Soarele batea piezis in Hanul Ancutei , scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului nea un calaret spre han.Calaretul era un chi prieten cu comisul Ionita,el era Neculai Isac,capitan de mazili.Era un om in varsta ,inca frumos,insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist.Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire.
Comisul ii spuse , observand ca nu mai are ochiul drept,ca a pierdut o lumina,da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri.Comisul auzind aceste vorbe il ruga sa le posteasca celor din han nefericita intamplare.
Era o zi de toamna, acum douazeci si cinci de ani, cand capitanul poposea pe la hanul Ancutei caci el urma sa se duca in ziua urmatoare cu vin in tinutul Sucei la domnitorul Canta .Stand pe la han ii treceau tot felul de ganduri si il apuca tristeta ,as el incaleca calul si pleca pe malul Moldoi unde dupa o cotitura a raului intalni o satra de tigani care pescuiau .De indata spr el se apropie seful satrei,Hasanche,care intra in vorba cu el si,stiind ca el transporta bautura, ii ceru si lui sa ii aduca un pic ca la un batran.In spatele tiganului se afla o tigancusa tanara si sela care ii dadea tarcoale capitanului.dupa aceasta discutie cu Hasanche el se dus inapoi la han ;trecand printrun loc singuratic si misterios unde se afla o fatana isi intoarse privirea si o vazu pe Marga, tigancusa,care il urmarea.Asa,oarecum uimit , se intoarse la han.
A doua zi cand se faceau ultimile pregatiri pentru a pleca in tinutul Sucei,cu vin.
Si lui Isac ii ni sa se duca la fantan aflata intre plopi.Acolo o intalni pe Marga,si ii ceru ca peste doua ceasuri dupa inserare sa se intaleasca cu ea acolo,si asa se despartira.Capitanul ajunse in sfarsit la curtea domneasca cu vinul promis si la ranul domnitorul isi respecta cuvatul si il platise cuvincios.Dupa inserare Isac se duse cum promise la intalnire,urmat de credinciosul sau caine,Lupei.La fantana dintre plopi se intalni cu Marga,a carui chip se zarea in lumina noptii,Marga incepuse a plage,capitanul o intreba ce este.Cand Marga ii spuse ca destainuise lui Hasanche ca ea urma sa aiba acesta intalnire si ca Hasanche dorea sa il prinda pe capitan si sa il omoare pentru banii de pe vin,Capitanul Isac incaleca sa plece.Dar era prea tarziu,tiganii nisra,si dupa o urmarire scurta il prinse pe capitan si se luasera la lupta cu el.Tiganii ii scosesera ochiul drept cu un cutit,dar el il omora pe Hasanche cu pistolul lui si atunci tiganii o luasera la fuga.Dupa un scurt timp se auzi un tipat la fatana..Dupa ce au sosit tovarasii lui Isac, ei au plecat spre fatana;acolo vazuse doar apa rosie de sange si capitanul a inteles ca Marga a fost ucisa.
Din acea celipa capitanul Neculai Isac intra intr-o tacere de mormat si pria trist spre locul unde fusese odata fatana.
