LA HELIADE - comentariu scurt



Apare in Familia, nr. 25, 18/30 iunie 1867.

Poezia este scrisa la sfarsitul anului 1866 si-i trimisa la revista cu prilejul implinirii de catre Eliade a varstei de 65 de ani (6 ian. 1867), eveniment care scapase multora dintre cei ce aveau mai multe motive decat Eminescu sa-si aduca aminte de batranul bard. Nu si-a amintit de el nici Familia, caci poezia apare numai la jumatate de an dupa aniversare.

in ms. 2259. f. 39, Eminescu transcrie poezia sub titlul Os magna sonaturum si-i aduce numeroase prefaceri ulterioare, fara sa ne dea impresia ca ajunsese la ceva definitiv. O noua poezie inchinata lui Eliade, Taceti! cearta amuteasca, din ms. 2286, f. 31-33, este de dupa moartea lui Eliade (27 aprilie 1872).

Cuvantul "bard", cu intelesul de poet national, cantaret al eroilor si faptelor mari, a patruns la noi inainte de Eminescu. Cunoscandu-1 din Noptile lui Young ori din poeziile lui Byron, Creteanu 1-a folosit in dec. 1847, scriind Cantarea barzilor la mormantul batrcnului Mir'cea. Acelasi poet, in La V. Alecsandri: Tu, bard al Romaniei (in Revista Carpatilor.dm 1861) Bolintineanu a scris un basm in versuri Doamna lui Negru si bardul (1855).

Este vorba de focul sacru al altarului zeitei Vesta. Epitetul ornant al Zeitei este cel clasic obisnuit:

Si cu catui de tamaie si buna faina se-nchina
Zeilor lari din Pergam si altarelor Vestei cei albe.
(Eneida, V, 744-745)

Corectarea versului, conforma si cu ms., este adusa de Perpessicius in editia sa, voi. I, p. 17, spre deosebire de ceilalti editori care dadusera forma gresita din Familia: o ghirlanda. Forma se intalneste la poetii epocii. La Eliade, in Poetul murind (dupa Lamartine), 1866: Peste curand cu dansii trai-voi a viata; la Deparateanu, in Haiducul; a flinta, in Cancion: a vela, in Calul: a coasa.

Aluzie la lamentatiile profetului Ieremia, care prezice ruina Ierusalimului si captivitatea babilonica (vezi cartea Ieremia in Vechiul Testament).
Erato era muza elegiei, dar Eminescu, in v. 24, face aluzie la cea mai violenta satira a lui Eliade, scrisa impotriva lui Gr. Alexandrescu (Ingratul). Aici se afla "blastemul":

Asa sa-ti petreci viata intr-un dispret de sine,
Gonit in veci de cuget ce-n veci ai infruntat.
Ocara arzatoare in buza-ti o vei tine,
Pe fruntea-ti fratricida s-arati pe vinovat.

Sa urli de turbare cand ti-or cadea blesteme
A doua inimi calde ce tu le-ai desunit
Si-n viata de acuma si-n cea de apoi vreme;
Sa tremuri ca un caine in rane schilavit.

Ca molipsit de crime, veninul s-aibi in tine,
Si-n casele ce intri sa vezi a curati
Ca urmele de sarpe si urma dupa line.
Cu apa cea sfintita in preajma a stropi.

Pribeag vei fi in lume, fara lacas, culcare
Si cin' te va atinge se va simti turbat;
Nici viermii in mormantu-ti nu vor afla mancare,
Ca vor muri d-Otrava a trupu-ti veninat

(Ingratul a aparut in Curierul de ambe sexe, periodul II, 1839, p. 74 si urm.)