HORIA - Ciclu de poeme de Aron Cotrus, aparut in 1935 la Varsovia. Din noiembrie 1934 si pana in septembrie 1935, zece poeme ale ciciului vad lumina tiparului in revista clujeana "Gand romanesc", editata de criticul Ion Chinezu.
Sub titlul Poetul lui Horia, Chinezu scrie un prim comentariu elogios ("Gand romanesc", 1935, nr. 2).
Cele douazeci si cinci de poeme, relativ scurte, cate cuprinde ciclul Horia, confera binecunoscutului personaj istoric o aura mitica, de erou legendar, cu forta stihinica. Nascut din gloata anonima, Horia a "despicat in doua istoria", profilandu-se ca "domn urias", sinteza a unui intreg popor.
El este flacara ivita din ciocnirea violenta a stancilor si strigatul similar vuietului, justitiara afirmare a omului frustrat de istorie. Strigatul contesta formulele obisnuite ale comunicarii. Nutrit de aceeasi radacina cu a lui Goga, care cantase, el insusi, "strigatul intraripat" al lui Horia, Cotruş adauga srigatului o evidenta valenta expresionista, vazand in el forma primordiala a cuvantului.
In glasul lui Horia, se aude in fond strigatul originar al omului.
In viziunea lui Cotruş strigatul este menit sa trezeasca din amortire o lume pe nedrept damnata, el apartine unui erou de dimensiuni gigantice, ale carui puteri au taria pietrei, a stancilor ori a muntelui. Grandoarea personajului se acorda cu interioritatea lui intensa, cu suflet de flacara, asemenea duhului sacru, omniprezent - "in pamant, in piatra-n vazduh".
Horia se proiecteaza, sustinut de un elan liric impetuos, ca forma posibila a etosului monumental: "piatra gandurilor lui", de aceeasi esenta cu roca muntilor si sufletul de piatra al urmasilor, semnifica nemurirea, dar mai ales scanteia, flacara calauzitoare, aprinsa in acest erou cu trupul de cremene. Piatra este un cuvant folosit de Cotruş
In variate acceptii simbolice. Cea mai frapanta, de sorginte folclorica, este taria, dificultatea de a fi sfaramata. Universul cotrusian e populat de fiinte tari ca piatra, prezente robuste, peste care au trecut urgii, fara sa le clinteasca. Horia insusi este asemenea pietrei.
Dar, alaturi de tarie, piatra semnifica si stabilitatea. Tot ce este din piatra dureaza, infrunta asprimea vremurilor, tinandu-se locului.
In fine, piatra poseda in imaginarul cotrusian calitatea de sursa a focului.
Ca si ceilalti uriasi din poezia lui Cotruş Horia ascunde un foc launtric, relevat din impactul napraznic cu istoria. Relatia simbolica dintre piatra si foc ("ies din fulger, ies din piatra, scapara-n vreme trupu-mi de cremene") corespunde filosofiei alchimiste, care presupunea ca "pentru a avea esenta focului trebuie sa se mearga la sursa acestuia, la acea rezerva unde el se economiseste si se concentreaza, adica la mineral
Acolo el este ascuns intim, substantial, deci atotputernic" (Gaston Bachelard, La psychanalyse du feu). Piatra, forma a mineralului, reprezinta la Cotruş sursa principala a focului si, prin extensiune, a gandului de foc. Imaginandu-l pe Horia "pietros", "taran de cremene", "munte al vremii noastre" etc, poetul a sporit implicit sensurile simbolice ale eroului. Focul din inima lui de cremene sugereaza constientizarea materiei, distantarea omului de conditia lui initiala. Horia este fiinta care se ridica "de jos drept, pietros, viforos", pentru a declansa un gand de foc biruitor: "Gandul tau de foc a biruit". Gandul si focul se manifesta ambivalent: pedepsesc pe impilatori
- "numele tau: cucuvaie uriasa peste casele grofilor de-odinioara" - si deschid calea propasirii. Cu astfel de accente istorizante si animata de un patos ardent, scriitura lui C, atesta un fidel al expresionismului social: "Expresionismul se caracterizeaza, cand e vorba de viata sociala, printr-o dubla atitudine; un refuz pasionant, o critica neinduratoare a idealurilor burgheze si, in acelasi timp, o dorinta de a face sa izbucneasca din inte-rioritate, din suflet, o alta realitate" (Jean-Michel Palmier, L' Expressiannisme comme revolte). Poemele ciclului proiecteaza un Horia
- Idee, aparut in imprejurari tragice si dimensionat de-a lungul anilor la rangul de fiinta referentiala. Actul sau de revolta transcende succesiunea generatiilor impunandu-se ca permanenta modelatoare.
