poezie interbelica ♦ arta poetica filozofica moderna
♦ poezie lirica ♦ lirism subiectiv
Definitie; Conceptul arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun ziunea despre lume si ata a unui autor, despre menirea lui in Univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.
Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" asezata in deschiderea volumului de debut al,lui Lucian Blaga (1895 - 1961), "Poemele luminii" (1919), se defineste ca "ars poetica" moderna si
anticipeaza conceptia metafizica pe care o va detalia in lucrari filozofice 15 ani mai tarziu.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o meditatie filozofica, avand profunde accente lirice, o confesiune elegiaca pe tema cunoasterii, care poate fi paradisiaca, misterul fiind partial redus cu ajutorul logicii, al intelectului, al ratiunii si luciferica, ce potenteaza misterul, il reveleaza prin trairile interioare, prin imaginatie si stare poetica. Aceste idei poetice le exprimase Blaga anterior in volumul "Pietre pentru templul meu" din 1919 -"Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult, incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare"- si ulterior In "Cunoasterea luciferica" din 1933, volum ce a fost apoi integrat in lucrarea metafizica "Trilogia cunoasterii".In spirit modern, imaginarul poetic transureaza realitatea concreta intr-o ziune artistica specifica filozofiei blagiene, prin cunoastere luciferica, altfel spus cunoasterea Universului inseamna potentarea misterelor lumii prin iubire, prin functia expresiva a metaforei revelatorii si a elementelor de recurenta.
■ Propriu oricarei arte poetice, lirismul subiectiv se manifesta si in aceasta poezie, confirmand prezenta eului liric prin marcile lexico-gramaticale reprezentate de verbele si pronumele la persoana l - "nu strivesc", "nu ucid", "sporesc", "imbogatesc", "iubesc", "eu", "mea", "mei".
(Structura si compozitia textului poetic)
Modernismul poeziei "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este sustinut si de structura compozitionala a textului liric in trei secvente poetice corespunzand motivelor lirice, care sugereaza cele doua tipuri de cunoastere: luciferica si paradisiaca, aflate in relatii de opozitie si de recurenta.
Tema exprima atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorata la el din iubire, prin iubire si prin metafore revelatorii, prin imagini ce reliefeaza nu atat diferenta filozofica intre rational si irational, cat relatiile de opozitie dintre gandirea logica si gandirea poetica. Ideea lirica exprima in mod direct conceptia despre potentarea misterelor, lumii si cunoasterea Universului prin iubire, atitudine revelatorie care defineste specificul metafizicii blagiene.
Titlul poeziei, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice, exprimand crezul ca datoria poetului este sa potenteze misterele Universului ("corola de minuni a lumii"), ci nu sa le descifreze, sa le reduca ("nu strivesc"), accentul punandu-se pe confesiunea lirica ("eu").4 Reiterarea titlului ca prim vers al poeziei reprezinta incipitul.
Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga sustinandu-si conceptia prin metafore revelatorii si nu cu argumente rationale. Confesiunea lui se organizeaza in jurul unor relatii de opozitie cu sens urat: "lumina mea" - "lumina altora", cuvant-cheie al intregii poezii, exprimand metaforic conceptul "cunoastere".
Metafora revelatorie "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" exprima conceptia eului liric despre cunoastere, continutul sau bogat in sensuri fiind dat de semnificatia cuntelor care o compun: marca morfosintactica a eului liric ("eu"), verbul cu tenta de agresitate la forma negativa ("nu strivesc"), sugerarea perfectiunii ("corola") misterelor Universului ("de minuni a lumii"). Eul liric pledeaza pentru potentarea misterelor Universului, pe care nu doreste sa le .lamureasca pentru a nu strica echilibrul perfect al acestuia.
. Prima secventa poetica defineste conceptia filozofica prind cunoasterea luciferica prin verbele la persoana I si la prezentul gnomic (care exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-».«.) care resping ferm agresitatea atitudinii de lamurire a misterelor lumii - "nu strivesc", "nu ucid cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea":
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnescIn calea meaIn flori, in ochi, pe buze ori morminte."
In ultimul vers al secventei se reveleaza, prin enumeratie, simboluri esentializate ale misterelor Universului: natura inconjuratoare, ata, existenta insasi a Universului ("flori"); perceperea extazianta, simtirea si emotia umana ("ochii" sunt oglinda sufletului); comunicarea prin cuvant si iubirea prin sarut ("buze") iar moartea ca o componenta structurala a existentei duale si ciclice (ata-moarte), care la Blaga nu este sfarsitul dramatic, ci constituie "marea trecere" intr-o lume superioara ("morminte").
