si: Poetii vacaresti
Fiu al clucerului Alecu Vacarescu, Ioan Vacarescu se nascuse la 1786, studie in scolile grecefsti] ale epocii si mosteni de la familie gustul pentru poezie. Ocupand diferite functiuni publice, inainta treptat pana la rangurile de logofat si de dvomic. El favoriza intreprinderea lui George Lazar si mai toate compozitiunile-i poetice sunt inspirate de un cald patriotism. Astfel, la 1818, cand Ioan Caragea promulga Pravila care-i poarta numele, si tanarul poet fu rugat sa scrie o oda, in loc sa celebreze pe domnitorul fanariot, el compuse cateva strofe, prin care nu se sfii sa-si exprime speranta pentru reintoarcerea drepturilor nationale si libertatea cugetarii, caci, vorbind despre acel codice de legi si despre stema tarii, corbul cu o cruce in cioc, esclama:
"Ah! d-ar putea-ne dobandi
Si cate-am perdute!
Atunci ce duhuri n-ar gandi.
Ce guri ar mai fi mute!
Atunci si acest corb sarman Iar aquila s-ar face,
S-orice roman ar fi roman Mare-n razboi si-n pace".
"Si Romaniei e cunoscuta
De la o vreme incoace-am fost
Si mintii n-am fost putin placuta.
Nici omenirii de folos prost.
Acum izvoare de izvodire
Romanii noi au dobandit:
Prin iubitorii de omenire
Patrioti, multe s-au intocmit Invatatura se-nsufletcste:
Pravili, spitaluri s-au temeiat.
Zelul spre bine se imulteste, Incat e lucru prea minunat.
Voi dar, spre lauda
Voastra mai mare,
Dati ajutoare patriotesti
Prin datoria ce scoala are
Atuncia stea cu guri frumoase,
Ce e usoara foarte la zbor.
Prin mine lumea tot-o sa lase
Numele voastre nemuritor!"
"Frati uniti, nu ca talhari,
Ci ca romani, imensi, mari
Veniti Sa ne sfatuim
Ce-ar trebui, cum sa fim!
Nascuti din fire romani.
Fii de ai lumii stapani.
Pe straini ca noi crezand,
Zavistia-n noi crescand,
Trufia ne amagind,
Rusinarea nesimtind;
Neinarmati neinvatati
Chiar de lege departati; Inselati, prea rataciti.
Am ajuns sa fim robiti!
Patimi, jiganii, tirani
Ne supun d-atatia ani;
Ne-njunghia, ne tund pe noi:
Fin leilor sunt oi!
Dar eata ne-a desteptai
Dumnezeu des maniat:
Prin el suntem impacati.
Caci ne stim romani si frati.
Mana lui pe noi dem;
Veniti toti sa-ngenunchem.
Lui laude sa-naltam
Si fierbinte sa-l rugam
Ca sa fie departat
Tot duhul rau, necurat.
Tu ce pretutindeni esti.
Ce zidirea-ti carmuiesti.
Care-nalti imparatii
Si confunzi, cand te manii.
Din toti sfintii cel mai sfant.
Te coboara pe pamant.
Lumineaza-ne pe noi
Spune-ne ale tale voi,
Ca juram toti a juri
In ceas ce nu le-am pazi.
Neamul nostru-ti sfintim.
Tu, ce-ai ales din pescari
Pe ai legii sfetnici mari.
Si ai naltat din ciobani
P-ai nostri strabuni romani
Tu, Doamne, tu [indescifrabil]
S-arati c-ai lor suntem fii!
La tine noi nazuim.
Voind sa ne dezrobim".
"Hai, romane, hai, voinice.
Lasa rape, vai, colnice:
Hai, mosnean de vitejie
Lenea nu ti data tie.
Pe uscat, ca si pe mare,
Si pe jos, tu esti calare.
Sir de acuri tie-ti spune
Ca nascut esti a supune
Si, cu fapte tot marete,
Lumii-ntregi a da pote.
Hai, romane, caci e vreme
De cand tara ta tot geme
Suferind rusini si groaze
Sub cumplirea multor loaze!
Hai, voinice, te arata
Ca tot esti ce-ai fost odata.
Cu unire si cu minte,
Cu de arme drepturi sfinte.
Cerul slava ta voieste:
Hai, voinice, biruieste!"
