ICOANE DE LEMN -- Tablete de Tudor Arghezi, aparute in Editura "Nationala" S. Ciornei, Bucuresti, .
Cel dintai volum in proza dintr-o suita memorabila aparea dupa 20 de ani de intens exercitiu publicistic, prin colaborarile, mai ales pamfletare, la "Facla", "Hiena", "Seara", si doi ani dupa debutul poetic editorial prin Cuvinte potrivite.
Subintitulat Din amintirile Ierodiaconului Iosif, textul isi are punctul de plecare intr-o experienta traita de Arghezi direct, la manastirea Cernica, intre 1899 si 1905, cand va parasi, in pragul hirotonisirii, cariera ecleziastica. Ceea ce l-a indepartat de cinul monahal, starnindu-i o durabila iritare, a fost "caracterul social strict al organizatiei bisericesti. Novicele voise sa fuga de lume si in manastire intalnise doar o alta lume, care repeta si concentra pacatele celei mari, cu circumstanta agravanta ca o facea sub aripa unor idealuri spirituale ce lui Arghezi i-au ramas ca niste obsesii si dupa ce, in fapt, le parasise" (Alexandru George). Experienta religioasa, desi esuata, l-a marcat definitiv si, artist al extremelor, reunind in opera sa ceea ce parea incompatibil, Arghezi se va dezvalui fie ca pamfletar iconoclast si calugar apostat, fie ca poet, traind cu ardoare de-a lungul intregii vieti patetica drama a cunoasterii si metafizica Psalmilor.
Asemeni lui I. L. Caragiale care "inventase" momentul ca specie literara ce-i apartine in exclusivitate, Arghezi creeaza tableta si biletul, ale caror atribute sunt, in primul rand, arta cuvantului plastic si concentrarea. Din tinerete (Vers si poezie, 1904) pana in anii deplinei maturitati (Prefata la volumul Bilete de papagal, 1946), autorul se pronunta cu fermitate impotriva inflatiei verbale, a "labartarii" in arta, subliniind obligativitatea esentializarii si numind drept o conditie a literaturii "intinderea in adancime". Tableta devine astfel o forma literar-publicislica a discursului de reduse dimensiuni, permitand o larga varietate a temelor. Evidcntiindu-i caracterul proteic, Arghezi afirma ca "Tableta sau Biletul sunt niste sinteze"; acestea "pot sa ia accente de la vers, calitati de la satira, arome si culori de la poezie".
In Predoslovia la Icoane de lemn datata 1966 (cd. a II-a, in Scrieri, voi. 12), scriitorul vorbea despre organizarea materialului "in zig-zag", adica prin variatia contrastanta, care implica fragmentarea tramei epice si aglomerarea diverselor modalitati literare. Volumul reuneste 69 de tablete, dintre care unele aparusera anterior in "Natiunea" (1923) si in "Bilete de papagal" (1928-l929), necesitatile redactionale devenind, alaturi de conceptia estetica, factori ce obligau la concentrare.
In Predoslovia amintita, Arghezi precizeaza ca textul, "din cauza consilierilor cu tendinte speciale ai editurii de atunci, a aparut trunchiat".
In acelasi loc, afirma caracterul polemic al scrierii, realizata "intr-o epoca in care bateau tobele unui ortodoxism politic profesat de 2-3 aventurieri [] cu crucea care nu era a lor in mana, si cu putregaiul in san". De remarcat jocul perspectivelor: nivelul temporal al textelor vizeaza realitati de raspantie de veac, cunoscute de Arghezi din interior; momentul aparitiei volumului, dupa mai bine de doua decenii, il dezvaluie memorialistului inclement cu aprecierea, din unghiul senectutii, a celor izvodite candva.