Latinitatea limbii romane a fost demonstrata inca din chime cu argumente de catre cronicari, Dimitrie Cantemir, corifeii Scolii Ardelene, Bogdan Petriceicu Hasdeu si de catre alti carturari patrioti. Primul document in limba romana, datand din 1521, este \"Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele Brasovului, Hans Beckner\", prin care se comunica primarului Brasovului ca turcii pregatesc o invazie militara in Transilvania. Din analiza celor opt fraze care compun acest text reiese cu certitudine faptul ca se scrisese in romaneste si pana la aceasta data.
Din secolul al XVI-lea dateaza numeroase alte documente originale scrise in limba romana ca: foi de zestre, testamente, acte de vanzare-cumparare etc. Tot acum s-au efectuat si primele traduceri de texte religioase descoperite in manastirile din nordul tarii. Textele traducerilor au fost tiparite de diaconul Coresi intre 1559 - 1580, iar cea mai che tiparitura in limba romana este \"Catehism (intrebare crestineasca), din 1559-l560. Cativa ani mai tarziu, in 1582, se tipareste \"Palia de la Orastie \", prima parte din \"Vechiul Testament\".
Constiinta unitatii limbii romane este afirmata inca din anul 1537 de catre Nicolaus Olahus in lucrarea \"Hungaria\", scrisa in limba latina: \"Moldonii au aceeasi limba, obiceiuri si religie ca si muntenii\". Cele mai chi traduceri, numite si texte rotacizante pentru ca reflecta rotacismul fonetic si se identifica dupa locul descoperirii ori dupa numele posesorului: \"Psaltirea Hurmuzachi\", \"Psaltirea Voroneteana\", \"Codicele Voronetean\" si \"Psaltirea Scheiana\".
Mitropolitul Varlaam al Moldoi tipareste la Iasi, in 1643, primul manual de invatare a limbii romane, \"sectiune romaneasca de invatatura\", adresat \"catre toata semintia romaneasca\". Simeon Stefan, in \"Precuvantare\" la \"Noul Testament de la Balgrad\" (Alba-Iulia, 1648), insista asupra necesitatii folosirii cuvintelor intelese de toti romanii, iar traducatorii primei rsiuni integrale a Bibliei, cunoscuta sub numele \"Biblia de la Bucuresti\" (1688), incununeaza cu succes eforturile inaintasilor.
Limba romana literara moderna se contureaza in cea de a doua jumatate a secolului al XVIII-lea printr-un proces rtiginos si foarte complicat de \"relatinizare\", care a fost posibil datorita omogenizarii sociale romanesti si unitatii limbii comune. Cuvintele savante care patrunsesera in limba au fost adaptate la modelele latinesti fixate de Scoala Ardeleana, prin carturarii Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior.Incepand cu secolul al IX-lea si pana in 1860, scrierea in limba romana s-a facut cu alfabetul chirilic, compus din 43 de litere si creat de fratii calugari Chirii si Metodiu. Trecerea la alfabetul latin nu a fost brusca, ci a cunoscut faze intermediare. Ion Heliade Radulescu a simplificat mai intai scrierea chirilica, adaptand alfabetul la pronuntia romaneasca (1828), iar pana in 1844 s-au creat alfabete de tranzitie, in care caracterele chirilice au fost inlocuite, treptat, cu litere latine. Oficializarea limbii romane si a alfabetului latin are loc tn timpul domniei lui Alexandru loan Cuza, dupa 1860. in \"Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane\", editat de Academia Romana in 2005, se specifica: \"Limba romana moderna se scrie cu alfabetul latin (pana in 1860, limba romana s-a scris, de regula, cu alfabetul chirilic si, in ultima perioada, cu un alfabet de tranzitie). Alfabetul actual al limbii romane are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: litera mare (numita si majuscula sau, mai rar, capitala) si litera mica (numita si minuscula sau, in domeniul tipografic, de rand.\"In secolul al XlX-lea, dupa Pacea de la Adrianopdt (1829), relatiile economice, culturale, sociale si politice dintre Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania se intensifica si iau fiinta la Iasi si la Bucuresti primele scoli in limba romana (in care predau si profesori pregatiti la Blaj si Brasov), precum si primele ziare cu titluri semnificati: \"Curierul romanesc\" la Bucuresti, redactat de Ion Heliade Radulescu, \"Alauta romaneasca\" la Iasi, condusa de Gheorghe Asachi si \"Gazeta de Transilvania\", initiata de Gheorghe Baritiu.In aceasta perioada se fixeaza normele limbii romane literare, se creeaza stilurile functionale (beletristic, stiintific, publicistic, administrativ-juridic), dispar turcismele, grecismele si slavonismele greoaie si inchite, consofidandu-se o limba expresiva pentru dirsele forme de manifestare ale culturii romane (arta, stiinta, tehnica). Procesul de modernizare a limbii romane se defineste si prin imprumuturile importante din limbile romanice ori din latina clasica. in secolul al XlX-lea cele mai multe neologisme au pronit din limba franceza, iar din italiana au predominat cuvinte noi din domeniul bancar, muzical si culinar. Spre deosebire de limba literara, care insumeaza regulile vorbirii si scrierii corecte, atat din punct de dere gramatical cat si al vocabularului, pentru a exprima ideile culturii si ale stiintei, limba literaturii artistice poate sa intrebuinteze orice forme, cuvinte si expresii atat din limba populara, cat si din graiuri. Singura conditie este ca toate acestea sa serasca operei literare pentru a ilustra o epoca ori un personaj, astfel incat cititorul sa perceapa autenticitatea acelei etape sau erou literar. Iau fiinta grupari culturale si literare: \"Dacia literara\" (1840) sub conducerea, lui Mihail Kogalniceanu, care fixeaza directiile principale pentru o literatura nationala, \"Junimea\" (1863) sub indrumarea lui Titu Maiorescu, personalitate hotaratoare pentru crearea si consolidarea limbii si literaturii romanesti. in aceasta perioada plina de eferscenta spirituala se isc scriitorii romani cunoscuti sub numele \"marii clasici\", Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, ale caror opere de valoare nepieritoare, fiind atat de nationale, intra in unirsalitate.
