roman postbelic ♦ roman postmodernist ♦ proza realista
(roman aparut dupa 1980)
Romanul postbelic "Femeia in rosu" este inedit mai intai prin faptul ca are trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana Babeti si Mircea Mihaies,
apoi, pentru ca q prima varianta a fost scrisa in 17 zile in anul 1986 si, nu in ultimul rand, prin senzationalul subiectului imaginativ despre doua destine care se intersecteaza: unul al gangsterului american John Dillinger si celalalt al unei romance din Ardeal, Ana Persida Cumpanas. Noutatea surprinzatoare o constituie statutul autorilor: Mircea Nedelciu (1950-l999), prozator, cu inclinatii certe de teoretician, Adriana Babeti (n. 1949), eseista si traducatoare, iar Mircea Mihaies (n.1954), critic si eseist. Asadar romanul a fost scris de un prozator eseist si de doi critici si teoreticieni literari, inovand o noua conceptie romanesca in literatura romana.
Romanul a aparut in decembrie 1990 la Editura sectiunea Romaneasca dupa ce fusese interzis la Editura Militara in 1988 si retras-din tipografie. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor in 1991, a fost ecranizat de regizorul Mircea Veroiu in 1997 si dramatizat in 1998, piesa jucandu-se pe scena Teatrului National din Timisoara, in regia Catalinei Buzoianu.
Formula romanesca este aceea de "puzzle" (Mircea Cartarescu), conurata pe mai multe uri si registre narative, care se intersecteaza si se imbricheaza (se suprapun partial, ca solzii de peste - n.n.) migalos, astfel incat se realizeaza un mixaj de elemente intertextuale indepartate in spatiu sau timp, reprezentand diverse epoci si localitati romanesti ori americane.
Actiunea romanului se compune din relatarile mai multor "surse", care au intrat in contact, direct sau indirect, cu protagonistii, iar autorii insisi devin personajele propriei carti, numele lor fiind alcatuit din initialele prenumelor adevarate: Emunu (Nedelciu), A. (Babeti) si Emdoi (Mihaies). Subiectul ilustreaza scrierea romanului propriu-zis de catre "cei trei corei", a caror contributie "poate fi simultana sau succesiva", dar important este faptul ca "au lucrat cu acelasi fel de vinovatie, adica toti cu intentie sau toti in culpa, participatia va fi propriu-zisa". Cuvantul "corei" are asterisc si este explicat in subsolul inii ca termen juridic, insemnand "doi sau mai multi participanti cu contributii de autor la savarsirea infractiunii".
(Structura si compozitia textului narativ)
Structura romanului este circulara, prin faptul ca inceputul si finalul se constituie din modulul intitulat "Autopsie", iar celelalte 12 module au titlurile in limba latina. Compozitional, subiectul este relatat de mai multi naratori in diverse ipostaze, fie sub forma epistolara, fie martori sau persoane care ii cunoscusera pe cei doi protagonisti, fie documente, scrieri biografice, filme sau consideratii auctoriale, precum si multe insertii, toate acestea fiind numerotate cu titulatura "Sursa".
Astfel, in primul modul intitulat "Iter spectrorum (stricto sensu)", care se traduce "Drumul fantomelor", se specifica "Sursele", cei trei corei marturisesc punctul de plecare sau izrul de inspiratie pentru subiectul acestui roman care se doreste "un roman despre senzational". Sursa 1 este un articol scris de americanul Willy Totok si aparut sub titlul "Un personaj enigmatic", cu o explicatie socanta: "Acum 50 de ani, o tanara din Comlosul Mare 1-a denuntat pe faimosul gangster american Dillinger". Ca urmare, Sursa 2, un nepot caruia protagonista ii povestise aventurile din viata ei, face o vizita in redactia unde lucreaza A. si Emuriu cu scopul de a rectifica mai multe inexactitati strecurate in articol si aducand documente doveditoare: foaia de deces a femeii Cumpanas Ana Persida, casnica, in varsta de 55 de ani, cuprinzand "ziua si ora decedarii, 20 aprilie 1947, ora 18,00"; actele de la cimitir; o adresa trimisa de Ministerul Afacerilor Interne, din 27 nov. 1944, prin care i se comunica solicitantei ca nu se poate repatria in SUA, cateva fotografii "cu o femeie frumoasa", careia aceasta ruda indepartata ii spunea "tusa Ana". Povestea senzationala petrecuta cu 50 de ani in urma in America, in care rolul principal 1-a avut ardeleanca Ana Persida Cumpanas, o determina pe A. sa ia legatura cu Emunu sl Emdoi pentru o colaborare "la sectiunea de fata". Toti trei se apuca imediat de treaba, incep cercetarile, depistarea urmelor, interogarea martorilor, cautarea documentelor si a altor declaratii despre "personajul enigmatic".
Din marturia Sursa 2, se compune succint destinul femeii care se nascuse la Comlos si emigrase in America in 1914 impreuna cu sotul sau, Ciolac. Acolo, 1-a cunoscut pe Dillinger, care a subventionat-o, astfel incat a reusit sa aiba "un restaurant, hotel si cafebar" unde vindea bautura in vremea prohibitiei si care functiona si ca bordel. Ea avea un baiat de la sotul ei, Ciolac, si atunci cand chestorul din Chicago a cerut-o de nevasta cu pretentia sa treaca averea pe numele lui, femeia a refuzat si de aici i s-au tras toate necazurile. A, fost arestata si condamnata la 14 luni de inchisoare plus confiscarea intregii averi. Singura solutie a fost sa-l predea politiei pe Dillinger, in schimbul canfia i s-a promis retrocedarea averii, a banilor si a bijuteriilor confiscate, precum si libertatea de a parasi America. Consemnul silit pentru recunoasterea gangsterului il constituie momentul cand ea va arunca batista si se va apleca sa o ridice. Femeia se intalneste cu Dillinger la cinematograful "Biograph" si barbatul este ciuruit de politie. insa "chestiunea cu femeia in rosu, in rochie rosie e o poveste!", sustine cu fermitate Sursa 2. Dupa plecarea din America, "Tusa Ana" a circulat un an prin lume ca sa i se piarda urma, fiindu-i teama de razbunarea bandei lui Dillinger, iar prin 1935-l936 se intoarce in tara si se sileste la Timisoara, unde are un amant mai tanar decat ea, care insa a parasit-o cand a ramas fara bani. Sursa 2 declara ca vineri tusa Ana i-a spus ca gasise o persoana care sa-i rezolve intoarcerea in America, iar duminica dimineata fusese gasita moarta. Lui i se paruse anormal faptul ca statea pe recamier, 'In furou, fardata, cu genunchii la gura, cumva crispata". Nu s-au gasit nici bani si disparuse caseta cu bijuterii, dar rezultatul autopsiei consemna ca murise "de moarte naturala, de inima". Sursa 2 mai sustine ca "tusa Ana" era analfabeta, deoarece venea mereu la ea o femeie ca sa-i rezolve toata corespondenta.
Sursa nr.3 este Doamna P., care contrazice mai multe aspecte declarate de Sursa 2, intre care faptul ca pe femeie o chema Ana Sage, pentru ca se casatorise cu un acat foarte bogat, sustinand ca semna Ana C.Sage, iar romaneste "precis stia sa scrie si sa citeasca". Despre moartea femeii, Sursa 3 aflase ca fusese strangulata, insa locatarii actuali auzisera "ca-ar fi murit gadilata". Doamna T. - Sursa 4- si istoricul Thomas B.-Sursa 5 sustin varianta ca ea l-ar fi vandut pe Dillinger din gelozie si ca la intalnirea de la cinematograf ea purta o rochie rosie. Cei trei "corei" primesc din America o sectiune despre Dillinger, unde se afla si fotografii ale romancei1 care-I tradase si in care ei o recunosc pe Ana Sage, "o femeie originara din Romania". Sursa 6 este cea mai autorizata, domnul G. avand documente bancare din care autorii afla ca "tusa Ana era proxeneta" si se salveaza de condamnare tradandu-l pe*Dillinger. Sursa 7 este doamna T., care stie multe detalii despre Ana de la bunica ei, iar Sursa 8 este tusa Lena, care plecasjS in America impreuna cu familia "in 1911, unde o cunoscuse personafcpe Ana. Sursa 8 sustine ca "femeia in rosu" nu stia sa scrie nici romaneste si ca atunci cand se intorsese la Timisoara ea ii scria lui Steve, fiul Anei din America.
O biografie a Anei relatata la persoana a IH-a aduce precizari interesante privind viata acesteia in America, dar starneste si destule confuzii legate de destinul protagonistei, sporind astfel latura senzationalului. Desi casatorita, Ana il cunoaste pe Tony, un grec cu care se asociaza in afaceri si cu care, se pare, il concepe pe baietelul ei, Steve. Dupa moartea suspecta a sotului ei, Ciolac, Ana se ocupa mai mult de bordelul.la care lucreaza si ea, local clandestin, unde se intra printr-o cabina telefonica. "Pensiunea" masca practicarea prostitutiei, clientii provenind din toate mediile sociale, atat din lumea interlopa, cat si din politie. Convins ca Ana este analfabeta, Tony falsifica in condica "pensiunii" inregistrarile financiare si intra in panica atunci cand o surprinde controland registrul de casa. Alfabetizarea Anei se petrecuse in urma cu trei ani, insa ea continua sa se prefaca analfabeta, avand astfel numeroase avantaje.
Dupa terminarea Primului Razboi Mondial se proclama-prohibitie in America, insa Tony continua aprovizionarea cu alcool si schimba numai numele in "speak easy", in local intrandu-se tot prin aceeasi "falsa cabina telefonica". Desi afacerile mergeau foarte bine, Ana se teme de faliment si se casatoreste cu un acat de origine romana, Alexandru Suciu, zis Alexander Sage. Vreo doua saptamani ii citeste baiatului fragmente din Biblie in apartamentul elegant al familiei Sage, dar in curand isi da seama ca barbatul nu castiga nimic din acatura, ca nu are niciun cont bancar, iar calatoria in Europa si in Romania o fac pe banii ei. in anul 1924, amorul dintre prietena si angajata ei, Polly si politistul Martin se consolideaza si acesta vegheaza afacerile prohibite ale Anei Sage. Tot acum, grecul Tony, protejatul celebrului gangster Al Capone este rapit si ucis de o banda adversa, iar cand Ana este chemata sa identifice cadavrul, lesina la vederea orbitelor goale.Incepand cu modulul "Animus corrigendi" ("Dorinta de a indrepta") se reconstituie destinul gangsterului Dillinger din relatarilor mai multor naratori: biograful, care scrisese o sectiune despre viata banditului; "proiectionistul" filmului cu acelasi subiect, in rolul protagonistului fiind Edward Robinson, iar in rolul femeii in rosu, marea actrita Greta Garbo; traducatorul unor documente, articole, scrisori in limba engleza. Povestea vietii banditului american este construita ca un colaj de relatari alternative ale biografului, proiectionistului si traducatorului, din care se evidentiaza mai putin relatia lui cu Ana Sage.
Biograful reconstituise viata gangsterului din documente, marturii, scrisori si alte do certe. John Herbert Dillinger ramasese de mic fara mama si fusese crescut de sora mai mare, Audrey, iar cand implinise noua ani tatal se recasatoreste cu Elisabeth, cu care are un alt baietel, Hubert. Fiul cel mare este neglijat si lasat sa-si faca de cap, consecinta fireasca fiind arestarea lui pentru furt de carbuni. Lectia este bine insusita si tanarul invata sa mituiasca politistii si sa opereze in alte zone, apoi se casatoreste cu o fata de saisprezece ani, Beryl Ethel Hovius. Tanarul sot se plictiseste repede, se arunca in jocurile de noroc, in urma jefuirii si uciderii lui B.F.Morgan, proprietarul unei bacanii, Johnny este condamnat la ani grei de temnita. inchisoarea de stat Pendleton avea peste doua mii de detinuti si pentru Dillinger "primele trei luni au fost un iad", apoi incearca o serie de evadari succesive, toate esuate. Cu timpul, Beryl isi rareste vizitele apoi dirteaza, veste care "il zdrobeste". Dupa cinci ani de detentie face demersuri sa fie eliberat pentru buna purtare, insa nu obtine decat mutarea la inchisoarea Michigan, unde convietuiau cei mai fiorosi criminali, jefuitori, falsificatori, dar Dillinger trece imediat sub protectia celor mai puternici. Se distinge prin comportamentul cu totul nepotrivit locului, folosind formule politicoase: "va rog frumos", "nu, multumesc" etc. Se imprieteneste cu banda unui criminal reduil, Piermont, care-l instruieste pentru momentul cand va fi in libertate, il invata totul despre spargerea bancilor si ascunzatorile cele mai. sigure, precum si cum sa gaseasca prietenii cei mai loiali. Dupa ce a fost eliberat, Dillinger a comis jafuri, crime, talharii, dar faima luj s-a extins si pentru ca alti banditi au savarsit diverse infractiuni in numele lui, devenind astfel principalul inamic al politiei americane. Alternativ cu marturiile biografului, se contureaza imaginea lui Dillinger din relatarile proiectionistului care stia pe de rost replici si gesturi din filmul care avea ca subiect viata gangsterului, isi copiase chiar si scrisorile pe care detinutul le trimitea tatalui sau sotiei sale.
Oralitatea povestirii este realizata inedit de "coreii" romanului, proiectionistul fiind pe cat de incult, pe atat de pasionat de filme americane si mai ales de "Femeia in rosu", din care isi consemnase intr-un carnet foarte multe detalii, de la imbracaminte, infatisare, la replici si inflexiunea cii personajelor: "La Pedleton dastept ie ala care nu ie dastept, ii zicea lui Johnny prietenu sau. Dastept ie ala care tace si trece neobservat." Episoadele narative ale proiectionistului confera romanului fidelitate documentara, reconstituirea cat mai exacta a evenimentelor si persdhalitatii eroilor.
Moartea banditului Dillinger se contureaza printr-o epica alternativa cu agonia tatalui lui Tit Liviu, care este un personaj incitant in amintirile de tinerete ale Anei Cumpanasu. Avand numai vreo 10 ani atunci cand Ana fusese silita de tatal ei sa se marite cu un barbat mult prea batran si pe care nu reusise niciodata sa-l iubeasca, Liviu fusese singurul ei confident. intre timp, tanarul studiase Medicina, il admira pe Freud si se intorsese in sat ca doctor. in aceeasi perioada in care gangsterului american i se pregatea uciderea, in Comlosul Mare se succed evenimente macabre (o crima si mai multe decesuri) cu evenimente sportive sau festive (meci de fotbal, sarbatorirea satului) consemnate de un "Reporter de vest".
Prin alternare temporala si spatiala, modulul "Dies Festi" cuprinde scurte imagini ilustrative pentru destinul tragic al gangsterului american si al tatalui lui Tit Liviu.In America, John Dillinger simte ca se strange latul in jurul sau, de aceea isi aranjeaza fuga in Mexic. Amanta sa, Polly Hamilton, o veche prietena a Anei Sage nu intelege marturia alata a lui Dillinger ca a doua zi urmeaza sa plece intr-o excursie in Mexic. Ana, care promisese politistilor ca il va preda pe gangster, ii anunta despre intentia acestuia si totodata le propune lui Dillinger si lui Polly sa petreaca seara impreuna si. sa mearga la un film. Ana il informeaza pe politistul Melvin Purvis ca se r duce toti trei la cinematograful "Biograph", "reprezentatia de la ora opt jumate". Ademenirea lui Dillinger de catre romanca nu a fost dificila, deoarece pentru el petrecerea insemna seara de adio, dimineata in zori urmand sa se refugieze pentru totdeauna in Mexic.
Senzationalul cucereste teren, suspansul este exploatat cu cele mai diverse mijloace artistice^ epice si stilistice. in Comlosul Mare, dupa ce constata moartea taranului ucis, apoi moartea naturala a vecinului, doctorul Tit Liviu aude o batrana intreband: "Saraca Ana Iu Ciogu, pa unde-o fi ia acuma?". in paralel, in filmul vizionat de Dillinger, Polly si Ana la cinematograful din America, protagonistul (interpretat de marele actor Clarck Gabie) este condamnat la inchisoare pe viata pentru crima, dar el refuza verdictul si striga judecatorului: "Mai bine rnoarteal". Finalul filmului, cu imaginea frumosului Gabie indreptandu-se spre scaunul electric intensifica emotia momentului. in acea seara, pe 22 iulie 1934, urma sa fie capturat unul dintre cei mai periculosi gangsteri americani, intr-o parte si alta a cinematografului sunt amplasati numerosi politisti si agenti F.B.I., altii se afla chiar la usa de acces, astfel ca "Dillinger n-o sa mai poata scapa decat daca o sa o ia in sus". Purvis tremura de dorinta ca, in sfarsit, sa puna mana pe banditul cautat in toate statele americane si-l vede aparand intre cele doua femei: "E vesel. O veselie sincera, netrucata. Un barbat care iese de la cinematograf insotit de doua femei frumoase". Politistii au scos pistoalele, il urmaresc surescitati pe barbatul care isi baga mana in buzunarul drept de unde scoate un Colt, apoi o ia la fuga desi este somat sa se opreasca. Agentii incep sa traga asupra lui Dillinger care continua sa alerge, dar gloantele il nimeresc si il omoara: "Un glonte il strapunge prin partea stanga a capului. Al doilea ii intra prin ceafa si ii iese prin ochiul drept. Barbatul cade. Purvis se apleaca peste el. il scutura. Nicio miscare. Niciun raspuns." Moartea "inamicului public numarul unu" al Americii proaca o adevarata isterie, toata lumea avand pe buze numele enigmaticei Femei in Rosu. F.B.I.-ul refuza sa comenteze, dar Anne Sage recunoaste ca ea era una dintre cele doua femei de la cinematograful "Biograph" si ca Dillinger si Polly Hamilton o vizitau frecvent. Nu scoate nicio rba despre capcana pe care i-o intinsese banditului sau despre recompensa promisa. Uciderea lui John Dillinger a fost un eveniment fara precedent si o multime de oameni au venit sa-i aduca un ultim omagiu. El a fost inmormantat langa fosti presedinti, vicepresedinti si guvernatori ai Statelor Unite, iar tatal si sora sa au povestit amintiri despre "iubitul lor fiu si frate" pe scena de la "Lyric Teater" din Indianapolis. Anne Sage a incasat cei cinci mii de dolari ca recompensa pentru serviciile aduse, dar nu i s-a anulat mandatul de expulzare, desi facuse un memoriu si la guvernatorul statului Indiana.
Capitolul "Animus consolendi" ("Dorinta de a sfatui, de a da intelepte povete") incepe cu manifestarile isterice ale americanilor dupa aflarea uciderii lui Dillinger: unii mituiau oamenii de serviciu de la morga pentru ca sa vada, fie si de departe, cadavrul banditului; altii se inghesuiau in jurul baltii de sange de pe trotuarul din fata cinematografului ca sa-si inmoaie batistele, iar cine nu avea batista isi imbiba tivul rochiei cu sange, apoi "paseau tantosi aratandu-si trofeele mai mandri decat de decoratiile de la 4 iulie". Mai bine de doi ani interesul publicului pentru destinul lui Dillinger a alimentat articolele din presa si s-au cercetat documente secrete care sa dovedeasca faptul ca asasinarea gangsterului fusese motivata, insa ziaristii au decis.ca agentii F.B.l. sunt lasi, de aceea nu se incumetasera sa-l aresteze pur si simplu pe Dillinger la fata locului.
Capitolul "Animus narrrandi" ("Intentia de a reproduce ceea ce a aflat de la altii") se deschide cu o insertie narativa, un fragment reprodus dintr-un caiet foarte vechi cu insemnari cuprinzand perioada 1905 -l953. Notatii din acest caiet sunt raspandite pe parcursul intregului roman, insertii' originale ale cotidianului marunt sau ale evenimentelor deosebite, specificandu-se si culoarea cernelii cu care se scrisese: "cu inima plina de durere mam bolnavit/ in 25 Iunie 1920 [] in Anul 1924 au fost cam secetos ear grau/ au fost foarte frumos in paie da in bomba/ sarak finea in 10 Iuli au vint o buroaea/ si iau palit de tot pe Lanz 8.10p. 15 chil. [] in anul 1918 sau Unit Ardealu cu Mama Tara/ la 1 Dez.1918/ Ear in anul 1929 au nins din 20 Dez.p =in an." O scurta istorie a depistarii amprentelor si a identificarii infractorilor releva faptul ca de la inceputul cercetarilor delincventii invatasera sa-si indeparteze pielea de pe degete ca sa eludeze probele.Intoarsa in Romania, Ana ii fdte o vizita doctorului Liviu, care n-o recunoaste imediat, femeia avand acum vreo patruzeci si cinci de ani, fiind imbracata cu "o' superba blana de nurca, un sal de matase, strans in jurul gatului si o caciula din aceeasi blana ca si mansonul" si barbatul constata ca era inca frumoasa. Se discuta despre "americanca aia" care 1-a denuntat pe bandit si care acum traieste cu "pilarul ala da, care umbla cu masina".
Alte personaje sunt implicate in declaratii, marturii sau znuri despre Ana Persida Cumpanas, cum ar fi ducesa de San Marco si nepotul ei, Octavian Cristofor Nacu, sublocotenentul Hermann K.Lamm, Tit Liviu, ori se insereaza scurte texte sub titlul "conflict de competenta", varietate narativa care completeaza puzzle-ul subiectului.
Spre finalul romanului (in modulul asezat simetric cu cel de la inceput si. intitulat "Iter spectrorum"), cei trei corei descopera ca intentia lor initiala de a consemna strict rezultatul cercetarilor intreprinse nu s-a putut realiza si constata cu uimire ca "senzationalul se hraneste din senzational", ca acesta este "acelasi si la 1936 si la 1986", rezultand o "uriasa constructie imaginara, atemporala si atopica".
Ultimul modul, "Autopsie", ii readuce pe cei trei corei in 1986, cu intentia declarata de a face o "autopsie generala" textului scris, oeea ce inseamna "a vedea cu proprin ochi", intrucat literatura "tot asta inseamna: a taia pentru a intelege". Se reitereaza concluzia autopsiei care silise moartea naturala a "femeii Cumpanas Ana, in etate de 55 de ani, din Timisoara", precizandu-se ca diagnostic o boala de inima si o boala de ficat, fara sa se constate vreun semn de violenta.
Finalul romanului este scris de catre autori: "Acesta era finalul sectiunilor noastre la sfarsitul lui august 1986. Acum, dupa rescrierea din august- septembrie 1987, finalul arata cam asa: «La inceput se deschid ochii, urechile»".
sectiunea mai Contine o "Bibliografie selectiva", cu lumele si articolele din presa la care se face trimitere sau apar sub forma de fragmente in roman, un "Glosar" in care se explica regionalismele din text si o "Postfata" intitulata "Cucerirea estului salbatic", semnata Martin Adams Mooreville, care comenteaza romanul "Femeia in rosu" al "celor trei romani" si povesteste intalnirea cu Nedelciu, precum si evenimentele dinaintea si imediat dupa Relutia Romana din 1989.
Mircea Cartarescu demonstreaza ca romanul "Femeia in rosu" de Mircea Nedelciu, Adriana Babeti si Mircea Mihaies este reprezentativ pentru postmodernism, mai intai prin faptul ca perspectiva narativa si perspectiva temporala sunt "maleabile", discontinue, naratiunea este aleatorie, iar personajele "schimba masti dupa masti". in alta ordine de idei, "panoplia de procedee" se defineste prin "citatele si inserturile, presupozitiile si pre-textele devin rigide si evidente ca scheletul exterior al insectelor". Romanul postmodern "nu se comenteaza pe masura ce se scrie, ci se scrie pe masura ce se comenteaza ceea-ce-nu-s-a-scris-inca". Postmodernismul se manifesta cu predilectie in modulele intitulate "Iter spectrorum (stricto sau lato sensu)", in care cei trei naratori relateaza calatoria lor in vederea documentarii pentru roman, cautarea martorilor, a documentelor si a oricaror marturii ce puteau constitui intamplarile viitorului subiect. Cartarescu apreciaza ca romanul este "o tipica proza optzecista" prin ilustrarea cotidianului marunt, "a microistoriei si spatiilor microsociale", cu incluziuni de acte originale, "cu rbire in priza directa". Compozitia romanului este complexa, se compune din alte trei romane posibile, fiecare cu alta strategie narativa: unul urmareste destinul Anei si este risipit pe tot cuprinsul sectiunilor, al doilea este un roman documentar, care apeleaza la marturii, acte juridice si administrative, declaratii, precum si utilizarea de monografii, studii, beletristica, periodice si o serie de autori celebri citati. Al treilea roman este construit prin fictiunea autorilor, dupa toate regulile postmodernitatii, adica in cadrul realitatii bazate pe documente "sunt inserati martori fictivi, adevarate fantome", asa cum este proiectionistul "desantat" la Comlos "din insusi romanul celor trei", sau ipoteticul traducator al scrisorilor.
O trasatura specifica operelor postmoderniste o constituie intertextualitatea, in subiectul romanului fiind inserate si alte destine in afara ce acela al Anei Persida Cumpanas, intre care: biografia lui Octavian Nacu, un vecin din Comlos, care dupa Primul Razboi Mondial "strabate ruinele fostei Kakanii"; elutia lui Tit Liviu, medic si admirator al lui Freud, primul barbat de care se indragostise Ana, care visa "sa-i predea cheile casei si sa se faca amanta lui pe veci"; destinul acatului Sage etc. Viziunea lui Mircea Cartarescu privind construirea romanului "Femeia in rosu" este aceea a unui "origami prozaic postmodern", avand componenta unui "agregat cu sute de piese" datorata si faptului ca a fost scris de o "echipa" de autori. (Mircea Cartarescu, "Un origami postmodern", din lumul "Postmodernismul romanesc", Editura Humanitas, Bucuresti, 1999)
