Apare in ed. Perpessicius (voi. IV, p. 152 si urm.) cu titlul Povestea magului calator in stele (dupa G. Calinescu). Dam alt titlu potrivit cu tema poemului.
Si-n acest ms. la f. 78, si-n ms. 2257, f. 59-61, dupa acelasi vers, 766, sunt puncte de suspensie. Credem ca aici se intrerupe lucrarea si ca Eminescu a continuat-o pe foi care nu ni s-au pastrat. Acest fragment, pe care il presupunem, ar fi aratat ca feciorul de imparat, condus de Geniul-somn, a vazut diferite existente umane si a putut sa se instruiasca potrivit cu-dorinta exprimata de imparatul, tatal sau. Una din aceste existente ni-i povestita in v. 767 si urm.
Un tanar pornit de jos, din saracie, este stapanit de inalte ganduri de marire. Vrea sa ajunga sa conduca lumea ca un imparat, sa distribuie coroane unora care i-ar recunoaste puterea si sa se bucure de tot ce-i poate aduce, ca placeri, o atat de grandioasa situatie. Dar, intr-o zi, i se pare searbada aceasta existenta si se retrage din lume, spre a citi carti sfinte si a medita. Viata de ascet este numai exterioara, caci in adancul fiintei lui a ramas prins de ganduri desarte si de placeri lumesti. Visurile lui de dragoste sunt mai puternice decat sentimentul religios, si el aspira sa se uneasca prin moarte cu aceea care ii stapaneste inima (v. 788-828).
Va fi incercat poetul sa dezvolte in versuri sfarsitul acestui episod? Magul stie de nefericirea sihastrului si-si propune sa-i aduca mangaiere (v. 584-587). La sfarsitul partii a IlI-a ii promite o noua viata, in alta lume, unde isi va putea implini aspiratiile spre fiinta ideala care il obseda (v. 837 si urm.).
inainte de acest episod, inchinat existentei sihastrului, avem ceea ce se poale numi o introducere la o lucrare amplu proiectata. Un batran imparat vrea ca fiul, care avea sa-i fie mostenitor la tron, sa invete mai intai ce este desertaciune si maretie in viata. Feciorul se hotaraste sa urmeze indrumarile magului la care il trimite tatal si sa satisfaca astfel dorintele acestuia. Magul, desi se afla in fata unui caz exceptional - feciorul de imparat nu are o stea a lui - si-arata bunavointa si cauta sa-1 abata de la tot ce poate fi primejdie (v. 1-422). Deocamdata, sub puterea somnului, printul este transpus in alta existenta si cunoaste viata sihastrului, al carei sens i-i explicat de mag. Alte episoade ne-ar fi aratat cum printul isi capata educatia necesara unui conducator de imparatie.
Pentru intelegerea sensului pe care il are poemul, trebuie sa cunoastem si fragmentul dramatic din ms. 2285, f. 114-122. (in editia Perpessicius, voi. V, p. 151 si urm.) Aici aflam ca feciorul de imparat, sub conducerea magului, ajunge la locul unde sihastrul isi duce existenta, si are astfel in fata ochilor o lectie din care se putea instrui (v. 63-71):
MAGUL (de dupa scena)
indata omul cu ganduri intelepte
Nainte el de toate invata sa astepte.
Tu n-ai deprins-o inca. - Dar iata-ma-n sfarsit
PRINTUL
Eu vad cifrele toate din lectia-mi de azi
Desi a le pricepe nu pot.
Te rog da-mi cheia
La cele ce privesc eu, ca sa stravad ideea.
MAGUL
Stiu! vrei sa afli cine-i acel sarman calugar,
Ce scari acum cladeste din pietre si din bulgari,
Din stance naruite la acel templu?
PRINTUL
Da!
Dintre poeziile de tinerete ale lui Eminescu, Mortua est! si Feciorul de imparat fara stea, indeosebi, nu pot fi intelese in toata semnificatia lor, daca nu avem in vedere si aplecarea spirituala a poetului spre o lume de mister, si un strat de cultura literara si filozofica, pe care-1 capata odata cu inceperea studiilor lui in strainatate.
Amintim ca traducerea Lantul de aur, dupa OnkeI Adam, publicata in Familia din octombrie-noiembrie 1866, cuprinde intamplari si personaje bizare. Contele Lejonsward are preocupari de stiinte oculte, iar instruirea in acestea i-o face un spaniol. Don Caldero. Contele cunoaste si operele lui Jung-Stilling, un precursor al spiritistilor moderni.
Predilectia pentru o lume de tainicie o avem in Misterele noptii. Genii, silfi, zane, fantome sunt in memoria poetului cand scrie La Bucovina si La Heliade. ingeri apar in poezii ca Ondina, Copila inger. Locul aripelor, iar "misterul" il obsedeaza pe poet in Din strainatate, Cand, Unda spuma. La o artista. Printre stanci de piatra seaca.
In afara de credintele si superstitiile din popor, a cunoscut de copil povesti, aflate de la mama sa, dupa cum ne spune in Codru si salon si interpretari populare in legatura cu astrele, de care ar depinde soarta oamenilor pe pamant. La acestea s-a adaogat lumea de mister din unele lecturi pe care a putut sa le faca in casa Iui Aron Pumnul: Zburatorul lui Eliade, Baladele lui Hugo traduse de C. Negruzzi, Mihnea si baba de Bolintineanu, Strigoiul de Sihleanu.
Ca toti scriitorii epocii, a avut si el pasiune pentru "Noptile lui Young - in traducerea lui Simion Marcovici, ori in fragmentele publicate de Andrei Muresanu - si pentru Ossian, a carui opera Fingal este mai cu seama bogata in fantasme, care puteau impresiona un suflet curios de lucruri tainice cum a fost acela al lui Eminescu. Conoscand limba germana, a citit si povestirile lui Hoffmann. Fantasticele intamplari cu Spalanzani, Coppelius si studentul Nathanael, indragostit de o papusa fara de viata, sunt amintite intr-o incercare de tinerete. Visul unei nopti 'de iarna (Vezi Comentarii eminesciene, ed. cit., cap. al III-lea.)
Ca student in filozofie, traind cativa ani in cercurile intelectuale din Viena si Berlin, Eminescu si-a imbogatit si mintea, si fantazia. Preocuparea de un poem dramatic Muresanu, la Viena, i-a venit si din cunoasterea operei Faust, cum stim din corespondenta poetului cu Iacob Negruzzi. Si marea creatie a lui Goethe putea sa accentueze la Eminescu vraja misterului, intreaga lucrare este strabatuta de invocatii si de aparitii de duhuri aeriene. Putea sa ia ca soapte venite din adancul propriului suflet cele simtite de Faust in fata lumii de taine trezita sub razele lunii:
O, luna plina, cum as vrea
Sa nu-mi mai vezi iu truda mea
Din noptile tarzii cand stam
La masa-aci si privegheam.
Cand, trista, te simteam cum vii
Sa-mi luminezi carti si hartii!
Ah! peste culmi sa ma avant,
De raza ta sa ma incant.
Sus, peste-adanc, sa zbor cu duhuri
Pe-ntinsuri tainici de vazduhuri;
Scapat de a stiintei grea robie.
Sa sorb cu sete roua-ti vie!
(Faust, partea I, Noapte. Trad. Laura Dragomirescu, Bucuresti, 1940, p. 24.)
Tot fantasticul atat de variat, si adesea cu adanc sens alegoric, trebuie sa fi urmarit staruitor pe tanarul poet, care-si cauta un drum propriu spre creatia literara, dar voia sa fie sub calauzirea unui poet pe care il admira.
In epoca Vienei a cunoscut si Traume eines Geistersehers de Kant, a simtit atractie pentru halucinatiile si fantazia deliranta a lui Swedenborg ecouri de-ale acestora apar si in Mortua est!, in Feciorul de imparat fara de stea si, de asemenea, in nuvela dusa la desavarsire in acea epoca. Sarmanul Dionis,
in romanul swedenborgian Seraphita, Balzac citeaza De praestegii daemonum et incantationibus ac veneficiis de Jean Wier (1564), iar aceasta analizeaza si lucrarea dascalului sau H. Comclius Agrippa, Dephilosophia occulta. Practicile magice din cartea Iui Agrippa le aflam si in Sarmanul Dionis. Prin Ruben stie Dionis cum sa intoarca- foile cartii astrologice spre a se transpune in alte spatii. in aceeasi carte a aflat Eminescu si o idee poetica, anume ca un suflet strabate lumea intreaga, facand din aceasta o unitate.
Scrierile lui H. Comelius Agrippa de Nettesheim au aparut la Stuttgart in cinci volume, in 1855-1856, sub titlul Magische Werke, si dezvolta chestiuni de acestea: Despre puterile ascunse ale lucrurilor; despre spiritul lumii si legatura lui cu puterile misterioase; despre mijloacele magice si puterea lor; despre prezicerile prin visuri; despre masele planetelor, formele si puterile lor; dovada ca spiritul lumiii si sufletele corpurilor ceresti sunt cu judecata si impartasesc ratiunea divina; introducere in cunoasterea demonilor sublunari; versurile cantaretului" Linus despre puterile magice ale numarului sapte.
Tot in Stuttgart au aparut pe la jumatatea secolului scrierile doctorului Faust si ale unor preocupati scriitori de cele oculte ca: Nostradamus, J. Kemning, I.S. Halle. Acum sunt in favoare si scrierile despre spiritism ale lui Jean H. Jung-Stilling, aceste, cunoscator al lui Paracelsus si Bohme. inca inainte de 1850, patrunsesera in Occident si scrierile lui Swedenborg, pe care le-au cunoscut Hoffmann, Balzac, Gerard de Nerval, Baudelaire. Seraphita lui Balzac este din 1835.
Desigur ca nu va afirma nimeni ca Eminescu a cunoscut toata aceasta literartura mistica, dar spre o parte din ea se va fi indreptat autorul nuvelei Sarmanul Dionis. Lume de mister si de practici magice este si-n povestirea al carei erou, faraonul Tla, se inchide in mormantul din adancul piramidei, acolo unde este ingropata si frumoasa lui iubita, Rodope.
La Berlin, Eminescu a putut sa urmeze cursuri sistematice de mitologie comparata, de istoria religiilor si de istoria Egiptului. in legatura cu monumentele din valea Nilului, piramidele, culmi zeitei Isis a capatat cunostinte care vor strabate si-n activitatea literara a poetului.
Lectura fundamentala in epoca stundentiei i-a fost Lumea ca vointa si reprezentare a lui Schopenhauer, acest filozof, mare literat, imbogatindu-i mintea cu date despre Antichitate si Renastere, despre Shakespeare si Byron, in general despre poezie, sculptura, ahitectura si muzica. La Viena incepuse sa-l adanceasca si pe Platon si pe Kant. Cunoasterea dialogului platonic Timaios este vadita in Feciorul de imparat fara de stea si, de asemenea, teoria iubirii din Banchetul si spiritualismul din Phaidros si Phaidon. La Viena a cunoscut si cartea lui Apuleius De deo Socratis, iar legatura dintre feciorul de imparat si seratul mare ori magul, ni-i lamurita, cand stim din Apuleius ce rol deosebit arc pentru un om demonul-geniu care-1 insoteste in toate actele lui: "Acest geniu este o santinela, o calauza personala, un cenzor intim, un curator particular, un observator asiduu, un martor inseparabil, un judecator familiar care dezaproba raul si lauda binele. [] Caci in nesiguranta evenimentelor, el prevede pentru noi, in indoiala ne sfatuieste, in preimejdie ne protejeaza, in mizerie ne vine in ajutor: poate, uneori prin vise, alteori prin semne, cateodata prin prezenta lui vizibila, cand este necesar, sa indeparteze nenorocirea, sa aduca reusite, sa ne ridice si intareasca in soarta noastra, sa limpezeasca norii existentei, sa ne calauzeasca in fericire si sa corecteze adversitatea."
Cultura literara si filozofica asimilata de Eminescu ne lamureste fondul poemului Feciorul de imparat fara de stea. Lucrarea a fost cercetata, in privinta ideilor poetice, de Rosa del Conte in Mihai Eminescu o dell Assoluto, dar se da atentie prea mare scrierilor medievale ale Sfintilor Parinti, Origen, Sf. Augustin si altii, din care nu credem ca Eminescu va fi cunoscut multe ca student in filozofie la 22 de ani. (Vezi si Comentarii eminesciene, ed. cit., cap. al IV-lea.)
Dupa un artistic inceput de basm, poetul, potrivit cu tema dezvoltata in poem, isi exprima sentimentul naturii, adancindu-se in contemplarea boltii ceresti, sugerandu-ne ideea indepartarii in timp, caci evenimentele se petrec pe cand stelele erau "copile", si pregatindu-ne pentru intelegerea unui erou - fecior de imparat si geniu - a carui soarta nu atama de vreo stea, prin aceasta deosebindu-se de ceilalti muritori.
Sentimentul misterului si ideea dependentei soartei omului de steaua sub care se naste sunt frumos exprimate si de Byron in Pelerinagiul lui Childe Harold, c. III, strofa LXXXVIII.
"Umbre cu miros" aici; "flori cari cant" in Mortua est!; "aur mirositor" in Demonism; "lumina aromata" in Miradoniz - dovezi ca in poezia lui Eminescu au patruns "corespondente" de origine swedenborgiana, asa cum acestea au patruns si-n poezia lui Baudelaire. Acesta, in afara de faimoasa poezie Correspondances, exprima tema corespondentei senzatiilor in L'art romantique - Richard Wagner et Tannhauser si in Curiosites esthetiques - Salon de 1846 (De la coleuer), referinduse si la Kreisleriana lui Hoffmann.
Credem ca poetul dintai care-a cunoscut poeziile lui Baudelaire a fost Deparateanu, care se afla la Paris pe vremea rasunatorului rechizitoriu din 20 august 1857. Traduceri inca din Baudelaire apar intaia data in Convorbiri literare, 1870, datorate lui V. Pogor.
Nu este vorba numai de insirarea cuvintelor ca niste margaritare. Avem in poem un imparat batran si intelept (vezi v. 16), margaritarele au aici si un continut moral, asa ca in traducerea fratilor Serban si Radu Greceanu Margaritare de Sf. loan Gura de Aur (1691).
Cuvantul "agheazma" din lexicul mistic si faptul sfintirii fruntii batrane, care trece in moarte, dau vorbirii imparatului un aer solemn si sacru.
Si "aripile sufletului" este din repertoriul swedenborgian. Sufletul se inalta pe aripi spre astrele in care va locui.
In Harap Alb, imparatul pune la incercare pe feciorii lui, spre a le cunoaste vrednicia.
Vers deosebit de important, caci ne arata cum avea sa se dezvolte acest poem ramas neierminat. Feciorul de imparat urma sa cunoasca mai intai ce este desertaciune a vietii si apoi ce este maretie in viata.
Muntele in care traieste magul este Ceahlaul - Pionul, la care se refera Eminescu si-n alte lucrari, in Strigoii de exemplu.
in Faust, partea I,
La poarta orasului:
Avantului trupesc nu-i este dat
Cu-aripa gandului sa se masoare.
Eminescu abuzezaa de aceasta imagine. in v. 57: aripele sufletului (la fel in v. 159). in v. 350: aripa vantului (la fel in v. 372). in v. 391: aripa de lumina. Vezi, de asemenea, v. 405,409, 469, 502, 558. 687.
in Evanghelia Iui Matei, II, 1 si urm. aparitia unei stele corespunde nasterii Mantuitorului. in partea cosmogonica a dialogului Timaios se arata si originea astrala a omului. Sub influenta lui Platon, Cicero, in Visul lui Scipio, scrie ca sufletul omenesc este o emanatie din stele, corpuri sferice insufletite de spirite divine.
Young, in Noaptea V, exprima ideea originii astrale a omului, contaminata cu credinta mistica om-inger.
in aceeasi Noapte, despre grija ingerului de soarta omului de care este fatal legat. Si in mistica lui Bohme ingerii apar ca protectori ai oamenilor. Eminescu a ajuns prin Schopenhauer Ia cartea lui lacob Bohme De signatura rerum si s-a inspirat din ea in Tat twam asi.
Rezultat al vreunei lecturi, aceasta nota a lui Eminescu, in ms. 2262, f. 1 v.: "Ursirea unui suflet este corpul. Datoria lui e de-al conduce pe acesta in virtute. Sufletele sunt fiinte de inger inamorate in corpuri de oameni; cu cat isi iubeste sufletul pe corpul sau, cu atata omul e mai virtuos.
Sufletu-i inger.
Corpu-i om."
Conceptia lui Eminescu despre geniu da o semnificatie inalta poemului intreg. Feciorul de imparat este o fiinta geniala, menita sa cunoasca binele si raul si sa ajunga apt de-a conduce lumea. Feciorul de imparat nu s-a nascut sub o stea, este o exceptie in creatia de pe lume si totodata, spiritual, un izolat de restul omenirii. Soarta geniului este hotarata numai de divinitate, magul, desi intermediar intre om si Creator, nu poate face nimic determinat pentru viata harazita a geniului.
Ideea singuratatii geniului revine in poem ca un leitmotiv. Minte de titan, geniul nu este inteles de oameni, si orice incercare a lui de a se face inteles ramane zadarnica. Daca de la Traume eines Geistersehers a trecut la.De occultaphilosophia, Eminescu aici a aflat ideea ca Dumnezeu, spre a proteja pe un om, trimite spiritul direct de la sine, nu din astre, si acest spirit are atat de mare putere, ca poate deturna si hotararile rele ale
destinului, daca omul tinde sa se ridice prin fapte si cugetari bune.
versul nu este deplin inchegat. Completarea facuta de Perpessicius aduce o
contrazicere cu v. 243. Propunem alta forma, pastrand cuvintele principale din ms.
Feciorul de imparat ajunge, prin mijloace magice, pe taramul somnului si visului.
Procedeul literar de a ti se dezvalui in vis intamplari din care sa scoti o invatatura pentru
viata reala este folosit cu mare iscusinta de Dickens in Poveste de Craciun.
Despre smulgerea cuiva de pe pamant si purtarea lui pe alte taramuri scrie si Jean
Wier in cartea mentionata. Vezi, de asemenea, Cain de Byron si Faust de Goethe.
Eminescu putea sti despre pluralitatea lumilor locuite din Lucretiu, Fontenelle si din carti
magice si mistice. Swedenborg priveste universul ca format din ceruri suprapuse cu
tinderea spre Fiinta suprema. Cu cat te afli intr-un cer mai apropiat de divinitate, cu atat
simti mai multa fericire. ingerii, cu figura omeneasca, isi ocupa un loc mai apropiat ori mai
departat de divinitate dupa gradul lor de puritate si elevatie.
Nu este vorba de antichitatea greco-latina, amintita si in Faust, partea a Il-a, ci de lumea cu aspectele ei primordiale. Gandirea lui Eminescu ni se poate lamuri recurgand la Cain, actul 11:
CAIN D
ar unde ma duci tu?
LUCIFER
La ce a fost
Naintea ta. Fantasma unei lumi,
Din care-a ta e doar o ramasita.
Text greu de descifrat. La Perpessicius:
Vezi steaua ca muntii si-ntoarse si marea imbland neclintita
in vecinicu-i mers.
A anilor spat' le destina un soare:
La una-i mai mic si la alta mai mare,
Caci sorii scriu timpu-n acest univers.
La Al. Colorian:
Vezi steaua ca muntii si-ntoarse.
si mare.
Umbland neclintita in vecinicu-i mers, A anilor spice le clatina-un soare;
La una-i mai mic si la alta mai mare.
Caci sorii scriu timpu-n acest univers.
Propunem alta lectura, interpretand ca steaua, in miscarea ei de rotatie, arata pe rand munti si mare si-si continua mersul etern. Daca admitem ca sorii hotarasc pentru stele o durata de existenta mai indelunga ori mai scurta, suntem in contrazicere cu v. 539. Credem ca intelesul este ca stelele-sori hotarasc destinul omenesc si ca in v. 541 este vorba de viata mai intinsa ori mai trecatoare a oamenilor.
Dupa Platon, in Timaios, timpul a inceput sa fie masurat, deci sa existe ca ceva conccptibil, numai dupa ce creatorul a facut planetele. Acestea sunt "instrumente ale timpului".
O prima forma pentru versurile din Luceafarul:
Un cer de stele dedesupt.
Deasupra-i cer de stele
- Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.
Suntem in plina doctrina platoniciana asupra iubirii. in Banchetul: "Dar sustin deopotriva ca toti barbatii, ca toate femeile, ca intregul neam omenesc ar fi la fel de fericit, daca fiecare si-ar desavarsi dragostea si si-ar regasi iubitul ori iubita care sa-1 readuca la starea cea dintai".
Marturie autobiografica. in Sarmanul Dionis: "pentru el visul era o viata si viata un vis". in Geniu pustiu: "visul isi deschise auritele lui gratii si ma lasa sa intru in poeticele si etern junele lui gradini".
Eminescu ne-a infatisat si in alte lucrari tipuri umane cu planuri de rasturnare sociala ori cu aspiratii spre marire: inger si demon, Poveste indica, imparat si proletar. Si in Seraphita lui Balzac este un personaj, Wilford, cu proiecte fantastice de a cuceri imperii. Literatura apuseana este bogata in personaje a caror fantazie si dorinta de parvenire au fost puse in miscare de tot ce cunoscusera despre epoca revolutiei din 1789 si a campaniilor lui Napoleon I. (Vezi si Comentarii eminesciene, ed. cit., cap. al IV-lea.)
