Ioan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848, in comuna Siria, de langa Arad. Urmeaza scoala primara in Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la Budapesta si Viena, unde este presedintele Societatii Studentilor Romani, "Romania juna". In aceasta calitate, stimulat de Eminescu, de care il va lega o prietenie pe viata, va organiza Serbarea de la Putna a studentilor romani din tara si din strainatate.
Debuteaza in 1871 cu o comedie, "Fata de birau", publicata in "Convorbiri literare", dar vocatia lui este aceea de prozator si va fi confirmata in 1881, de aparitia volumului "Novele din popor", moment de seama in evolutia prozei romanesti.
La Bucuresti este secretar al unei comisii de documentare istorice ( colectia Hurmuzachi ), profesor la Liceul "Matei Basarab" si redactor la "Timpul", devenind coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale, intre anii 1876-1881. In 1884, stabilit la Sibiu, intemeieaza ziarul "Tribuna", dovedindu-se un jurnalist lucid si curajos, chemat in judecata, amendat si inchis un an de zile. La revista sibiana, Slavici inlesneste debutul lui George Cosbuc. Revenit la Bucuresti, lucreaza dupa 1890 in invatamant, editeaza ziare si reviste ( "Vatra", impreuna cu I. L. Caragiale si G. Cosbuc ), publica volume de nuvele si romane ( "Mara" in 1906 ), precum si opere cu caracter memoralistic.
Moare la 17 august 1925.
Actor al unei opere innoitoare, scriitorul a lasat veritabile modele estetice in majoritatea genurilor si a speciilor literare in proza: povestirea, schita, nuvela, romanul, basmul cult, memoralistica, studiile didactice. Mai ales in nuvele si romane, Slavici creeaza o umanitate insufletita de mari energii, de patimi si de acute probleme sociale, desfasurate in cadrul, schitat cu mana de maestru, al satului si al targului transilvanean.
