Istoria ieroglifica
(fragment)
"Acestea intr-acesta chip prin cateva a noptii ceasuri Inorogul si Soimul voroava facand, Hameleon, precum mai sus s-au pomenit, la lacasul sau ducandu-sa, in vasul uluirii vetrilele gandurilor deschidea, prin marea relelor socotele inotand, spre toate vanturile, horburilor funele chitelelor intindea. Ase el in valurile viclesugurilor tavalindu-sa (poate fi rautatea indoit si intriit sa lucredze fortuna slobozind), somn fara somn si odihna fara odihna il chinuia, atata cat cu ochii deschisi somna si cu toata fantazia desteapta visa. ()
Puii ohendrii din pantece-i iesind, peste trup i se impleteciia, de gru-madzi i se colaciia, il pisca, il musca, si nu laptele, carile nu avea, ce sangele, carile de prin toate venele i se scurgea, ii sugea. intr-acesta chip, puii ohendrii si nascutii lui si atata de cumplit din toate partile de viata desertandu-l, si cu toapsac si venin implandu-l, in dureri ase mari si chinuri ase nesuferite, indata otesirea in minte nu-i viniia. Ce mai tardziu de mare si minunata puterea cornului Inorogului asupra a toata otrava aminte isi adusa (caci si de alta data de otravita a vazduhului putregiune mantuindu-l, cu sanatatea vietii il daruisa), si ase, prin padure la munte intr-un suflet alerga, ca doara pre Inorog, de binele sau facatoriu, undeva a afla va putea. Pre carile intr-un munte prea inalt si loc prea aspru si fara suis aflandu-l, i sa parea ca pre o stinca inalta in simceaoa muntelui sede, iara din toate partile prapasti, hartoape si pahamituri groaznice era atata cat cautarii ametala aducea. Iara din vazduh si peste varful muntilor ii paru ca o pasire neagra, cu mare vajaituri viind, pre luminos si lunecos cornul lonorogului vrea sa se puie. Inorogul cu capul clatind si cornul cutremurand, pasirea cu picioarele de neted si luciu cornul lui a se lipi nu putea. Catava vreme pasirea sa se puie, Inorogul sa o surpe si razboiu cu acesta facand, odata sa tampla ca Inorogul in curmezis cu cornul lovind, cateva pene din aripa cea dreapta a pasirii sa rumpa. De care lucru, pasirea, slabindu-sa si de multa lupta ametind si obosindu-sa, in miesalos chip, giumatate zburand, iara giumatate pravalindu-sa, in prapastea dedesupt sa cobori (ca inaltarea infiatilor cu mintea, ca penele in aripi, iara sfarsitul lor ca pasirea zmulta ramane). Hameleonul, intr-atatea durori ce sa afla, frumoasa privala aceii monomahii [duel] durerile a-si uita il -facusa (ca cand puterea sufletului chiara in privala intelegerii sa infige, atuncea toate simtirile trupului dinafara amurtesc)."
|
