Apare in Convorbiri literare 1 aprilie 1873.
S-a citit in sedinta "Junimii'", din sept. 1872, fiind primita sa se tipareasca (vezi I.E. Toroutiu, Studii si documente literare, IV, p. 457).
in ms. 2259, f. 27 -28 se afla poezia E ingerul tau ori umbra ta?, care cuprinde si elemente inrudite cu caracterizarea eroinei Poesis din Geniu pustiu. Din aceasta poezie, datata: 1869 dec, au trecut unele amanunte in Sarmanul Dionis: "Era un contrast placut; fata lui trasa si fina, din care nu se putuse inca sterge amaraciunea unei tinereti apasate, ci ramasese inca intr-o trasatura de nespusa naivitate in jurul gurii, langa fizionomia ovala, ratunjita si alba a ei chipul unui tanar demon langa chipul unui inger ce n-a cunoscut niciodata indoiala" (vezi ed. Perpessicius, I, 334). in forma aceasta, poezia ramane, ca tema, apropiata de inger de paza.
Evenimentele politico-sociale, indeosebi Comuna din Paris, au atras atentia lui Eminescu spre figuri revolutionare. Din Seraphita lui Balzac cunoscuse un tip de revolutionar fantast, care voise sa duca revolutia pana in Indii. in Feciorul de imparat fara de stea a aratat soarta ascetului care, pe vremuri, visase si el sa domineze lumea. in mintea lui Eminescu se lamurea o conceptie^ sociala care avea sa-si gaseasca expresia in imparat si proletar, forma din Convorbiri literare fiind precedata de incecari anterioare ce ni s-au pastrat in caietele poetului. A cunoscut si acea marunta Poveste indica, inscrisa in ms. 2259, f. 272-272 (vezi Eminescu, Scrieri literare, Craiova, 1939, p. 261) si pe care o transpune in versuri (ms. 2284, f. 66). Tema din E ingerul tau ori umbra ta? capata dezvoltare prin accentul pus asupra revolutionarului care, dezamagit in lupta sociala, simte inainte de moartea in mizerie si singuratate bucuria de a fi iubit. Astfel s-a ajuns la inger si demon.
in ce priveste tema, se face o apropiere de Eloa de Vigny si de Demonul lui Lermontov (D. Caracostea Curs universitar). Sa nu uitam insa ca demonul lui Eminescu este un revoltat social si ca, dupa poet, dragostea poate aduce armonie intre clasa stapanitoare si cea ridicata impotriva nedreptatii. Demonul lui Vigny este insusi Satan, care ramane spirit al raului, ramane seducatorul pentru care Eloa este doar o victima, si o victima inutila, caci sacrificiul ii aduce damnatiunea, fara ca prin aceasta Satan sa se poata simti mai impacat si mai multumit:
"- Seras-tu plus heureux? du moins, es-tu content? - 'Plus triste que jamais. - Qui donc es-tu? - Satan!" Apropierea Tamara-Demonul (Lermontov) o face si Ibraileanu in Demonul, Viata romaneasca, 1907, voi. V, p. 330.
N. Iorga ne indreapta atentia spre un alt presupus izvor de inspiratie, pe care il inregistram: "Icoana lui Lasalle in iubirea cu Elena von Donningen, impusa atentiei si prin casatoria cu Iancu de Racovita, se pare a fi provocat aceasta opozitie de situatii si de suflet" (Eminescu in si din cea mai noua editie. Bucuresti, 1940, p. 15).
Forme in ed. I si II Maiorescu: v. 12: un soptit; 18: pe al (ed. II); 31: stele, clara; 39: sfanta; 65: uneori - desi arare; 58: cu adanc; 105: Am voit viata-ntreaga sa pot rascula poporul; 108: Pe un si-mpacarea e amorul.
"Contactul cu Viena catolica, in cei trei ani ai unei calde si iscoditoare tinereti (1869-1872), i-a conturat si mai viu impresii inmugurinde si i-a fixat in atentie infatisari ce gaseau, in sufletul setos de senzatii noua, ecouri prelungi. «Doma» Sfantului Stefan, ca si alte sanctuare catolice din capitala Austriei, vor fi adapostit nu o data meditatia singuratica a poetului" (I.M. Rascu, Eminescu si catolicismul p. 6).
