De cateva zile ningea farar intrerupere, asa incat circulatia pe sosea era din ce in ce mai dificila.In munti viscolea iar vremea nu dadea semne de schimbare. Masina urca cu mare efort panta abrupta, cu multe serpentine.Noaptea si nametii viscoliti ingreunau vizibilitatea.
-Trebuie sa fii nebun sa urci muntele pe o astfel de vreme!-spuse brunetul cu haina de piele.
Si totusi, cei doi pareau linistiti.Cel de la volan scruta drumul cu ochi patrunzatori si apasa cu putere pe acceleratie.
-Ajungem. Uite crucea!
O stanca , modelata de vanturi si de ploi, luase forma de cruce.
Circulau cu farurile stinse; era un drum care se abatea de la soseaua principala, mai mult o poteca de munte, pe unde iarna nu circula nimeni sau aproape nimeni. Cauciucurile derapau desi erau prevazute cu lanturi. Din cand in cand insotitorul cobora pentru a da la o parte zapada adunata-n foiase.
De la o vreme au abandonat masina si au pornit-o pe jos cu rucsacurile grele in spate.Si-au tras glugile de la hanorace peste caciulile de blana si si-au strans cataramele cizmelor galbene inalte pana peste genunchi.
Prin nopatea intunecata urcusul era tot mai anevoios. De sub norii grosi luna strabatea, din cand in cand, pret de cateva secunde,luminand drumul,apoi era rapusa din nou de norii incarcati cu apa grea.
De vreo doua ore inotau prin nameti, cu fruntile imbrobonite de sudoare; rucsacurile erau grele, nu glumaViscolul ii izbea drept in fata , cu ace reci de gheata.
-Marfa trebuie sa ajunga neaparat in noaptea asta- spuse barbatul care a fost la volan si ochii lui care-i ieseau aproape din orbite , ii straluceau asemeni unei jivine.
Ca la un semn se auzi un urlet pe intinderea alba; altul ii raspunse din apropiere.
-Dihaniile! Ne-au dibuit! Sunt infometate ale naibii!
Trebuiau sa fie cu ochii in patru .Isi pipaira armele asezate la indemana,pentru a se simti mai in siguranta.Noroc ca stiau locurile, le strabatusera doar de atatea ori. Vara s-ar fi putut descurca cu ochii inchisi, chiar daca existau pericole la tot pasul, dar acum drumul era extrem de greu.
Simturile celor doi barbati erau ascutite la maxim; erau atenti la fiecare zgomot, la fiecare licar al noptii.Deodata in fata lor scanteiara ochii unei fiare, care-i privea lacom mestecand din falci. Se apropiasera pe nesimtitesi, deodata, cand luna aparu pentru o clipa,- lupul se napusti asupra celor doi. Barbatul brunet scoase precipitat pistolul si trase.. Nimeri in plin. Un schieunat sfasietor se auzi in noapte.
-Pazea!; din spate veneau alti doi lupi.
Conform instructiunilor nu aveau voie sa atraga atentia, dar de data aceasta, aparati de viscolul puternic se amortiza orice alt zgomot.
Isi pusera jos rucsacurile si acoperira cu zapada corpurile rapuse ale lupilor. O rafala de vant cu zapada spulberata forma , cat ai clipi, un morman care sterse orice urma. Pornira din nou. Viscolul se mai potolise. Dar mai aveau inca de mers.
-Nu mai am putere- sopti brunetul. Simt o sfarseala si un dezgust. Ma intreb ades ce rost avem noi in viata? Bani avem, dar in rest? Mai rau ca fiarele haituite.Mancam faramiturile de la masa sefului.
-Gandurile negre-s pentru natarai! Linge un pic de praf si treci in lumile de sus!- se auzi rasul batjocoritor al ochiosului.
Isi scoase din buzunar pliculetul cu praf alb, il goli in palma rosie de frig si-l linse ca pe o inghetata. Simtea cum forte proaspete ii patrund in tot corpul.
-Oh, sangele-mi clocoteste ca la apropierea unei ibovnice! Ma simt tanar si puternic ca un taur.
Afara se inseninase. Stelele straluceau ca diamantele iar luna isi arunca lumina ei laptoasa pe luciul zapezii. Strabatusera un drum lung, de cateva ore bune. De oboseala le venea sa vomite; o clipa s-au sprijinit unul de celalalt. In cele din urma au ajuns la intrarea secreta.
La usa grotei vantul adunase zapada intr-un troian gros, incat le-a trebuit mult timp pana sa-si croiasca drum spre intrare.Privira tacuti pentru cateva minute stanca ce se ridica dreapta asemeni unui soldat in post. Erau satisfacuti. Cui sa-i fi trecut prin minte ca sub stanca aceea se afla un adevarat laborator, un muzeu cu lucrari scumpe, un palat luxuriant?!
Fragment din cartea Paradoxurile vietii
