in Lacramioarele invataceilor gimnaziasti de-n Cernauti la mormantul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul repausat intr-a 12/24 ianuariu 1866. Cernauti, 1966. Cu lipariul lui RudolfEckhardt.
Brosura cuprinde cinci poezii in limba romana - a lui Emincscu, semnata: M. Eminovici, privatist, este a doua si doua in limba germana.
Eminescu si-a transcris poezia pe curat - ms. 2259. f. 33v. - dandu-i forma definitiva si cuprinzand-o intr-o culegere, ca a 27-a la rand, pe care-o oranduia pentru publicare. Textul definitiv, pe care il urmam in aceasta editie, se prezinta fata de cel din Lacramioarele invataceilor cu cateva modoficari demne de atentie:
v, 3; "Acuma" in loc de "C-acuma"; v. 6: "Metalica vibranda a clopotelor jale" in loc de:"Metalica, vibranda a clopotelor jale"; poetul renunta la forme de scoala ale lui Pumnul: de-n > din - v. 3 Si 11; voace > voce - v. 16; samt - v. 20; pre'n > prin - v. 23.
Cum transcrierea pe curat este de prin 1870, vedem ca Eminescu a parasit repede ortografia dascalului sau. Poale ca, in poezia asa cum s-a tiparit, ortografia i-a fost impusa de cei care au organizat slavirea prin scris a lui Pumnul. De remarcat ca, spre deosebire de alti colegi ai sai, Eminescu nu foloseste o forma compromisa si ridiculizata: naciune. in poezia a IV-a de un anonim, o intalnim o data: "trista ta naciune", iar in poezia a V-a, a lui I. Iercmievici, de trei ori: "Numirea de naciune la multi nu mai ramase", "cu blandete naciunii a suris", "naciunea-ntreaga".
Si lui Eminescu insa i-a scapat o data o forma latinizanta dc-a lui Pumnul si, atunci, a dat loc la o regretabila confuzie. in Literele corespunzatoare firii limbii romanesti si inca ceva, din Foaia pentru minte. 1845, nr. 42-48, la p. 6 nota, avem: "acum e tampu in care in Europa numai acea naciune traieste in adevar a carei nationalitate il animeaza". Trimitand ms. Sarmanul Dionis la Convorbiri literare, Eminescu va fi scris: "Moartea-i un moment, desperarea e tampu o asemenea samtire este iadul". Numai asa se explica de ce in Convorbiri literare, a aparut: "Moartea-i un moment, desperarea e tampa", greseala care falsifica sensul frazei din scrisoarea lui Dionis catre Maria. Greseala o intalnim si-n editiile actuale, desi am atras atentia asupra ei in ed. Scrieri literare, Craiova, 1935. Vezi articolul concludent de Aurelia Rusu, " Timp " in "Scrisoarea lui Dionis", in Luceafarul, nr. 38(1012), 19 sept. 1981.
Poeziile germane din Lacramioarele invataceilor sunt una de E. Franzos, ci. a VH-a, si alta de B. Ehrlich, ci. a Vi-a. Poezia lui Franzos are o nota interesanta: "Aron Pumnul war es, der im lahre 1848, hauptsachlich zur Constituirung der romanischen Nationalversammlung in Siebenbiirgen unter personlicher Lebensgefahr - von Seite der Ungarn war ein Preis auf seinen Kopf gcsetzt - mitwirkte und zeitlebens die Gesinnungen, dic er dort vertrat, bewahrte".
Acest K.E. Franzos a publicat lucrarea Aus Halb-Asien, cu impresii din Galitia si nordul Moldovei, pe care Eminescu o critica aspru in Curierul de Iasi, din 7 iunie 1876, socotind-o calomnioasa pentru romani (vezi ed. Scrieri politice si literare de I. Scutu, p. 120 121).
Stefan Stefureac (1845-1893), colaborator eu o poezie in Lacramioarele . invataceilor, a fost profesor la Suceava, a publicat manuale si studii lingvistice. A colaborat si la Convorbiri literare. Articole politice in Revista politica din Suceava si Gazeta Bucovinei, din Cernauti (vezi C. Loghin, Istoria literaturii romane din Bucovina, Cernauti, 1926, p. 185 si urm.).
Notam aceasta amintire a lui T.V. Stefanelli in legatura cu conceperea poeziei: "Scara m-am dus iarasi la Eminescu si l-am aflat scriind o poezie. El mai schimba, mai adaogea, mai netezea, dar am observat ca nu i-a placut ca l-am surprins. Pe urma insa imi arata poezia si-mi spuse ca mai multi studenti vor scrie poezii la moartea lui Pumnul, care se vor tipari. Mi-a citit apoi intreaga poezie. Este aceeasi care, impreuna cu alte sase poezii, a fost tiparita cu ocazia mortii lui Pumnul sub titlul Lacramioarele invataceilor gimnaziasti de-n Cernauti.
Dupa citire imi spuse singur ca inceputul strofei a doua, adica: «Metalica, vibranda a clopotelor jale» nu-i place, dar nu mai are timp sa prefaca poezia, caci trebuie sa o predea profesorului Sbiera". (Vezi Amintiri despreEminescu,l9l4, p. 43.)
Aron Pumnul a fost numit mai intai profesor suplinitor la 22 febr. 1849 si apoi, in urma unui examen din iunie acelasi an, profesor definitiv, la 27 febr. 1850, la catedra de limba si literatura romana infiintata la Institutul filozofic din Cernauti, Gimnaziul superior de mai tarziu.
Lectiile lui pline de dragoste pentru limba si neamul romanesc faceau impresie covarsitoare asupra tineretului trecut prin experientele sociale si politice ale anului 1848. Ion al lui G. Sbiera scrie: "Chiar de la prima sa aparitiune pe catedra, Aron Pumnul a fermecat inimile auzitorilor sai si le-a lipit de sine cu legaturi nedisolubile" (Aron Pumnul. Voci asupra vietii si insemnatatii lui. Cernauti, 1889, p. 61).
Eminescu a fost mult mai apropiat decat alti colegi ai lui de Aron Pumnul. A locuit la acesta, ca si fratii lui, de cand a venit la Cernauti, in sept. 1858, si s-a intors la acelasi in 1865, dupa ce parasise pentru o vreme studiile. il aflam si ca bibliotecar al bibliotecii elevilor, adapostita in casa profesorului, spre a fi ferita de confiscare. (Pentru date amanuntite si precise, vezi Leca Morariu, Eminescu - note pentru monografie, in Buletinul "Mihai Eminescu", Cernauti, 1930 si 1931.)
in Foaia Societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina, din febr. 1866, p. 33 35, se anunta moartea lui Aron Pumnul cu cuvintele: "Ne-am imbracat in doliu, caci avem sa dam stire de o crunta lovitura a soartei! Pumnul nu mai este intre cei vii" Cuvintele corespund versului lui Eminescu. Epitetul "frumoasa" apare si-n Bucovina de Alecsandri:
Fii in veci voioasa
Pre cat esti de frumoasa!
poezie din 1865, publicata in Foaia Societatii, din 1 martie 1865, p. 47.
in ce priveste versificatia, de observat ca strofa, asa cum este constituita, din patm versuri iambice lungi si un al cincilea de sase silabe numai, nu o aflam in mod obisnuit in poezia epocii. A avut poate ca model pe Sihleanu, care, in Gelozia, creeaza o astfel de sirota, dar numai din patru versuri.
Chiparosul (ciprul), inchinat zeului infernal Pluton, este arborele doliului. impodobea mormintele funebre, iar ramuri din el se infigeau in pamant in fata caselor indoliate, pana in ziua inmormantarii.
In cartea lui G. Reinbeck, Mythologie Jur Nichtstudierende, Eminescu, la 16 ani, invata ca chiparosul este "der Sinnbild der Traucr" (p. 65).
Este amintit pentru accentuarea ideii de tristete, si-n poezia antica, de ex. in Vergiliu Eneida, III, 62-64, si-n poezia moderna, de ex. in Byron, Cain, actul al III-lea, se. I. Si Ia Byron: "With cypress crown'd" (To Romance). Si la Asachi, ii poezia lui din 1812, cand a pornit spre casa, dupa studiile hamice la Roma:
Si in loc de frunza cipresa, sa incingeti juna frunte
Cu laurul a nemuririi care creste-n sacrul munte.
Aron Pumnul fusese bolnav mai multi ani, dar a luat parte la Adunarea de constituire a Societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina, tinuta Ia 11/23 ian. 1865, in Cernauti, spunandu-si cuvantul in cursul dezbaterilor. .
George Hurmuzachi a aratat maretia rolului educativ al profesorului de limba si literatura romana: "intru adevar, suferintele cele mai simtitoare nu au putut abate pre mult meritatul barbat de a-si inchina profundul sau spirit, intinsele cunostinte si toata dragostea si induiosirea inimii - chemarii si studiilor sale. Avantul si inflorirea dulcii noastre limbe, in dreapta armonie cu nationalitatea, este cultul caruia sacrifica cu o sarguinta nepilduita, cu o perseverenta de fier toate puterile sale; este idealul pe care neobosit il urmareste cu sufletul sau cel plin de un nobil entuziasm" (Foaia Societatii, 11/23 ian. 1865, p. 18).
George Hurmuzachi a propus adunarii sa se aleaga membri onorari ai Societatii. Se aleg dintre persoanele cu inalta situatie sociala: mitropolitii Andrei Saguna si Alexandru Sterca Sulutiu, L. Vasile Pop, presedintele Tribunalului suprem din Transilvania, Andrei Mocioni, episcopul Procopiu Ivacicovici, arhimandritul Popazu, consilierul Vincentiu Babes.
Dintre fruntasii culturii si literaturii sunt alesi Gh. Barit, Timotci Cipariu, Aron Pumnul, A. Treboniu Laurian, Al. Papiu llarian, V. Alecsandri si D. Bolintincanu, sapte personalitati asadar, ceea ce corespunde termenului de Pleiada folosit de Eminescu si pe care acesta 1-a retinut din Lepturariu, IV, partea I (1864), unde a aparut poezia lui Asachi Pleiada - Oda catre poetii romani (scrisa in 1845). Pentru Alecsandri si Bolintineanu, cu ocazia alegerii, aceasta caracterizare: "poetii iubiti si adorati de toata natiunea, ale caror versuri incantatoare vor pieri numai cu cel din urma cuvant roman din lume" (Foaia Societatii, I, 11/23 ian. 1865, p. 19).
"Auros-auroasa" se intalnesc in poezia epocii. La Bolintineanu, in Cozia, la Sihleanu, in Barcarola. Expresia "pleiada auroasa" este creata dupa model antic. in Vergiliu, Eneida, II, 88, XI, 832-833: aurea sidera. in Horatiu, Epoda, XVII, 41: sidus aureum.
Comparatia Pumnul - o stea este repetata in Lacramioarele invataceilor in poezia I:
O stea incantatoare a invierii tale
in poezia III:
Ti-a rapit, vai! steaua ce cu infocare
Comparatia trece in articolul din Familia in legatura cu moartea lui Pumnul: "Un stalp al culturii nationale s-a ruinat; o faclie a luminarii noastre s-a stins; o stea ivita pe orizontul intunecos al romanimii a apus" (Foaia Societatii. II, 1866, p 64). Comparatia este mai veche. La Eliade. in Moartea lui Carlova (Curierul'romanesc, 11 oct. 1831 si Culegere din scrierile lui I. Eliade de proza si de poezie, din Buc, 1836):
O stea care rasare chiar dintr-al sau apus. (Vezi si St. Cuciureanu, Reflexe eliadiste in poezia de inceput a lui Eminescu, in Studii si cercetari stiintifice. Acad. R.P.R., filiala Iasi, 1956 (VII), p. 50-51.)
Si de participiu ca adjectiv se face abuz in poezie, mai cu seama de Eliade: in undele-i muginde; apele lui dorminde (Singuratate. in Meditatii poetice dintr-ale lui A. de Lamartine, Bucuresti, 1834). Se intalneste si la Bolintineanu: la candela murinda (Fecioara); si stele albinde (Safira). Vezi si G. Bogdan-Duica, Introducere, la editia Eminescu, Poezii, Bucuresti, 1924, p. 13. Exemple din Deparateanu: spuma fumanda, iarna degeranda (Haiducul).
La Eliade se intalnesc adesea si constructiile de felul urmator: Adesea secretul al umbrei si-al tacerii (Poetul murind, in Atheneul roman, 1866); Sorbit in armonia cetelor ceresti (Moartea lui Carlova). Si apropierea intre durerea dupa cel ce-a murit si sunetul clopotului, tot la Eliade:
Si eu sunt metalul ce plange dupa tine (Moartea lui Carlova).
Expresiile obisnuite sunt: ceata de ingeri, cetele ingeresti. La Conachi: toata oarda ingereasca (Cercare de voroava asupra omului).
La Alecsandri: Cu sfanta armonie a cetelor de ingeri (O noapte la tara, in Lacramioare); Horul bland de ingeri (in Glas din stele, Varia, 1874). La Bolintineanu: Cand esti in locasul cerestilor horuri (Herol).
La Creteanu: Si plin de armonie c-al ingerilor cor (Suvenire); in coruri de ingeri ce imnuri dulci cant' (Ideea mortii).
"A sferelor cantare" se refera la cantarea ingerilor, conform cu Liturghia Sf. Vasilc cel Mare: "Cantarea de biruinta cantand, strigand, glas inaltand", dar expresia este clasica, antica. Eminescu n-o va fi cunoscut din Visul lui Scipio, fragment din Republica (ui Cicero, ci din Lantul de aur de Onkel Adam, la a carei traducere lucra in acea vreme: "Mintea-mi pare tocmai ca un taran necioplit, care varandu-sc intr-un salon de bal, sta, mustra intelepteste totul si care cu toate acestea prefera tonurile scripcarului din sat mai mult decat acoardele pline ale orchestrei. Daca ar putea sa se vare in ceriu, atuncea ar recenza muzica sferelor si ar rezona ca ingerii nu canta pe arpele lor cu destula preciziune si viata, sau ca corul ceresc e prea slab in bas" (publicata in Familia, 16/28 oct. 1866, p. 405).
In Campiile Elisee, cei care au contribuit pe cand erau in viata la inaltarea patriei, stiintei, artei au fruntea impodobita cu cununi.
Aron Pumnul s-a nascut la 27 noiembrie 1818 in Cuciulata din tinutul Fagarasului.
Eliseu, cu intelesul de paradis. Cum concepeau anticii paradisul stim din Eneida, VI, 638 si urm.:
Pot sa ajunga in locuri voioase, in dulcea verdeata
A norocitelor lunci, in lacasuri adanc fericite.
Aer cu mult mai curat imbraca tot campu-n lumina
Trandafirie, localnicii au al lor soare si stele
Nu trebuie sa ne miram ca in acesta poezie de tinerete Em.nescu foloseste si expresie antica. Avea cunostintele elementare de mitologie si cultura clasica. in Lepturariu, voi. I, din 1862, putuse sa citeasca paginile de mitologie greco-latina ale lui Damaschin Bojinca. Profesorul Ilie Lutia, fost coleg de scoala cu Eminescu, si-aminteste de lectiile lui Neubauer in 1862-1863: "Neubauer fiind cam comod si vazand ca Eminescu stia asa de bine mitologia greceasca, mai ales povesti ca expeditia argonautilor, razboiul troianic. Odiseu etc, cand avea sa deie lectiuni noua, nu istorisea singur, ci, anuntandu-se de obicei Eminescu, il punea pre el de povestea lucruri de acestea, ascultandu-1 ceilalti elevi cu mare atentiune" (vezi Radu Sbiera, Almanach literar pe anul 1903, Cernauti, 1903).
Dupa Stefanelli. Eminescu, scolar, se instruia in mitologie din cartea lui G. Reinbeck, Mythologie fur Nichtstudierende. (Amintiri despre Eminescu, 1914, p. 38-39. Vezi date si in Leca Morariu, Eminescu - note pentru o monografie, in Buletinul "Mihai Eminescu", Cernauti, 1930, p. 37 si urm.)
