ISTORIA UNUI GALBAN - Povestire de Vasile Alecsandri, publicata mai intai in "Foaie stiintifica si literara" ("Propasirea"), 1844, 9 apr. - 15 oct.
In aceasta versiune purta titlul de Istoria unui galban si a unei parale si a ramas neterminata, din cauza suspendarii revistei.
Titlul definitiv, mai corespunzator continutului, l-a primit o data cu republicarea in volumul Salba literara. Iasi, 1857.
Povestirea, caracterizata de autorul insusi drept "une histoire burlesque", se foloseste de o formula narativa interesanta. Autorul - martor si narator - care la miezul noptii asista Ia discutia dintre doua obiecte neinsufletite, un galben olandez si o para turceasca, introduce intr-un prim moment in povestire elementul fantastic; in cele din urma insa, situatia este acceptata ca una similara mai curand cu conventia fabulei, iar autorul insista asupra valentelor ei educative. Cele doua monede capata, o data cu graiul, si personalitate umana distincta, fiind naturi contrastante si creand o mare miscare in cadrul povestirii.
Galbenul, reprezentand elementul "masculin", e volubil si chiar putin fanfaron, istorisindu-si cu faconda numeroasele aventuri: mai intai anii copilariei, pe urma periplul prin diferite medii sociale, asemanator cu acela al personajului romanului picaresc. Paraua isi asuma atitudinea "feminina", caracterizata prin curiozitate, admiratie, dar si detasare umoristica fata de intamplarile narate. Venirea diminetii il impiedica pe autorul-narator sa asculte si destainuirile ei. Dincolo de aceasta schema, pe care o foloseste cu mult talent si in unele momente foarte liber, Alecsandri realizeaza o naratiune plina de substanta epica, ancorata in realitatile sociale romanesti ale timpului. Cei doi eroi sunt plasmuiti intr-o vreme in care Alecsandri si Kogal-niceanu erau implicati intr-o campanie de eliberare a robilor tigani, ceea ce se reflecta in lext. Simpatia cu care ii zugraveste autorul pe Zamfira si pe Nedelcu ne aminteste de cunoscuta sa epistola catre Ion Ghica, Vasile Porojan.