Apare in Familia, nr. 25, din 14/26 august 1866.
I Alecsandri isi incepe poezia Bucovina din 1865 cu versul: Dulce Bucovina. Sion (in Suvenire contimporane, cap. Din anul 1848) are si versuri de adio catre Bucovina:
O, dulce Bucovina! te las si inc-o data
Ma-ntorc cu intristare tarana-ti s-o sarut.
(Revista Carpatilor, 1861, voi. II.)
Credinta antica (Parcele) patrunsa' si la toporul nostru (Ursitoarele). Clotho tine furca, Lackesis toarce firul, iar Atropos il taie. In credintele poporului nostru, Ursitoarea toarce firul vietii, Soarta hotaraste peripetiile vietii noului-nascut, iar moartea taie firul.
Dormita in loc de dormitau. Si alti poeti ai vremii folosesc singularul. La Eliade, in VisuI:Ochii mi se deschide; la Bolintineanu, in O fata tanara pe patul mortii: Cand florile spune; in Mircea cel Mare si solii: Cavalerii trage spadele din teaca; la Sihleanu, in Te doresc: rauri ne desparte; la Deparateanu, in Hora: Junii si altii sta deoparte.
Credinta populara ca fiecare se naste sub o stea de care depinde desfasurarea vietii lui. Tema 1-a preocupat pe F.minescu, dupa cum vedem, inca de pe la 16 ani, iar intr-un poem de mai tarziu, Feciorul de imparat fara de stea (1872), si-a propus sa ne povesteasca viata unei fiinte care nu-si are steaua ei, reprezentand geniul, faptura unica in legatura numai cu divinitatea creatoare.
Poetul are si cunostinte de mitologie nordica scandinava. Va fi citit, poate, in biblioteca lui Aron Pumnul, si Istoria poeziei de Edgar Quinet, tradusa de G. Sion si publicata in Revista Carpatilor, voi. I din Bucuresti, 1860. Cum stapanea bine limba germana, Eminescu putea merge direct si la scrierea lui Uhland, Geschichte der Dichtung und Sage, unde este scrisa Valhala (voi. VII, p. 20): "Valhall, Odins weiter, leuchtender Saal, nimmt Diejenigen auf, die im Steit und auf dem Wahlplatze gefallen sind. Sie heissen dann Einherier. Valhalls Dach ist mit goldenen Schildem belegt. Die Balken blinken von Gold. Auch die Speerschaften getafelt. Abends erhellen blanke Schwerter den Saal, so dass es keiner andern Erleuchtung bedarf."
Vaierul vantului este comparat de Eminescu cu un cant din Valhala. Intrarea lui Odin in Valhala este insotita de cantari armonioase si de freamat al codrilor si apelor.
