Fratii Jderi (fragmente) Capitolul III (fragment) "Sfatul celor doi feciori fu tulburat de o aratare firava si stramba, care se desprinsese de la zid, inaintand spre ei. Era un calugar ascetic, cu trupul mai ridicat la grumazul si umarul stang. ()" "Sfintitul arhimandrit al nostru de la bolnita parintele Ifrim cunoaste nu numai buruieni pentru bolnavii de rand, ci si un mestesug de tamaduit nebunii, invatat de la un vraci leah, cand cuviosia sa era la invatatura la Varsava. indata ce i se aduce un smintit, cuviosia sa il cerceteaza si vede ce si cum. Dupa cat se afla de nebun, ii randuieste pedeapsa. Avem noi acolo la bolnita feluri de feluri de poloboace cu apa. Pe un mai putintel smintit il vara pana la brau intr-un asemenea vas. Pe cei nebuni de tot pana la gat. ii cetluieste si-i tine asa. Cand unul incepe a se tamadui il trece dintr-o stare in alta. Asa am fost eu, maria ta. intai am stat pana la gat; pe urma pana la genunchi; pe urma m-am cumintit si acum har Domnului Dumnezeu - umblu slobod si sunt de ajutorinta altora."

Desi este un personaj secundar, Stratonic prezinta interes tipologic. in copilarie, este ranit de tatari si ramane cu trupul stramb si cu o intelegere sucita a realitatii. Este posedat de demoni si are vedenii. Ca sa scape de Diavol, isi impune drept canon mutenia si umblatul. Curand ne convingem ca nebunia sa e simulata. Si aceasta este, de fapt, un canon impus de arhimandritul Amfilohie Sendrea. Monahul Stratonic a ajuns sa slujeasca la bolnita parintelui Ifrim, care vindeca de nebunie prin introducerea celor atinsi de ea, intr-un poloboc cu apa, intai pana la gat, apoi pana la brau si apoi pana la genunchi. Apa are calitatea de a purifica si regenera. Dupa ce trece prin proba apei, Stratonic se declara cumintit si liber de acum, pentru ajutorul altora, incepand o viata noua.
Stratonic se dezvolta pe o anumita traiectorie: nebunie simulata, mutenie, mobilitate, apoi iese din acest context, inaltandu-se din apa si se integreaza intr-o structura noua. infatisarea sa cea noua dezvaluie dorinta de a sterge imaginea lui de odinioara. Totusi cele doua structuri ale personajului se suprapun si dupa transformarea interioara.

Stratonic este un personaj mecanic, programat sa joace in limbaj dublu. EI se dedubleaza. Este un intelept care simuleaza nebunia si un nebun iluminat ce mimeaza intelepciunea, ilustrand, asadar, tema bufonului.

Cap. IX (fragment) "in valea pe care parea ca o urmeaza acea carare rasucita, se involbura cu spume o alta apa, izbucnind din afund. (). Erau acolo niste singuratati pe care, dintru inceputul zidirii, oamenii nu le calcasera. Muntele isi risipea necontenit rapile, si costisele erau cu totul lipsite de pasune. inspre Izvorul Alb locul era asa de prapastios, incat numai o salbaticiune ar fi putut avea pe acolo hatas cotit de intrare," "Tepusile parlite la varf pe care le purtau nu trebuiau sa le slujeasca decat de aparare, daca fiara ar fi dat navala asupra lor; insa porunca mariei sale era ca acel bour sa nu fie jertfit, ci numai urmarit, - pentru ca sa se afle ceea ce dorea maria sa sa gaseasca. (). Era un bour batran cu coama murga, insa cu celalalt par deschis, alburiu. Ochii bulbucati negri, priveau cercuiti cu ros." "- intr-adevar, slavite stapane, marturisi parintele ieromonah loil, la pestera de langa Izvorul Alb s-a asezat acum treisprezece ani un sfintit schivnic, carele a fost venit de dincolo de munti, aducand cu el acel bour alb (). Asa ca schivnicul traia singur, poruncind sa nu-i cerceteze nimeni din lume, avand el canon singuratatea si mutenia. (). Ne-am coborat si . l-am cautat ca sa-i aducem sfintitul trup aici. Fusese slab, numai ca o vedenie. N-am gasit nimic la pestera. Poate sa-l fi furat puhoiul; cand s-a dus sa ia apa si a cazut; ori poate sa se fi inaltat cu aburii cand s-a plecat dupa cum ii era randuit, ca s-asculte glasul din afund." "in acea noapte, adormind tarziu dupa rugaciune, Domnul a avut o vedenie in vis, intocmai ca cea din ajun. I se arata schivnicul inaltat pe munte si binecuvantand un pojar urias care cuprinsese satele si targurile tarii. insusi maria sa statea acum langa barbatul sfant si simtea in sine cu mare cutremur talcuirea aceasta a visului."

Nucleul narativ al volumului al doilea este tabloul vanatorii domnesti de la Izvorul Alb, unde se interfereaza mai multe teme si motive frecvente in universul sadovenian. Urmarind tema muntelui magic, constatam inca o data ca la Sadoveanu descrierea are o rama mitica, ce se contureaza prin prezenta viziunii. Natura nu este decorativa, ci simbol. Muntele magic ascunde izvorul alb, unde merge domnitorul sa afle destinul sau si al tarii. Izvorul Alb este o metafora a curgerii tuturor lucrurilor, sugerand existenta universala, dar si ideea de originar, de puritate a inceputurilor.
Vanatoarea domneasca este aparenta, ritualica, ea insemnand aceasta intoarcere spre inceputuri.

Calauza in aceasta calatorie de initiere este legendarul bour. Bourul alb nu este un animal demonic, ci imblanzit, el fiind factorul introductiv in aceasta natura absoluta. El are o existenta miraculoasa. Bourul trebuie urmarit, iar nu jertfit. El are un caracter sacru, fiind simbolul tarii si al timpului.
Stapanul zimbrului este schivnicul, magul. Pestera in care a trait este un topos al tainicului, dar si un simbolic spatiu al meditatiei.
Magul este ipostaza ultima a cunoasterii initiatice. El isi lasa urmasilor spiritul lui titular. Magul dainuieste in etern, prin transcenderea vremelniciei cotidiene: "poate sa sefi inaltat cu aburii cand s-a plecat dupa cum ii era randuit, ca s-asculte glasul din afund."
Itinerarul ritualic al domnitorului ajunge sa atinga initierea prin intermediul visului, prin care voievodul intra in relatie cu spiritul magului, prin care acest vis este o prelungire a mitului. Magia prevesteste lui Stefan cel Mare evenimentele viitoare, ea hotaraste destinele istoriei.

Cap. XV (fragment) "Urdia se miscase toata noaptea. Cand s-a oprit framantarea, la dezvaluirea diminetii, s-a intins tacerea catra mlastinile ce se chiama Trei Ape si s-au auzit glasurile tanguitoare ale hogilor si ulemalelor. () foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete si labe care se taraia prin mlastina. () Cand a cazut de la Domnie porunca asteptata, surlasii si trambitasii de dincolo de lunca Barladului au dat zvoana mare, iar altii au batut din tobe si au slobozit sacalusuri. Asemenea zvoana repezita pana la cer a parut a fi dintrodata o stramutare napraznica data urdiei. Akingii si spahiii s-au repezit prin ceata inainte. Au dat in mlastina, au descalecat; au trimes numaidecat stire la urma sa inainteze la hart pedestrimea cu baltagurile, sa taie lunca si sa deschida drum ostii. in zvoana si in neoranduiala acestui inceput, capetele urdiei au inaintat singure la peirea lor, catra larma inselatoare de razboi; (). Prin dimineata nedeslusita doua tovarasii de steaguri au palit mai la vale sila isma-ilitenilor, din doua laturi. Din latura stanga a apei Barladului, de catra Bobriac, au palit Jder si Nicoara Par-Negru. in acelasi timp de pe Chitoc au intrat in cealalta coasta a urdiei Manole batranul si comisul Stefan. Asa de tari au fost aceste lovituri si atat de neinduplecate, cu mare pieire si jertfa din partea razasimii, incat trupul balaurului a fost curmat in doua. (). Osmanlaii au pornit in risipa manati de biciul de foc al acelui arhanghel infricosat care vine indata asupra oamenilor dupa descumpanirea mintii. (). Zdrobirea aceea a balaurului se incretea inca de zvarcoliri si tresarea de gemete. Pe sub nouri au trecut doua invaluiri de corbi. Atunci s-au aratat pe un pripor maria sa Stefan calare, sub prapor privind. (). Locul unde cazusera ei si cei care luptasera impreuna cu dansii se cunostea, subt un val mort de pedestrime a ismailitenilor. - Acolo sunt si sa-i scoateti, a poruncit maria sa inaltand privirile spre nouri. Apoi a adaogit cu un suspin, mai mult catra sine: Acolo s-au trudit seceratorii din Apocalips."

Istoria bataliei de la Vaslui are functia de apogeu al epopeii. Tabloul bataliei nu este o descriptie directa, aducandu-ne in prim-plan naratori mediatori. Asistam din nou la o proiectie in mitic. In primul rand, personajele au un corespondent mitic. Stefan cel Mare este omoratorul de dragoni, Sfantul Gheorghe care biruie balaurul (Imperiul Otoman), iar ostenii Tarii Moldovei sunt "seceratorii din Apocalips".
Timpul este etem. Observam ca in relatarea bataliei se apeleaza indeosebi la verbe aflate la perfectul compus, deoarece acest timp surprinde o actiune trecuta ale carei ecouri sunt inca vii in sufletul nostru. Verbele imperfective ("a pornit", "au slobozit", "au palit", "au intrat", "s-au aratat" etc.) exprimand o actiune de durata, se asociaza prin natura lor, mai bine prin perfectul compus. "Perfectul compus poate apropia o actiune. Faptele indiferente sunt exprimate prin perfect simplu" (Iorgu Iordan). Perfectul compus leaga actiunea de prezent, pe cand perfectul simplu o proiecteaza in trecut. Datorita frecventei mari a perfectului compus avem impresia ca evenimentele se perinda caleidoscopic, foarte repede unul dupa altul, dinamic, fara oprire.

In realizarea descrierii un rol important il au substantivele concrete, creatoare de imagini vizuale. Alterneaza substantivele la singular ("framantarea", "pedestrimea", "mlastina") cu cele la plural ("surlasir, "tram-bitasiP', "capetele", "tovarasir, "osman/air etc). Singularul e folosit in descriere, deoarece corespunde unei viziuni descriptive a realului. Pluralul realizeaza o marire a imaginii, creand hiperbole ("trupul balaurului", "biciul de foc al marelui arhanghel infricosat"), care dau dimensiune panoramica tabloului, monumentalul fiind o marca a epopeii.
Substantivele la nominativ ("framantarea", "glasurile", "foirea", "spa-hiir I "surlasir, "trambitasi, "tovarasii", "Jder", "Nicoara Par-Negru", "comisuF') concentreaza comunicarea intr-un nucleu esential, reliefat, surprinzand expresiv confruntarea dintre turci si moldoveni. Un rol important il au si substantivele in acuzativ ("catra mlastinile", "prin mlas-tina", "de la Dunare", "prin ceata" etc.) care stabilesc cadrul spatial.
Se observa si preferinta pentru genitiv: "dezvaluirea diminetii, "glasurile hogilor", foirea urdieC, "trupul balaurului etc. Genitivul este un caz static si atemporal, pentru ca nu e legat de categoriile gramaticale ale verbului, spre deosebire de nominativ. Prin impresia de static si atemporal, genitivul contribuie si el la realizarea dimensiunii epopeice.
Observam ca procedeul amplificarii epopeice din tabloul luptei de la Podul-inalt se foloseste de mijloace stilistice (hiperbole si comparatii), dar si de mijloace gramaticale: timpul verbului, precum si numarul si cazurile substantivelor.

Teme de lucru:

. Prezentati alte doua episoade din structura narativa a romanului ce reflecta o spiritualitate ancestrala.
. Comentati semnificatia vizionara si mitico-magica a simbolurilor insinuate in scenariul epic al romanului, in cap. IX (episodul vanatorii la Izvorul Alb).
. Alcatuiti un portret al personajului Stefan cel Mare, pornind de la episodul vanatorii la Izvorul Alb.

Scriitori romani