scriu, fiindca viata ma exaspereaza
La inceputul acestui al patrulea an, schema exasperarii creatoare - una din cele cateva glande din a[le] caror tulburatoare secretii porneste toata activitatea noastra in febra si in contrasens - vine nu cu virtualitatea unui program pe care ni l-am propus realizarei, ci de pe un plan deja experimentat pana la o identificare cu fiinta noastra, pentru a pune in lumina mecanica actiunilor cari ne anima si pentru a preciza raportul dintre ele si succesiunea de evenimente cari ne incadreaza, constituindu-ne contimporaneitatea.
Aplecarea deasupra hartiei ca peste o oglinda cu apele de cositor otravite, fructele acestui mit de transfigurare cu indarjire aparate de a nu fi socotite cumva drept literatura, refuzul de a lua cunostinta de existenta unor scriitori cu recunoscuta si apropiata activitate, dar, in schimb, revendicarea altora, fara nici o legatura aparenta cu noi, facandu-i sa tasneasca tocmai aici din vreun colt al planetei sau al timpului trecut, toate aceste manifestari constituind tesatura fizionomiei noastre comune apar acum ca decurgand dintr-un acelasi principiu, care le activeaza si le justifica.
Principiul vietuieste in adancimile initialului, in mobilul de la baza actiunilor noastre intru creatie, a carui impartire intr-o polaritate de cel mai strict antagonism face ca si realizarile sa poarte sub coaje, ca pe un sange, caracleristicele unuia din cei doi poli sub a carui zodie au fost infaptuite.
Sunt deoparte actiunile pornite din dorinta de a activa intr-un domeniu ale carui posibilitati constituiesc un ideal spre care se nazuieste si pentru a carui ajungere se depun straduinte continue, sustinute metodic, cu o meschinarie de contabilitate a carei acreala fatal va trece si in realizari, dandu-le infatisari de penibile suficiente, de incantari minore, de lesinuri in satisfactie.
Dar in jurul polului opus se grupeaza o desfasurare de forte pure, declansate numai dintr-o inexorabila necesitate de reactie, dintr-o trebuinta chinuitoare de miscare ca in fuga cuprinsilor de flacari. Realizarile printr-o astfel de dinamica vor fi intotdeauna pe un plan spre care vor converge virtutile unei estetici de puritatea si incandescenta unui varf de platina prin care s-ar fi scurs un trasnet. Reprezentarea acestei polaritati de mobil in literatura imparte intreaga ei geografie in doua peisaje cu aspectul in violenta opozitie si consistenta acestei esentiale diferentieri alimenteaza izolarea si atitudinea noastra fata de fenomenul literar care ne inconjoara si a carui desconsiderare are un substrat mai tainic si mai permanent decat seria de intransigente juvenile, cedand apoi treptat, o data cu inaintarea in varsta si cu acceptarea unui loc printre valorile pe care le contestase.
Coeziunea grupului nostru actual nu porneste din specularea diferentelor ideologice de scoala, de generatie sau ale oricarei alte doctrine, ci din puternice diferent ieri organice, din situarea noastra prin temperament, dintr-o data in campul magnetic al polului patronand activitati in perpetua razvratire impotriva oricarei asezari in confortabil, impotriva insasi a intregei literaturi al carei mobil este tocmai o ravnire a confortabilului.
Fiindca toata aceasta productie literara prin care trecem ca printr-o balta, fara sa ne ciocnim de stanca vreunei tarii oarecare de gandire sau de pasiune, porneste din veleitati, din dorinta de a face literatura. Din dorinta de a ajunge intr-un punct investit cu demnitatile si privilegiile legate de notiunea de "scriitor". Si cartile efectuate sub o astfel de egida, cu oricat talent ar fi scrise, oricat de conforme esteticei lor ar fi, vor avea intotdeauna un aer de slugi personale ale autorului, create numai pentru a-i servi o ascensiune pe care si-a propus-o. Frumusetile lor vor fi frumuseti unse cu vaselina. In afara de lunecarea comoda in satisfactii, nu vor isca nici un trasnet, nici un cataclism. Revoltele din ele nu vor arde nici un creier. Vor fi doar un prilej de emotii cu durata si intensitatea de dinainte stabilite, ca in pravalirile sistematice din montagnes russes'. Nici o flacara. Nimic care sa prabuseasca, nimic care sa inalte. Satisfactii minore. Prezentarea celui mai de tensiune conflict e literatura, adica deturnarea lui pe un plan de dulce si scazuta intelegere, in care felul comod de a-l trata vine peste stralucirea lui initiala ca o pata de grasime.
Procedeul acesta nu va lasa niciodata o idee sa izbucneasca in virtutile ei, autorul si-o va aservi si o va ciopli intotdeauna in forma de fotoliu. Cartea-fotoliu. intreaga opera trebuind sa aiba neaparat forma unui piedestal, pentru acesta permitandu-se toate lasitatile si mai ales lasitatea de gandire.
Si astfel literatura, o balaceala totala in confortabil, fiecare gand ingrasand ca o friptura, fiecare gram de poezie consumat cu o onctuoasa bucurie, spre nedumerirea si dezgustul vietei de risc total pe cari o duc cei activand sub magnetismul polului in razvratire.
O sentinta inscrisa in sangele nostru ne-a fixat pentru totdeauna de dinamica acestui pol intr-un voiaj de fatalitatea si proportiile destinului.
Si activitatea noastra prin cerneala e o tragedie departe de orice veleitati de a face literatura. A ne realiza in scris nu e pentru noi un ideal spre care sa ne extaziem ca inspre o aureola. Scrisul nostru nu e cautarea de a ajunge intr-o lume pe care am nazuit-o, ci trebuinta implacabila de a evada din alta, care ne exaspereaza. Nu exasperarea impotriva unei lumi, unei tari, unei categorii oarecare, ci o exasperare totala, organica. O exasperare cosmica.