INSEMNARE A CALATORIII MELE -
Relatie de calatorie a lui Dinicu Golescu, cu titlul complet insemnare a calatoriii mele, Constandin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824, 1825, 1826, aparuta la Buda in "Craiasca tipografie a Universitatei ungare", cu mentiunea anului tiparirii . Conform demonstratiei lui M. Anghelescu (vezi Scrieri, 1990, p. 355 sqq), ea nu a aparut, totusi, decat in prima parte a anului 1827.
Cartea, in care sunt prezentate impresiile de calatorie ale autorului in Transilvania, Ungaria, Austria, Italia de nord, Elvetia si Bavaria, a creat, in literatura noastra, modelul relatiei de calatorie iluministe, premoderne, deosebita de cea pasoptista, dar reprezentand o etapa in drumul spre ea. insemnarea izvoraste dintr-o intentie didactica si nu din desfatarea calatorului, manifesta interes precumpanitor pentru aspectele economico-sociale si nu pentru cele artistice, pentru util si nu pentru frumos, pentru multimi si nu pentru individualitati, pentru fenomene generale si nu pentru infatisarea lor particulara sau pitoreasca. Autorul nu are sensibilitate pentru sublim sau insolit, e complet lipsit de simtul umorului si nu nareaza ci descrie, demonstreaza sau pledeaza pentru cateva adevaruri pe care si le-a insusit in urma unui profund proces de meditatie asupra realitatilor romanesti si straine. Prezentand, in aparenta, etapa cu etapa, calatoria din 1824, intregind apoi imaginea "Evropei" prin descrierea lucrurilor nou vazute in 1825 si 1826 (in realitate, dupa cum a dovedit M. Anghelescu, textul, elaborat la sfarsitul calatoriilor, combina informatii/evenimente aflate/petrecute atat la ducere cat si la intoarcere, iar scheletul relatarii il constituie experienta celei de a doua calatorii), cartea are, de fapt, o schema arhitectonica subiacenta, intemeiata pe antiteza. "Descoperind" in toate tarile occidentale vizitate o realitate bazata pe munca, ordine si respect al cetateanului, pe care, in propriu-i cuget, marele boier muntean de fapt o doreste si o anticipeaza, el o pune in contrast cu domnia arbitrariului, incuria administrativa, luxul si nepasarea pentru suferinta semenului incetatenite in patria sa, Valahia.
Insemnare a calatoriii mele este in acelasi timp memorialul unui calator si jurnalul aparitiei si dezvoltarii unui nou spirit; in ea isi gaseste intruchiparea cea mai pregnanta transformarea constiintei politice si sociale sub influenta ideilor luminarii. Notiunea centrala in jurul careia se organizeaza toate observatiile si propunerile lui Dinicu Golescu este aceea de "fericire obsteasca", pe care o considera posibil de atins prin promovarea "bunei oranduieli" intr-un stat care recunoaste egalitatea naturala a oamenilor si realizeaza "dreapta si dulcea obladuire" a unui suveran luminat si iubit de supusii sai, un stat intemeiat pe "iconomie" si combaterea luxului, in care totul se face temeinic si cu stiinta, iar clasa conducatoare e sudata prin "milostivire" fata de supusi, "unire" si "virtute". "Statornicia", adica stabilitatea politica interna si externa, este una dintre conditiile indispensabile atingerii unui astfel de ideal, alaturi de judecata dreapta si nepartinitoare a realitatilor, de buna credinta si de bunele intentii ale conducatorilor. insemnatatea literara a cartii se datoreaza, insa, mai putin continutului ei ideologic (de netagaduit interes si acesta) si mai mult calitatii ei de document psihologic, capacitatii ci de a ne face cunoscute reactiile intime ale calatorului, prin dezvaluirea unor unghere necunoscute ale constiintei si sensibilitatii sale.
Farmecul mereu actual al insemnarii este dat de sentimentul tonic al descoperirii lumii, care o strabate de la un capat la altul, de disponibilitatea intelectuala a boierului muntean, de curiozitatea sa nedomolita pentru cele mai variate aspecte ale realitatilor intalnite.
Dinicu Golescu isi noteaza infatisarea satelor si a semanaturilor, descrie orasele prin care trece, urmareste noutatile tehnice, discuta cu oamenii, intra in casele lor si se intereseaza de felul lor de viata. Nu prezinta, totusi, scene si nici nu relateaza dialoguri, ci rezuma concluziile experientelor si contactelor umane, renuntand la detaliile concrete in favoarea formularilor cu valabilitate generala. Oin felul cum alege si descrie realitatile intalnite (de la infatisarea oraselor si gradinilor, pana la comentariile socio-administrative), Golescu apare ca un pretuitor al harniciei, curateniei si bunei cuviinte, un om pentru care munca sistematic organizata si constiincios indeplinita este una din valorile fundamentale. Alaturi de ea, cultura are cel putin tot atata insemnatate pentru edificarea unei societati si unui stat prosper.