George Bacovia, pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in septembrie 1881 la Bacau, tatal sau fiind comerciant. Pseudonimul Bacovia este preluat de la numele roman al orasului Bacau, asa cum el insusi precizeaza intr^un interviu aparut in 1943: \"Pseudonimul [] vine de la numele roman al Bacaului, care se zicea Bacovia, asa numindu-se probabil intreaga regiune din aceasta parte a Moldovei. Eu l-am luat [] din dictionarul lui Hasdeu, cum cred ca va fi. facut si Arghezi in legatura cu raul Argesului\".
Principalele atitudini poetice sau stari sufletesti specifice simbolismului bacovian sunt: tristetea, spleenul (dezgust fata de or\\ce-n.n.), angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, neoza, spaima, degradarea psihica, dezolarea, toate fiind sugerate prin simboluri.
A. Temele fundamentale ale liricii bacoyiene:
1. Lumea orasului de provincie, a targului sufocant, care este, probabil Bacaul, ilustreaza o lume bolnava, degradata fizic si psihic. Mahalaua populata de o lumeftizicaa orasului aflat in ruina, in descompunere, periculos pentru om, compune imaginea unui muzeu al urilor de ceara: \"Acum cad foi de sange-n parcul gol/ Pe albe statui feminine,/ Pe alb model de forme fine,/ Acum se-nsira scene de viol\". (\"in parc\")
2. Singuratatea (solitudinea) este o tema predilecta in lirica simbolista, constituind si principala componenta a degradarii si izolarii spirituale: \"Singur, singur, singur,/ intr-un han, departe-/ Doarme si hangiul,/ Strazile-s desarte,/ Singur, singur, singur\". (\"Rar\")
3. Dragostea este un sentiment chinuitor, deprimant si sufocant, iar iubita este o fecioara palida, despletita, care canta la clavir muzica funebra, ori este descrisa cu accente pdmfletare:\"l\\ibho, cu fata de mort,/Fecioara uitata in turn,/ Plangand in balcon/ Cu grai monoton,/ Cu suflet taciturn,/ in visul meu te port.\" (\"Psalm\")
4. Natura se afla sub puterea unor forte distructive, fiind o stare de spirit, toate manifestarile exterioare ale naturii simbolizand rezonante ale sufletului; de exemplu: ploaia sugereaza sul interior, mirosul puternic al cadaelor simbolizeaza putreziciunea sufletului, copacii negri semnifica moarte spirituala etc.
*Anotimpurile sunt obsedante Si creeaza stari neotice: primavara este provocatoare de isterie, iarna, cu zapezi apocaliptice, asfixiaza intreaga existenta.
*Apa nu este izvor de viata, ca in lirica* eminesciana, ci un element distrugator de materie, dezintegrator, provocand disperare si degradare psihica: \"Si parca dorm pe scanduri ude,/ in spate ma izbeste-un val -/ Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal\"(\"Lacustra\")