transcris poezia pe curat - ms. 2259. f. 33v. - dandu-i forma definitiva si cuprinzand-o intr-o culegere, ca a 27-a la rand, pe care-o oranduia pentru publicare. Textul definitiv, pe care il urmam in aceasta editie, se prezinta fata de cel din Lacramioarele invataceilor cu cateva modoficari demne de atentie:
v, 3; "Acuma" in loc de "C-acuma"; v. 6: "Metalica vibranda a clopotelor jale" in loc de:"Metalica, vibranda a clopotelor jale"; poetul renunta la forme de scoala ale lui Pumnul: de-n > din - v. 3 Si 11; voace > voce - v. 16; samt - v. 20; pre'n > prin - v. 23.
Cum transcrierea pe curat este de prin 1870, vedem ca Eminescu a parasit repede ortografia dascalului sau. Poale ca, in poezia asa cum s-a tiparit, ortografia i-a fost impusa de cei care au organizat slavirea prin scris a lui Pumnul. De remarcat ca, spre deosebire de alti colegi ai sai, Eminescu nu foloseste o forma compromisa si ridiculizata: naciune. in poezia a IV-a de un anonim, o intalnim o data: "trista ta naciune", iar in poezia a V-a, a lui I. Iercmievici, de trei ori: "Numirea de naciune la multi nu mai ramase", "cu blandete naciunii a suris", "naciunea-ntreaga".
Si lui Eminescu insa i-a scapat o data o forma latinizanta dc-a lui Pumnul si, atunci, a dat loc la o regretabila confuzie. in Literele corespunzatoare firii limbii romanesti si inca ceva, din Foaia pentru minte. 1845, nr. 42-48, la p. 6 nota, avem: "acum e tampu in care in Europa numai acea naciune traieste in adevar a carei nationalitate il animeaza". Trimitand ms. Sarmanul Dionis la Convorbiri literare, Eminescu va fi scris: "Moartea-i un moment, desperarea e tampu o asemenea samtire este iadul". Numai asa se explica de ce in Convorbiri literare, a aparut: "Moartea-i un moment, desperarea e tampa", greseala care falsifica sensul frazei din scrisoarea lui Dionis catre Maria. Greseala o intalnim si-n editiile actuale, desi am atras atentia asupra ei in ed. Scrieri literare, Craiova, 1935. Vezi articolul concludent de Aurelia Rusu, " Timp " in "Scrisoarea lui Dionis", in Luceafarul, nr. 38(1012), 19 sept. 1981.
Poeziile germane din Lacramioarele invataceilor sunt una de E. Franzos, ci. a VH-a, si alta de B. Ehrlich, ci. a Vi-a. Poezia lui Franzos are o nota interesanta: "Aron Pumnul war es, der im lahre 1848, hauptsachlich zur Constituirung der romanischen Nationalversammlung in Siebenbiirgen unter personlicher Lebensgefahr - von Seite der Ungarn war ein Preis auf seinen Kopf gcsetzt - mitwirkte und zeitlebens die Gesinnungen, dic er dort vertrat, bewahrte".
Acest K.E. Franzos a publicat lucrarea Aus Halb-Asien, cu impresii din Galitia si nordul Moldovei, pe care Eminescu o critica aspru in Curierul de Iasi, din 7 iunie 1876, socotind-o calomnioasa pentru romani (vezi ed. Scrieri politice si literare de I. Scutu, p. 120 121).
Stefan Stefureac (1845-1893), colaborator eu o poezie in Lacramioarele . invataceilor, a fost profesor la Suceava, a publicat manuale si studii lingvistice. A colaborat si la Convorbiri literare. Articole politice in Revista politica din Suceava si Gazeta Bucovinei, din Cernauti (vezi C. Loghin, Istoria literaturii romane din Bucovina, Cernauti, 1926, p. 185 si urm.).
Notam aceasta amintire a lui T.V. Stefanelli in legatura cu conceperea poeziei: "Scara m-am dus iarasi la Eminescu si l-am aflat scriind o poezie. El mai schimba, mai adaogea, mai netezea, dar am observat ca nu i-a placut ca l-am surprins. Pe urma insa imi arata poezia si-mi spuse ca mai multi studenti vor scrie poezii la moartea lui Pumnul, care se vor tipari. Mi-a citit apoi intreaga poezie. Este aceeasi care, impreuna cu alte sase poezii, a fost tiparita cu ocazia mortii lui Pumnul sub titlul Lacramioarele invataceilor gimnaziasti de-n Cernauti.
Dupa citire imi spuse singur ca inceputul strofei a doua, adica: «Metalica, vibranda a clopotelor jale» nu-i place, dar nu mai are timp sa prefaca poezia, caci trebuie sa o predea profesorului Sbiera". (Vezi Amintiri despreEminescu,l9l4, p. 43.)
Aron Pumnul a fost numit mai intai profesor suplinitor la 22 febr. 1849 si apoi, in urma unui examen din iunie acelasi an, profesor definitiv, la 27 febr. 1850, la catedra de limba si literatura romana infiintata la Institutul filozofic din Cernauti, Gimnaziul superior de mai tarziu.
Lectiile lui pline de dragoste pentru limba si neamul romanesc faceau impresie covarsitoare asupra tineretului trecut prin experientele sociale si politice ale anului 1848. Ion al lui G. Sbiera scrie: "Chiar de la prima sa aparitiune pe catedra, Aron Pumnul a fermecat inimile auzitorilor sai si le-a lipit de sine cu legaturi nedisolubile" (Aron Pumnul. Voci asupra vietii si insemnatatii lui. Cernauti, 1889, p. 61).
Eminescu a fost mult mai apropiat decat alti colegi ai lui de Aron Pumnul. A locuit la acesta, ca si fratii lui, de cand a venit la Cernauti, in sept. 1858, si s-a intors la acelasi in 1865, dupa ce parasise pentru o vreme studiile. il aflam si ca bibliotecar al bibliotecii elevilor, adapostita in casa profesorului, spre a fi ferita de confiscare. (Pentru date amanuntite si precise, vezi Leca Morariu, Eminescu - note pentru monografie, in Buletinul "Mihai Eminescu", Cernauti, 1930 si 1931.)
in Foaia Societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina, din febr. 1866, p. 33 35, se anunta moartea lui Aron Pumnul cu cuvintele: "Ne-am imbracat in doliu, caci avem sa dam stire de o crunta lovitura a soartei! Pumnul nu mai este intre cei vii" Cuvintele corespund versului lui Eminescu. Epitetul "frumoasa" apare si-n Bucovina de Alecsandri:
Fii in veci voioasa
Pre cat esti de frumoasa!
poezie din 1865, publicata in Foaia Societatii, din 1 martie 1865, p. 47.
in ce priveste versificatia, de observat ca strofa, asa cum este constituita, din patm versuri iambice lungi si un al cincilea de sase silabe numai, nu o aflam in mod obisnuit in poezia epocii. A avut poate ca model pe Sihleanu, care, in Gelozia, creeaza o astfel de sirota, dar numai din patru versuri.
Chiparosul (ciprul), inchinat zeului infernal Pluton, este arborele doliului. impodobea mormintele funebre, iar ramuri din el se infigeau in pamant in fata caselor indoliate, pana in ziua inmormantarii.
In cartea lui G. Reinbeck, Mythologie Jur Nichtstudierende, Eminescu, la 16 ani, invata ca chiparosul este "der Sinnbild der Traucr" (p. 65).
Este amintit pentru accentuarea ideii de tristete, si-n poezia antica, de ex. in Vergiliu Eneida, III, 62-64, si-n poezia moderna, de ex. in Byron, Cain, actul al III-lea, se. I. Si Ia Byron: "With cypress crown'd" (To Romance). Si la Asachi, ii poezia lui din 1812, cand a pornit spre casa, dupa studiile hamice la Roma:
