A aparut la">




Hronicul si cantecul varstelor - autobiografie romantata de Lucian Blaga referat





HRONICUL SI CANTECUL VARSTELOR
- "Autobiografie romantata", in termenii autorului, de Lucian Blaga.

A aparut la Bucuresti, Editura Tineretului, 1965, sub ingrijirea lui George Ivascu. Intitulat initial Amintiri, Hronicul si cantecul varstelor a fost scris de Blaga

In anii 1945-l946, la cincizeci de ani, intr-o perioada de cumpana si recapitulare a infaptuirilor propriei vieti. Cartea reprezinta primul volum dintr-un proiect autobiografic mai larg, ramas nefinalizat, ce urmarea sa acopere intreg destinul scriitorului.

Un fel de continuare poate fi considerat totusi romanul autobiografic Luntrea lui Caron (titlu dat de editorii cartii in 1989), desi registrul rememorarii la persoana intai este inlocuit aici de (auto)fictiunea la persoana a treia. Hronicul nu a vazut lumina tiparului decat dupa moartea lui Blaga, din cauza cenzurii aplicate de regimul stalinist intregii opere a "filosofului reactionar".

Comparat adesea cu Poezie si adevar al lui Goethe, Hronicul isi propune sa reconstituie sensul unei vieti. El este asadar o autobiografie ce se inscrie in genul memoriilor si al scrierilor non-fictionale, nu fara a ridica probleme de teorie a speciilor. Criticii l-au apreciat alternativ pentru calitatile sale documentare, punand accentul pe valoarea informativ biografica, sau pentru cele poetice, negandu-i, daca nu autenticitatea, atunci puterea de reflectare realista a unei epoci.

Autorul insusi i-a sesizat caracterul amfibiu, intre istorie si poezie, intitulandu-l simultan "hronic" si "cantec". Transgresarea limitelor dintre genuri este de altfel o constanta a operei lui Blaga , in care liricul se conjuga cu filosoficul si cu dramaticul.

Mai mult decat cautarea expresionista a "originarului" de dinainte de separarea discursurilor, cauza acestor hibridizari poate fi gasita in programul cognitiv adoptat de scriitor.

In fata Marelui Tot al existentei, perceput drept mister ce se sustrage cunoasterii umane, individul are datoria de a trece peste distinctiile artificiale si de a pune la lucru toate instrumentele epistemologice pe care i le ofera cultura. "Nu ne vom feri de a gandi «rational», in concepte cu grija elaborate cand e vorba de fapte care intra in tiparul preciziei fara echivoc. Nu ne vom feri de a «gandi» mitic, cand strabatem zone mai cetoase si mai adanci.

Nu ne vom feri de a gandi «eestatic», cand antinomiile existentei ni se impun cu insistente de neocolit", scrie Blaga

In Censura transcendenta.

Propria copilarie, in care i se inradacineaza intreg destinul, constituie si ea pentru memorialist o "zona mai cetoasa si mai adanca", pentru a carei luminare nu ezita sa cufunde informatia biografica intr-o viziune mitica sau magica. Reale, in marea lor majoritate, intamplarile din Hronic nu pot fi totusi citite ca un document obiectiv, deoarece ele au fost supuse unui proces de selectie si ordonare teleologica in functie de un sens global. Este sensul pe care Blaga vrea sa-l impuna propriului destin, si de aceea cartea depune marturie pentru un adevar de alta natura, cel subiectiv, cel al realitatii interioare. Conceput asadar ca un Bildungsroman, Hronicul acopera prima parte a vietii lui Blaga, de Ia primele amintiri pana la varsta de 24 de ani, in toamna lui . Acesta este "pragul autobiografic" care separa perioada formatiei de perioada creatiei mature. Asupra acestei perioade confuze, de cautari de sine, scriitorul isi propune sa se intoarca inarmai cu instrumentele cercetatorului matur, care si-a ordonat gandirea si afectul, care si-a limpezit perspectiva asupra drumului in viata. Eugen Simion, George Gana si alti critici au analizat Hronicul degajand seria de teme care consteleaza de-a lungul naratiunii. Cuvantul, tacerea, talcuirea, satul, muntele, formatia intelectuala, razboiul, patria, iubirea sunt simboluri sau metafore obsedante care se vor regasi in intreaga opera. La fel de interesant s-ar dovedi insa a urmari modul in care se formeaza viziunea despre lume a viitorului scriitor, felul in care emerge din inconstient universul sau imaginar.

Mai concret, pot fi deosebite in Hronic patru paradigme cognitive, patru moduri de configurare a Weltanschauung-ulai, ce s-au succedat in timp.

Ele coincid aproximativ cu cele patru varste acoperite de amintiri: copilaria timpurie, copilaria, adolescenta si tineretea. Asemenea unor prisme cu grade diferite de conformare a realitatii, aceste varste s-au manifestat la Blaga adeseori conflictual, intr-o dialectica interioara complicata. Copilaria timpurie, ce coincide in mare cu primii patru ani de viata, sta sub semnul unei taceri fabuloase, ridicate de scriitor la rangul de mit personal.

In spatele semnificatiei poetice se pare insa ca se afla un traumatism infantil. Stim din amintirile lui Blaga insusi ca nasterea sa trebuia sa suplineasca un gol: moartea tragica a surorii sale imediat mai mari, Lelia. Proiectiile parintilor, care vedeau in micul Lucian un substitut al fetitei disparute, i-au provocat baiatului o criza de identitate. Identificat unei fiinte moarte, Lucian tace ca un mort. impiedicat de asteptarile parintilor sa se manifeste in numele propriei personalitati, ci ramane scufundat intr-o stare de indeterminare a cului, de lipsa a contururilor propriei individualitati. Confuzia dureaza pana in preajma varstei de patru ani, cand, incepand brusc sa vorbeasca, Lucian are impresia de a se naste pentru a doua oara. Iesirea din starea larvara, sentimentul afirmarii de sine va fi de aceea intim corelat la viitorul poet cu actul vorbirii, cu ideea de Logos. Reflexul profund al situatiei traumatice infantile va fi valorificarea de catre Blaga a scrisului si a creatiei drept mijloc de autointemeiere existentiala. Copilaria propriu-zisa a poetului se deschide astfel sub semnul perceptiei difuze a eului in raport cu universul. Mai mult timp si mai acut decat alti copii, Lucian continua sa resimta lumea in termenii unei nediferentieri magice, in care copilul comunica empatic cu elementele. Din cauza aceasta, amintirile scriitorului au un caracter mirific. Centru al lumii, Lancramul este vazut ca un spatiu "ce se prelungea prin geografia sa de-a dreptul in mitologie si in metafizica".



Oamenii, fapturile, obiectele, formele de relief sunt incarcate de o "sarcina magica". Raul Sebes este vegheat de capcaunul de la Rapile Rosii, in bolboaca de la Moara locuiesc monstri acvatici care "isi cereau jertfa aproape in fiecare vara", in iezerul de la Surianu se afla un "cuib de balaur", casa lui Vasile este invadata in plina zi de un intuneric demonic, cucul poate sa opreasca cresterea copiilor, un carabus este o epifanie a diavolului, un satean se transforma in varcolac si seaca izvoarele, cainele turbat lasa in muscatura niste "catei mici" care infecteaza magic, cerul il insoteste pe copilul care merge cu ochii in sus, mama are puteri de vrajitoare care conjura elementele. Universul de superstitii folclorice reconstituit de memorialist nu este desigur genuin. Filosoful matur isi prelucreaza amintirile difuze ale copilariei prin prisma conceptelor de antropologie si filosofie a culturii specifice formatiei si epocii sale. Astfel, sentimentul de participare magica la cosmos este rationalizat si decupat prin teoriile asupra animismului primitiv elaborate de Tylor, Frazer, Durkheim, Levy-Bruhl sau Jung, si el rezoneaza cu conceptele de mister si idee magica dezvoltate in trilogii. A treia varsta reflectata in Hronic este cea a adolescentei. O data cu pubertatea si cu plecarea lui Lucian din Lancram la scolile de la Sebes si Brasov, orizontul sau se modifica radical. Imaginea satului alveolar este inlocuita de imaginea unui univers deschis infinit, opozitie care va fi mai tarziu tematizata in distinctia intre cultura "minora", rurala, si cultura "majora", citadina. Studiind materii exacte, invatand germana, incepand sa citeasca carti de popularizare a stiintei si de filosofie, Lucian isi formeaza o cu totul alta imagine despre lume, ce refuleaza viziunea magica infantila.

Aceste doua "modele cosmologice adoptive" aflate in concurenta stau sub semnul a doua figuri tutelare, ce domina Hronicul, mama si tatal.

In timp ce Ana Blaga este "o fiinta primara. Eine Urmutter", care il racordeaza pe micul Lucian Ia un univers de superstitii arhaice, Isidor Blaga este un preot rationalist, cu lecturi filosofice si aplecari voltairiene, care ii induce baiatul spiritul ironiei si luciditatii.

Adolescenta lui Blaga urmeaza tiparul rationalismului socratic patem, care dizloca perceptia magica ce i-a dominat copilaria. Dar materialul magic va reveni exploziv la suprafata in cea de-a patra varsta surprinsa in Hronic, cea a tineretii din anii de facultate petrecuti in tara si la Viena. Evenimentul care declanseaza aceasta reemergenta este criza prin care trece relatia dintre tanarul Lucian si iubita sa, Cornelia Brediceanu, din cauza opozitiei familiei fetei. Simtindu-se respins, neacceptat prin el insusi, Blaga retraieste la nivel visceral situatia traumatica din prima copilarie, cand, la fel, nu fusese primit in numele propriei individualitati. Izolandu-se intr-un sat de munte, tanarul se retrage in sine si regreseaza la starea de tacere originara. Modelul comportamental patern, racordat la societate si la ordinea lucida, face din nou loc modelului infantil, in care omul intra in contact cu reteaua de energii mana ale universului.

In adancul suferintei sale, Lucian are impresia ca aude cantece de sirena, care ii readuc in suflet bucuria magica a copilariei.

El incepe sa transcrie in poezii aceste scanteieri miraculoase, inceputurile creatiei sale intrand astfel sub modelul mitic al poeziei inspirate de muze sau de daimoni ai propriilor abise interioare. Poemele luminii si Pietre pentru templul meu sunt hranite din aceste viziuni extatice, ce isi gasesc in poetica expresionista vieneza nu atat un inspirator, cat un suport teoretic. Blaga invata astfel sa redeschida canalele de comunicare cu fondul magic adanc ingropat in el insusi. intreaga sa creatie ulterioara va fi o modalitate de valorificare poetica, de distribuire dramatica si de rationalizare filosofica a fantasmelor de origine infantila. Hronicul si cantecul varstelor ramane un document tulburator al biografiei interioare prin care Lucian Blaga s-a creat pe sine insusi ca om al Logosului.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani