Este personajul feminin principal al romanului omonim, scris de Anton Holban. Eroina prinde contur prin prisma sensibilitatii si subiectivitatii lui Sandu, naratorul "necreditabil" al operei. Scenariul epic se ordoneaza in functie de memoria analogica si afectiva a eroului-narator, care relateaza, precum Stefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, drama iubirii inselate. Ca si Stefan Gheorghidiu, Sandu isi creeaza un tipar de idealitate pe care il aplica celor din jur, in special Ioanei, si din aceasta cauza ia nastere drama.
Ioana si Sandu "nu sunt tipuri psihologice, conturate in limitele unor sentimente diferite" (Pompiliu Constantinescu). Ioana nu se incadreaza intr-o tipologie, trasaturile ei prind viata o data cu textul, portretul ei fiind suma diferitelor perspective pe care le ofera Sandu de-a lungul romanului, intr-o Cavama estivala (localitate aflata acum pe litoralul bulgaresc al Marii Negre), cei doi, dupa o despartire de trei ani, refac, intr-un proces dureros, dragostea trecuta. Sandu nu poate face abstractie de aventura erotica a Ioanei cu unul dintre amicii sai. De aici provine drama amandurora. Atat a lui Sandu, care se tortureaza, intr-un proces chinuitor si obsedant de reconstituire a adevarului, cat si a Ioanei, care este supusa acestui proces. La Cavarna, Ioana si Sandu se implinesc prin muzica literatura care "contribuie la rafinarea unui tip de sensibilitate de care cei doi sunt deplin constienti si care este orgoliul lor. Ei stiu ca, de exemplu, muzica ii apropie unul de altul si-i izoleaza de restul oamenilor. Descifrarea impreuna, nota cu nota, a partiturii operei wagneriene, devine un fel de simbol pentru caracterul exceptional al legaturii, un limbaj numai al lor, aproape esoteric" (Nicolae Manolescu). Sandu si Ioana isi creeaza o lume a lor, inaccesibila celorlalti: "Muzica a jucat un mare rol intre noi. Eram pasionat pentru sunete si am voit sa o invat pe Ioana tot ce stiam si tot ce mai aflam. Cum educatia mea incepuse de mult, ea a invatat deodata numai operele bune, a cunoscut pe Debussy, inainte de a fi auzit de Puccini. Acelasi lucru s-a intamplat si in literatura, unde a gustat pe Racine inainte de a se emotiona de Henri Bataille".
Personajul feminin se situeaza pe un plan de egalitate cu barbatul, iar "egalitatea in drepturi sentimentale a femeii cu barbatul contribuie, si ea, la acea puritate a relatiei erotice" (idem). Ov. S. Crohmalniceanu apreciaza ca "eroina are o puternica personalitate. E frumoasa, neobisnuit de inteligenta, inzestrata cu un gust sigur. Alaturi de Sandu si-a format si o cultura apreciabila.
Discuta cu siguranta, cu puncte de vedere proprii, originale si fundate, cartile citite, nu ca Irina (din romanul O moarte care nu dovedeste nimic, n.n.), care le parcurgea pentru ca eroul i-o cerea si avea despre ele intotdeauna parerea lui. Ioana e tenace, mandra, cu salturi de umoare neasteptate." La Cavarna, Ioana face dovada unei capacitati deosebite de a incepe o viata noua alaturi de Sandu, dar acesta din urma complica totul, printr-un arsenal al intrebarilor chinuitoare, printr-o autoflagelare permanenta. Sandu este acela care nu poate eluda trecutul, nu poate trece cu vederea relatia Ioanei cu celalalt. El amplifica orice amanunt si isi "vindeca" orgoliul ranit printr-un plan de a elucida totul, de a-si face ordine in viata sentimentala: "Acum, cu toate ca sunt tot asa de firav, si pe deasupra stiind ce-am suferii in lipsa Ioanei, fac socoteli ascunse cum m-as putea vindeca. Par un hot ce planuieste la intuneric o mare pradaciune. imi spun ca poate atunci eu am fost vinovat, dar acum sunt absolvit de toate si e nedrept sa nu fiu crutat. Toata povestea m-a umilit adanc, mi-a demonstrat ce nevolnic sunt si ce puternica e Ioana."