Apare in ed. Perpessicius (voi. IV, p. 152 si urm.) cu titlul Povestea magului calator in stele (dupa G. Calinescu). Dam alt titlu potrivit cu tema poemului.
Si-n acest ms. la f. 78, si-n ms. 2257, f. 59-61, dupa acelasi vers, 766, sunt puncte de suspensie. Credem ca aici se intrerupe lucrarea si ca Eminescu a continuat-o pe foi care nu ni s-au pastrat. Acest fragment, pe care il presupunem, ar fi aratat ca feciorul de imparat, condus de Geniul-somn, a vazut diferite existente umane si a putut sa se instruiasca potrivit cu-dorinta exprimata de imparatul, tatal sau. Una din aceste existente ni-i povestita in v. 767 si urm.
Un tanar pornit de jos, din saracie, este stapanit de inalte ganduri de marire. Vrea sa ajunga sa conduca lumea ca un imparat, sa distribuie coroane unora care i-ar recunoaste puterea si sa se bucure de tot ce-i poate aduce, ca placeri, o atat de grandioasa situatie. Dar, intr-o zi, i se pare searbada aceasta existenta si se retrage din lume, spre a citi carti sfinte si a medita. Viata de ascet este numai exterioara, caci in adancul fiintei lui a ramas prins de ganduri desarte si de placeri lumesti. Visurile lui de dragoste sunt mai puternice decat sentimentul religios, si el aspira sa se uneasca prin moarte cu aceea care ii stapaneste inima (v. 788-828).
Va fi incercat poetul sa dezvolte in versuri sfarsitul acestui episod? Magul stie de nefericirea sihastrului si-si propune sa-i aduca mangaiere (v. 584-587). La sfarsitul partii a IlI-a ii promite o noua viata, in alta lume, unde isi va putea implini aspiratiile spre fiinta ideala care il obseda (v. 837 si urm.).
inainte de acest episod, inchinat existentei sihastrului, avem ceea ce se poale numi o introducere la o lucrare amplu proiectata. Un batran imparat vrea ca fiul, care avea sa-i fie mostenitor la tron, sa invete mai intai ce este desertaciune si maretie in viata. Feciorul se hotaraste sa urmeze indrumarile magului la care il trimite tatal si sa satisfaca astfel dorintele acestuia. Magul, desi se afla in fata unui caz exceptional - feciorul de imparat nu are o stea a lui - si-arata bunavointa si cauta sa-1 abata de la tot ce poate fi primejdie (v. 1-422). Deocamdata, sub puterea somnului, printul este transpus in alta existenta si cunoaste viata sihastrului, al carei sens i-i explicat de mag. Alte episoade ne-ar fi aratat cum printul isi capata educatia necesara unui conducator de imparatie.
Pentru intelegerea sensului pe care il are poemul, trebuie sa cunoastem si fragmentul dramatic din ms. 2285, f. 114-122. (in editia Perpessicius, voi. V, p. 151 si urm.) Aici aflam ca feciorul de imparat, sub conducerea magului, ajunge la locul unde sihastrul isi duce existenta, si are astfel in fata ochilor o lectie din care se putea instrui (v. 63-71):
MAGUL (de dupa scena)
indata omul cu ganduri intelepte
Nainte el de toate invata sa astepte.
Tu n-ai deprins-o inca. - Dar iata-ma-n sfarsit
PRINTUL
Eu vad cifrele toate din lectia-mi de azi
Desi a le pricepe nu pot.
Te rog da-mi cheia
La cele ce privesc eu, ca sa stravad ideea.
MAGUL
Stiu! vrei sa afli cine-i acel sarman calugar,
Ce scari acum cladeste din pietre si din bulgari,
Din stance naruite la acel templu?
PRINTUL
Da!
Dintre poeziile de tinerete ale lui Eminescu, Mortua est! si Feciorul de imparat fara stea, indeosebi, nu pot fi intelese in toata semnificatia lor, daca nu avem in vedere si aplecarea spirituala a poetului spre o lume de mister, si un strat de cultura literara si filozofica, pe care-1 capata odata cu inceperea studiilor lui in strainatate.
Amintim ca traducerea Lantul de aur, dupa OnkeI Adam, publicata in Familia din octombrie-noiembrie 1866, cuprinde intamplari si personaje bizare. Contele Lejonsward are preocupari de stiinte oculte, iar instruirea in acestea i-o face un spaniol. Don Caldero. Contele cunoaste si operele lui Jung-Stilling, un precursor al spiritistilor moderni.
Predilectia pentru o lume de tainicie o avem in Misterele noptii. Genii, silfi, zane, fantome sunt in memoria poetului cand scrie La Bucovina si La Heliade. ingeri apar in poezii ca Ondina, Copila inger. Locul aripelor, iar "misterul" il obsedeaza pe poet in Din strainatate, Cand, Unda spuma. La o artista. Printre stanci de piatra seaca.
In afara de credintele si superstitiile din popor, a cunoscut de copil povesti, aflate de la mama sa, dupa cum ne spune in Codru si salon si interpretari populare in legatura cu astrele, de care ar depinde soarta oamenilor pe pamant. La acestea s-a adaogat lumea de mister din unele lecturi pe care a putut sa le faca in casa Iui Aron Pumnul: Zburatorul lui Eliade, Baladele lui Hugo traduse de C. Negruzzi, Mihnea si baba de Bolintineanu, Strigoiul de Sihleanu.
Ca toti scriitorii epocii, a avut si el pasiune pentru "Noptile lui Young - in traducerea lui Simion Marcovici, ori in fragmentele publicate de Andrei Muresanu - si pentru Ossian, a carui opera Fingal este mai cu seama bogata in fantasme, care puteau impresiona un suflet curios de lucruri tainice cum a fost acela al lui Eminescu. Conoscand limba germana, a citit si povestirile lui Hoffmann. Fantasticele intamplari cu Spalanzani, Coppelius si studentul Nathanael, indragostit de o papusa fara de viata, sunt amintite intr-o incercare de tinerete. Visul unei nopti 'de iarna (Vezi Comentarii eminesciene, ed. cit., cap. al III-lea.)
Ca student in filozofie, traind cativa ani in cercurile intelectuale din Viena si Berlin, Eminescu si-a imbogatit si mintea, si fantazia. Preocuparea de un poem dramatic Muresanu, la Viena, i-a venit si din cunoasterea operei Faust, cum stim din corespondenta poetului cu Iacob Negruzzi. Si marea creatie a lui Goethe putea sa accentueze la Eminescu vraja misterului, intreaga lucrare este strabatuta de invocatii si de aparitii de duhuri aeriene. Putea sa ia ca soapte venite din adancul propriului suflet cele simtite de Faust in fata lumii de taine trezita sub razele lunii:
O, luna plina, cum as vrea
Sa nu-mi mai vezi iu truda mea
Din noptile tarzii cand stam
La masa-aci si privegheam.
Cand, trista, te simteam cum vii
Sa-mi luminezi carti si hartii!
Ah! peste culmi sa ma avant,
De raza ta sa ma incant.
Sus, peste-adanc, sa zbor cu duhuri
Pe-ntinsuri tainici de vazduhuri;
Scapat de a stiintei grea robie.
Sa sorb cu sete roua-ti vie!
(Faust, partea I, Noapte. Trad. Laura Dragomirescu, Bucuresti, 1940, p. 24.)
Tot fantasticul atat de variat, si adesea cu adanc sens alegoric, trebuie sa fi urmarit staruitor pe tanarul poet, care-si cauta un drum propriu spre creatia literara, dar voia sa fie sub calauzirea unui poet pe care il admira.
In epoca Vienei a cunoscut si Traume eines Geistersehers de Kant, a simtit atractie pentru halucinatiile si fantazia deliranta a lui Swedenborg ecouri de-ale acestora apar si in Mortua est!, in Feciorul de imparat fara de stea si, de asemenea, in nuvela dusa la desavarsire in acea epoca. Sarmanul Dionis,
in romanul swedenborgian Seraphita, Balzac citeaza De praestegii daemonum et incantationibus ac veneficiis de Jean Wier (1564), iar aceasta analizeaza si lucrarea dascalului sau H. Comclius Agrippa, Dephilosophia occulta. Practicile magice din cartea Iui Agrippa le aflam si in Sarmanul Dionis. Prin Ruben stie Dionis cum sa intoarca- foile cartii astrologice spre a se transpune in alte spatii. in aceeasi carte a aflat Eminescu si o idee poetica, anume ca un suflet strabate lumea intreaga, facand din aceasta o unitate.
Scrierile lui H. Comelius Agrippa de Nettesheim au aparut la Stuttgart in cinci volume, in 1855-1856, sub titlul Magische Werke, si dezvolta chestiuni de acestea: Despre puterile ascunse ale lucrurilor; despre spiritul lumii si legatura lui cu puterile misterioase; despre mijloacele magice si puterea lor; despre prezicerile prin visuri; despre masele planetelor, formele si puterile lor; dovada ca spiritul lumiii si sufletele corpurilor ceresti sunt cu judecata si impartasesc ratiunea divina; introducere in cunoasterea demonilor sublunari; versurile cantaretului" Linus despre puterile magice ale numarului sapte.
Tot in Stuttgart au aparut pe la jumatatea secolului scrierile doctorului Faust si ale unor preocupati scriitori de cele oculte ca: Nostradamus, J. Kemning, I.S. Halle. Acum sunt in favoare si scrierile despre spiritism ale lui Jean H. Jung-Stilling, aceste, cunoscator al lui Paracelsus si Bohme. inca inainte de 1850, patrunsesera in Occident si scrierile lui Swedenborg, pe care le-au cunoscut Hoffmann, Balzac, Gerard de Nerval, Baudelaire. Seraphita lui Balzac este din 1835.
Desigur ca nu va afirma nimeni ca Eminescu a cunoscut toata aceasta literartura mistica, dar spre o parte din ea se va fi indreptat autorul nuvelei Sarmanul Dionis. Lume de mister si de practici magice este si-n povestirea al carei erou, faraonul Tla, se inchide in mormantul din adancul piramidei, acolo unde este ingropata si frumoasa lui iubita, Rodope.
La Berlin, Eminescu a putut sa urmeze cursuri sistematice de mitologie comparata, de istoria religiilor si de istoria Egiptului. in legatura cu monumentele din valea Nilului, piramidele, culmi zeitei Isis a capatat cunostinte care vor strabate si-n activitatea literara a poetului.
Lectura fundamentala in epoca stundentiei i-a fost Lumea ca vointa si reprezentare a lui Schopenhauer, acest filozof, mare literat, imbogatindu-i mintea cu date despre Antichitate si Renastere, despre Shakespeare si Byron, in general despre poezie, sculptura, ahitectura si muzica. La Viena incepuse sa-l adanceasca si pe Platon si pe Kant. Cunoasterea dialogului platonic Timaios este vadita in Feciorul de imparat fara de stea si, de asemenea, teoria iubirii din Banchetul si spiritualismul din Phaidros si Phaidon. La Viena a cunoscut si cartea lui Apuleius De deo Socratis, iar legatura dintre feciorul de imparat si seratul mare ori magul, ni-i lamurita, cand stim din Apuleius ce rol deosebit arc pentru un om demonul-geniu care-1 insoteste in toate actele lui: "Acest geniu este o santinela, o calauza personala, un cenzor intim, un curator particular, un observator asiduu, un martor inseparabil, un judecator familiar care dezaproba raul si lauda binele. [] Caci in nesiguranta evenimentelor, el prevede pentru noi, in indoiala ne sfatuieste, in preimejdie ne protejeaza, in mizerie ne vine in ajutor: poate, uneori prin vise, alteori prin semne, cateodata prin prezenta lui vizibila, cand este necesar, sa indeparteze nenorocirea, sa aduca reusite, sa ne ridice si intareasca in soarta noastra, sa limpezeasca norii existentei, sa ne calauzeasca in fericire si sa corecteze adversitatea."