Enigma Otiliei, al doilea roman al lui George Calinescu, a aparut in 1938, cu acest titlu, desi autorul propusese Parintii Otiliei. Editorului i s-a parut, insa, mai potrivit titlul cu care astazi este cunoscut cel mai reusit roman calinescian, pe care autorul il numise intr-o revista "monografia unei familii bucurestene ".
"Copil fiind, am cunoscut in mediul familial o fata,. Cu mult mai in varsta decat mine si care imi era ruda. Nimic de ordin afectiv n-a putut sa se iveasca (), nici nu stiam atunci ca exista dragoste", marturiseste autorul intr-o Cronica a optimistului, in . Autorul explica apoi ca aceasta imagine din copilarie a devenit o proiectie feminina ideala, "fata cu parul ca un fum, exuberata si reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, furtunoasa, meditativa, muzicanta. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina, in ea era un minim de Otilia". De altfel, iubita ipotetica din versurile sale poarta tot numele Otilia.
Problema mostenirii ii este sugerata de destinul sotilor Popescu, relatat de autor intr-un jurnal, in care se povestea cum "Bica Simion, fratele, a invadat cu numerosii sai copiii, dibuind banii si luand lacom din ei". Autorul isi dezvaluia intentia de a scrie un roman "despre nulitatea vietii lor".
Prototipul lui Felix Sima din roman pare sa fie insusi George Calinescu, deoarece portretul fizic aduce mult cu acela al autorului: nas acvilin, ten masliniu, dar si preocuparea excesiva pentru studiu.
Tema romanului este de factura balzaciana: istoria unei mosteniri (cea a lui Costache Giurgiuveanu) care favorizeaza o parvenire (cel care o obtine prin furt, avocatul Stanica Ratiu, reuseste sa urce pe scara sociala), o parte a mostenirii (cea imobiliara) va ramane Aglaei Tulea, sora avida care a asteptat de multa vreme moartea fratelui ei batran.
Povestea de dragoste dintre Felix si Otilia, desfasurata in alt plan si un alt registru (romantic), esueaza din cauza nepotrivirii de caracter si de idealuri. Cat priveste comportamentul ciudat al fetei, adica "enigma", autorul explica astfel: "Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede ca le are (!). Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune. Irationalitatea Otiliei supara mintea clara, finalista a lui Felix Separe ca fetele nu iubesc in chip necesar pe tinerii de varsta lor si ca baratii in etate exercita asupra lor un curios imperiu. Asta pentru Felix este o enigma. Si apoi, enigma este tot acel amestec de luciditate si strengarie, de onestitate si usuratate".
Romanul Enigma Otiliei, de G. Calinescu, este structurat in 20 de capitole, iar actiunea lui se desfasoara in doua planuri narative, care se intersecteaza sau fuzioneaza: cel social, in care sunt urmarite evenimente din cadrul unei familii bogate, racilele acesteia, generalizabile la nivelul intregii societati romanesti de la inceputul secolului al XX-lea, in familia lui Costache Giurgiuveanu se desfasoara istoria unei mosteniri. Sora sa, Aglae Tulea, si familia acesteia, locuind in acceasi casa, asteapta cu nerabdare moartea batranului pentru a intra in posesia bunurilor si a banilor acestuia, fiind intrigati de prezenta Otiliei Marculescu, fiica celei de-a doua sotii a lui Costache, ramasa orfana, posibila concurenta la mostenire, cel erotic, in care se desfasoara istoria unei iubiri adolescentine intre Felix Sima, un tanar student de la Iasi, al carui unchi si tutore este Costache Giurgiuveanu, si Otilia Marculescu, prietena din copilarie a lui Felix.In aceasta poveste de dragoste se insinueaza si Leonida Pascalopol, un mosier in varsta care frecventeaza casa Giurgiuveanu de multa vreme, ale carui sentimente fata de Otilia oscileaza intre cele paterne si cele erotice. Chiar iubindu-l pe Felix, Otilia se casatoreste cu Pascalopol, iar dupa cativa ani, va pleca si de langa acesta, pentru un conte sud-american.
Conflictul romanului este dublu, atat in plan social, cat si in cel erotic, in planul social, conflictul apare in relatiile dintre cele doua familii: a lui Costache Giurgiuveanu (care o include si pe Otilia Marculescu, fiica nelegitima) si a Aglaei Tulea, sora sa (care-i include pe Simion, sotul, si copiii Olimpia, Aurica si Titi), pe tema mostenirii averii lui Costache. Familia Tulea se teme ca fratele ei o va infia pe Otilia si-i va da o parte din avere.In casa Giurgiuveanu apar, insa, si niste intrusi: Felix Sima, care sta la Costache, impreuna cu Otilia, primind renta de la Costache, pana la majorat; Leonida Pascalopol, un oaspete aproape nelipsit, dorit de ambele familii, generos si civilizat; Stanica Ratiu, un avocat fara procese, sotul Olimpiei, aciuat in familia Tulea in scop de parvenire, asteptand si el evenimentul mortii batranului Costache.In planul erotic, conflictul este psihologic, in primul rand. Felix se indragosteste de Otilia si incepe sa fie gelos pe Pascalopol, care este agreat de Otilia si, in cele din urma, preferat ca sot, deoarece i-a putut oferi fericirea iluzorie a Parisului in anii cei mai frumosi ai unei femei, ideal pe care Otilia i l-a si marturisit lui Felix.
Naratorul omniscient il prezinta la inceputul romanului pe Felix Sima, " un tanar de vreo optsprezece am, imbracat in uniforma de licean, intrand pe la orele zece, intr-o seara de iulie a anului 1909, pe strada Antim din Bucuresti, si cautand casa unchiului si tutorelui sau Costache Giurgiuveanu. Venea de la Liceul Internat din Iasi pentru a urma Facultatea de Medicina. Era orfan si Costache Giurgiuveanu avea sa-i asigure o renta viagera pana la varsta majoratului".
In casa lui Costache Giurgiuveanu, Felix Sima ii cunoaste pe Otilia Marculescu, pe Leonida Pascalopol, pe Marina, servitoarea, si tot clanul Tulea (Aglae, sora lui Costache; Simion, sotul ei; Olimpia si Aurica, fiicele Aglaei; Titi, fiul Aglaei, si Stanica Radu, sotul Olimpiei). Sunt redate apoi tabieturile familiei (cadourile lui Pascalopol, remarcile rautacioase ale Aglaei, cantatul la pian al Otiliei, zgarcenia lui Costache, ocupatiile lui Titi etc.). Felix si Otilia fac o vizita la mosia lui Pascalopol in Baragan. Copilul Olimpiei si al lui Stanica, proaspat casatoriti, cade din pat si moare. Felix intra la facultate. Familia Tulea se teme ca averea lui Costache va ajunge pe mana Otiliei si aduce, cu sprijinul lui Stanica Ratiu, pe medicul Vasiliad sa constate degradarea mintala a batranului. Titi Tulea se casatoreste cu Ana Sohatchi, sora unui coleg de la scoala de arte, dar, dupa un timp, divorteaza. Relatiile sentimentale dintre Felix si Otilia devin tot mai trainice, mai aprinse. Simion se pretinde bolnav incurabil. Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol, fapt care-l intristeaza mult pe Felix, care se simte tradat Accepta o aventura amoroasa cu Georgeta, careia i se confeseaza. Simion este dus la azil de catre Aglae, iar ea isi schimba comportamentul, devenind o femeie mondena. Stanica Ratiu planuieste sa-l casatoreasca pe Felix cu Lili, o nepoata a lui. Otilia se intoarce de la Paris cu Pascalopol, iar Felix afla ca acesta s-a comportat cu ea ca un tata. Mos Costache are un accident vascular, iar Felix descopera, intamplator, un caiet in care batranul tinea evidenta cheltuielilor "pentru minorul Felix Sima" si-si da seama ca are un venit mare din care unchiul nu i-a dat mai nimic. Batranul ii spune lui Pascalopol ca-i va da zestrea Otiliei, dar a doua zi nu se poate hotari sa se desparta de banii pe care-i tine sub saltea. Dupa majorat, Felix ramane tot in casa lui Costache. Peste cateva luni, batranul are o noua criza, vrea sa-i dea lui Pascalopol banii pregatiti (trei sute de mii de lei), dar se razgandeste si-i da doar o suta de mii. Punandu-i sub saltea, are impresia ca este privit pe geam de catre cineva. Stanica Ratiu ia banii, iar batranul, incercand sa se opuna, cade din pat si moare. Aglae cauta banii in toata casa Stanica Ratiu o paraseste pe Olimpia, isi deschide cabinet de avocatura si se casatoreste cu Georgeta. Felix doreste sa se casatoreasca cu Otilia, dar ea pleaca la Paris cu Pascalopol. Dupa ani, Felix devine profesor universitar renumit, cu o casatorie reusita si afla intamplator de la Pascalopol ca Otilia e casatorita prin America de Sud cu un conte.
Romanul prezinta o intreaga serie de personaje, cele mai multe de sorginte balzaciana, reprezentand tipuri umane, fiind asadar reprezentative pentru o anumita categorie morala: avarul (Costache Giurgiuveanu), parvenitul (Stanica Ratiu, Aglae Tulea) etc. Aceste personaje sunt organizate in doua clanuri antagonice, din punct de vedere al intereselor: familia lui Costache Giurgiuveanu si familia Aglaei Tulea. Exista chiar analogii in modul de constructie a celor doua clanuri: a.
In ambele familii exista cate un membru cu situatie incerta (Otilia Marculescu, fiica celei de-a doua sotii a lui Costache, neinfiata de acesta; Olimpia, fiica Aglaei, repudiata, insa, de Simion care n-o recunoaste ca fiica a lui); b.
In ambele familii, unul dintre membrii da semne de avaritie exagerata (Costache Giurgiuveanu si Aglae Tulea), in afara celor doua clanuri, mai exista si grupul intrusilor: Felix Sima, Leonida Pascalopol si Stanica Ratiu.
A. Familia Costache Giurghiveanu
Costache Giurgiuveanu
Este personajul principal al romanului, deoarece injurul lui se desfasoara majoritatea actiunilor, a intereselor, atat ale celor care-l protejeaza (Otilia, Pascalopol, Felix), cat si ale celor care-l dusmanesc (Aglae si familia ei), iar actiunea romanului inceteaza odata cu moartea lui. Este un personaj clasic balzacian, tip al avarului, mai complex decat Hagi Tudose al lui Delavrancea.
Costache Giurgiuveanu este unchiul lui Felix Sima, cumnatul tatalui sau mort de un an, si devenit tutorele lui pana la varsta majoratului. Folosind tehnica balzaciana, autorul dezvaluie caracterul personajului prin descrierea interiorului casei unde traieste, a cladirii, a strazii pe care locuieste si apoi face portretul fizic, intai este prezentat prin ochii lui Felix care, dupa ce-l aude coborand cu incetineala scara, vede " un omulet subtire si putin incovoiat". Acumuland detalii, portretul fizic se intregeste: " Capul ii era atins de o calvitie totala si fata parea aproape spana si, din cauza aceasta, patata Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca, dar privind intrebator si vadit contrariat. Era un batran neputincios, cu manii si automatisme datorate senectutii, balbait si cu glasul ragusit".
Comportamentul batranului Costache este ciudat datorita sentimentului de teama pentru averea sa. Simuleaza pierderea memoriei si ca instinct de aparare fata de cei care-i vaneaza banii, iar balbaiala, defect de vorbire, il apara oarecum, dandu-i ragazul de a-si formula mai bine un raspuns gandit, isi freaca mainile si rade prosteste uneori, alteori are dragalasenii si accese de afectiune fata de Otilia, "fe-fetita mea", pe care "o sorbea umilit din ochi si radea din toata fiinta lui spana cand fata il prindea in bratele ei lungi".
Costache Giurgiuveanu traieste o drama, cea a neputintei de a se apara in fata celor care-i doresc si pandesc moartea (sora sa Aglae, nepotii Aurica si Titi, precum si escrocul Stanica Ratiu,(sotul de circumstanta al Olimpiei). Este un batran neajutorat, neputincios, dar cu o vointa puternica, atunci cand e vorba de bani. Vazut prin ochii lui Felix, avaritia sa e o manie, in schimb " o iubeste mult pe Otilia si se gandeste mereu la ea ". La randul ei, Otilia il vede "un om bun " pe "papa", insa cu "ciudatenii", "cam avar", fiindca manca de obicei,, cu lacomie, varand capul in farfurie", Costache nu protesteaza niciodata cand Otilia il mustra.
Dragostea pentru bani a batranului este observata si de Pascalopol care, la primul atac cerebral, vede ca acesta "tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani, iar in maini inelul cu chei". Pascalopol il considera "un om slab, cu ciudateniile lui, dar bine intentionat". Zgarcenia lui e o forma de aparare contra mediului, dar si o meteahna de caracter. Amana mereu s-o infieze pe Otilia, sa-i faca o casa ori sa depuna bani pe numele ei, cum insusi planuieste. iar lui Felix nu-i da banii cuveniti din renta, se hraneste prost.
In caracterizarea personajului sau G. Calinescu foloseste modalitatile clasice: prezentarea directa de catre autor sau de catre alte personaje; autocaracterizarea; prezentarea indirecta prin mediul in care traieste, prin actiuni, gesturi, opinii etc.
Otilia Marculescu este personajul feminin enigmatic care iese din tiparul balzacian. Prima prezentare a fetei este facuta, ca in cazul lui Costache, prin ochii lui Felix, tanarul care soseste in casa Giurgiuveanu. El aude o voce cristalina, apoi vede " un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri", apoi remarca imbracamintea: "fata, subtiratica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa bine la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri". Apar apoi alte detalii ale portretului: "Fata parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara acea slabiciune sluta si pastrata a Aureliei, era o mare libertate in miscari, o stapanire desavarsita de femeie". Otilia este o fiinta contradictorie, suava si exuberanta uneori, trista si nestatornica alteori, un amestec de copilarie si maturitate, de inteligenta si sensibilitate, uneori rece, alteori capricioasa si inocenta. Dezinteresata de ceea ce este rational, iubeste muzica si are un ideal de viata romantic. "- Tu nu cunosti viata, Felix - relua Otilia ideea -pentru o fata reusita in viata nu e o chestiune de studiu si energie. Admit inteligenta si vointa ta de barbat, astea nu sunt bune si pentru o femeie. Rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire". "De obicei, fetele admira pe oameni ca tine, dar merg dupa oameni ca Stanica."
Otilia este simbolul feminitatii imprevizibile, al acelui "mister feminin", fiind o enigma atat pentru Felix, cat si pentru mult mai experimentatul Pascalopol. E un amestec de candoare si naivitate, dar avand un instinct feminin sigur si ii farmeca pe barbati. Costache, Pascalopol, Stanica sau Felix " n-arfi indraznit sa contrarieze pe Otilia". Este uneori visatoare, alteori nelinistita sau dezlantuita in bucuria ei (alearga prin iarba cu picioarele goale, se da in leagan, doarme in fan, canta nebuneste, tropaie pe scara, fluiera, danseaza). Pentru Pascalopol este "o mare strengarita", " un temperament de artista", "o randunica, inchisa in colivie, moare", "o fiinta gingasa care merita ocrotirea", "o fata mandra si independenta". Are un comportament ambiguu fata de Felix si Pascalopol, cu aparenta cand materna, cand erotica. Ea insasi se analizeaza lucid: "Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera! ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata". Ea are mereu nevoie de protectie. "Ah! Cum as vrea sa am o trasura luxoasa, cu doi cai frumosi!", " nu sunt o zapacita, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol, eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizez acum cat de iubesc ca frate si cat ca iubit". Calatoria la Paris cu Pascalopol o maturizeaza, "in ochii ei mocneau judecati despre viata si despre el, hotarari indelung meditate, ironii seriozitatea ei il paraliza".
Dupa ani de zile, cand Felix vede o fotografie pe care i-o arata Pascalopol, Otilia se schimbase cu totul, devenind "o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta", "frumoasa, cu linii fine", dar cu "un aer de platitudine feminina" care "stingea totul".
Ea se inscrie in galeria de personaje feminine remarcabile, alaturi de: Olguta, din La Medeleni de Ionel Teodoreanu; Maitreyi, din romanul omonim al Iui Mircea Eliade; Adela, din romanul omonim al lui Garabet Ibraileanu.
Familia Tulea
Aglae Tulea este sora lui Costache Giurgiuveanu si sotia lui Simion, mama Olimpiei, Auricai si a lui Titi, adevarata sefa a clanului, personaj tipic balzacian (parvenitul). Portretul fizic prezentat la inceput sugereaza trasaturile morale: ,,era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol., insa cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ei era galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si ascutit, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele, in care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur".
Era o femeie rea si vulgara, ipocrita si invidioasa, care urmareste cu asiduitate un scop major al vietii: obtinerea mostenirii la moartea fratelui sau. E obsedata de gandul ca fratele ei o s-o adopte pe Otilia: "il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei", nu se sfieste Aglae sa spuna. E o personificare a aviditatii, "baba absoluta", cum o numeste cineva. La moartea lui Costache, este preocupata de gasirea banilor, nu de infaptuirea celor crestinesti, ii barfeste si ponegreste pe toti, dar pare sa aiba oarecari sentimente fata de copii. E in stare sa-l ironizeze pe Felix care studiaza, numai fiindca fiul ei Titi este un tampit, ramas corigent Sentimentul dominant al acestei femei este ura, izvorata tocmai din dragostea bolnava pentru copiii ei.
Pe Otilia o detesta nu numai din cauza ca ar fi o ipotetica mostenitoare a lui Costache, ci si pentru ca ii sufla partidele Auricai. Ea nu-si interneaza sotul in sanatoriu de teama cheltuielilor, dar, dupa ce-l duce la azil, il paraseste. Este in stare de orice miselie, dar in final este infranta, deoarece nu obtine banii lui Costache, fata ei Olimpia este parasita de sot (Stanica Ratiu), Aurica ramane fata batrana, Simion, sotul, este internat in ospiciu, iar Titi "se leagana" din ce in ce mai des.
Simion Tulea
Este sotul Aglaei, un degenerat senil care se crede Iisus Hristos, un maniac fara simtul realitatii. Are o mare pofta de mancare, o privire fixa, cauta mereu prin dulapuri. Subordonat total sotiei sale, el mai mult tace, brodeaza, dar are si unele accese de furie. Este un personaj modernist (vezi romanele Hortensiei Papadat Bengescu), dominat de starea sa maladiva. Reda masura degradarii morale si fizice a familiei Tulea
Olimpia Tulea
Fiica a Aglaei, Olimpia este maritata cu avocatul Stanica Ratiu, caruia ii daruieste un copil, mort la doua luni dupa nastere. E o fiinta plata care nu se remarca prin nimic deosebit, in final, sotul ei o paraseste pentru o femeie de moravuri usoare, Georgeta.
Aurica Tulea
E fiica Agalei, slaba, uscata, cu fata pergamentoasa, par rar si ochi ingropati in cap, vopsita violent, tipul fetei batrane, precum balzaciana verisoara Bette. E o femeie acrita, invidioasa, complexata, in cautare permanenta de partide, ahtiata dupa maritis, ii abordeaza succesiv pe Pascalopol, Felix, Weissman, dar fara nici un succes. Este o fiinta alienata fizic si moral.
Titi Tulea
Este mezinul familiei Tulea, un personaj modern, in maniera lui Simion. E un repetent, debil mintal, infantil, apatic, cu fixatii artistice (deseneaza, copiaza carti postale; asculta muzica militara in Cismigiu) si erotice (cand vede femei, cade in transa; se casatoreste pentru scurt timp cu Ana Sohatchi). Este un isteric care se leagana mereu exclamand: "Sa nu ma insultati, ca va spun la mama!".
C. Intrusii
Stanica Ratiu
Desi prezenta sa in roman este mai redusa, Stanica Ratiu, sotul Olimpiei Tulea, tipul parvenitului din romanele balzaciene, este considerat de unii comentatori personajul central al romanului. Aceasta pentru ca in odiseea mostenirii banilor lui Costache, el este cel care reuseste. Este un escroc sentimental, un barbat abil, versatil, perseverent, cu o verva deosebita, cu totul opus celor din familia Tulea. El este un individ bagaret si insistent, care se afla peste tot, da sfaturi tuturor, intrigant, ascultator pe la usi, descurcaret, un fel de Mitica al lui Caragiale, in varianta de avocat Face matrapazlacuri, afaceri dubioase, e sfatuitor al clanului Tulea, il initiaza pe Felix in lumea de placeri a Bucurestiului. Agresiv si lipsit de scrupule, Stanica Ratiu este un tip adaptabil, un cameleon inteligent, un escroc notoriu, un laudaros fara pereche. Insista sa primeasca repede casa promisa ca dota, tapeaza de bani pe oricine.
O paraseste pe Olimpia pentru Georgeta, amanta a generalilor: " Asa se intampla cand te insori din sentiment. Pe mine sentimentul, bunatatea m-au omorat. Dar am sa fiu forte, de aici inainte nu mai admit nici o slabiciune. Nu se tine angajamentul, o redau pe Olimpia caminului parintesc Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumata, inteligenta". Cinic cu batranul Costache, Stanica este o lichea simpatica, reusind sa parvina: "Se insura cu Georgeta, cu care nu avu fii, dar avu protectori asidui, facu politica; declara ca simte «un ritm nou», fu chiar prefect intr-o scurta guvernare si acum este proprietarul unui block-haus, pe bulevardul Tache lonescu. Unele gazete de santaj il acuza ca patroneaza tripouri si cercuri de morfinomani".
Felix Sima
El este un tanar orfan, venit din Iasi la Bucuresti, dupa terminarea liceului, pentru a se inscrie la Facultatea de medicina, in maniera balzaciana, el este prezentat in incipit: " un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli, cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindca obosit o trecea des dintr-o mana in alta (). Uniforma neagra ii era stransa bine pe talie ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer batranesc si elegant. Fata ii era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par care-i cadeau de sub sapca, dar coloana maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie". Autorul intocmeste parca o fisa biografica, prezentandu-l astfel: "Se numea Felix Sima si sosise cu o ora mai inainte in Bucuresti venind din Iasi, unde fusese elev in clasa a VIII-a a Liceului internat. Sfarsise liceul, trecand si examenul de capacitate, si acum venea in Bucuresti la tutorele sau, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, caruia obisnuia a-i spune «unchiul», era cumnat al tatalui sau care murise de un an. Doctorul losif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sange. Singura lui sora, sotia lui Costache Giurgiuveanu cel cautat, murise si ea de mult. Vaduv el insusi de vreo zece ani, doctorul isi trimise baiatul mai mult in pensionate si in internate. Dupa o lunga boala plictisitoare, se stinse si el cu satisfactia ca copilul e mare si cu viitorul oarecum asigurat. In afara de un oarecare depozit de bani, doctorul lasa lui Felix o casa cam veche, dar solida si rentabila in strada Lapusneanu. Pentru administrarea acestor bunuri, fusese indicat ca tutore «unchiul Costache», cumnatu-sau ".
Felix se dovedeste a fi un tanar ambitios, preocupat de studiu, inteligent, urmarind cu perseverenta realizarea unei cariere stiintifice de prestigiu. El este la varsta adolescentei si, in casa lui Costache Giurgiuveanu, traieste prima sa iubire, o criza erotica, parcurgand drumul de la simpla atractie pana la trairea deplina a sentimentului de dragoste, cand "chipul Otiliei il urmarea in tot timpul", incepe sa fie gelos pe Pascalopol, datorita comportamentului familiar al fetei cu acesta Starile fizice si psihice prin care trece Felix datorita iubirii pentru Otilia sunt descrise pe multe pagini ale romanului. Ele sunt contradictorii: neliniste, teama, deznadejde, incertitudine, gelozie, adoratie, incantare, fericire: "Avea crize de sensibilitate si reverie, in vreme ce Otilia rascolea valurile pianului, el se plimba cu mainile in buzunar, oprindu-se din cand in cand in fata oglinzii. Se privea sever, lasand buzele jos, intr-o amaraciune patetica. Se simtea frumos. Singuratatea lui, faptul de a nu avea parinti, il umplea de o exaltare vaga a destinului sau propriu. Se intreba, inundat de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea sa devina: medic mare, savant, autor celebru, om politic".
Iesind cu bine din criza erotica, de fapt cu ajutorul Otiliei care-i intelege aspiratiile, Felix evolueaza profesional, datorita calitatilor intelectuale, tenacitatii si vointei, devenind "profesor universitar, specialist cunoscut, autor de memorii si comunicari stiintifice, colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi".Chipul Otiliei a ramas, insa, in sufletul sau pentru totdeauna, prin misterul sau existential.
Leonida Pascalopol
Pare sa fie un alter ego al autorului. Este un mosier cult, manierat, rafinat, fin psiholog, melancolic si resemnat, generos, umblat prin lumea civilizata, intelept, iubitor al atmosferei de familie. Vine in casa Giurgiuveanu de mult, de cand Otilia era mica. Nutreste sentimente profunde fata de ea: la inceput, paterne, iar apoi, pe masura ce Otilia devine o adolescenta, sentimentele paterne se imbina cu cele erotice, dar de o noblete sufleteasca admirabila. Dupa ce se casatoreste cu Otilia, ii intelege dorinta de libertate si divorteaza. E un personaj clasic, de un calm olimpian, monden, gata de a se adapta oricarei situatii, natural, curtenitor, filozoful felul sau, dar si practic in conducerea treburilor mosiei din Baragan.
ARTA LITERARA
Desi romanul Enigma Otiliei, de George Calinescu, este scris cu scopul de a arata viabilitatea formulei balzaciene, in structura lui apar si elemente romantice si moderne.
a. Elemente balzaciene: -tema (istoria unei mosteniri; parvenirea; motivul paternitatii);
- constructia romanului (expozitie larga, situarea spatio-temporala; descrierile amanuntite -strazi, case, interioare);
- personaje tipice (descriere minutioasa, imbracaminte, gesturi, mimica sunt reprezentative; folosirea unei game variate de mijloace pentru caracterizare; omniscienta; limbaj uniformizat al personajelor);
b. Elemente clasice: - crearea de personaje caractere (avarul, femeia rea, generosul etc.).
c. Elemente romantice: - iubirea dintre Felix si Otilia; analiza sentimentului iubirii; suferinta.
d. Elemente moderniste: ambiguitatea personajelor (Otilia);
- interesul pentru procesele psihice (alienare, dedublarea constiintei, senilitate - Simion; dar si pentru consecintele ereditatii - Titi);
- maniera comportamentalista de prezentare a personajului (reflectarea poliedrica) din mai multe unghiuri de vedere (Otilia, de exemplu, vazuta prin ochii lui Costache, ai lui Felix, ai lui Pascalopol si ai Aglaei).
OPINII ALE CRITICII LITERARE
Paul Georgescu: " Tehnica romanului e balzaciana in zidirea ei. Nu numai in aspectele de suprafata (exteriorul casei, interiorul ei, schitarea conflictului etc.), ci si in sensul acestei tehnici. Pentru Balzac, exteriorul unei case si mobila ei caracterizeaza o familie. Descriind vesmintele unui personaj, descriindu-i locuinta, el ii prefigureaza portretul. Fiindca descrierea balzaciana (uneori obositoare prin desimea amanuntelor) stabileste corelatia intre venitul, temperamentul, gesturile si caracterul unui personaj. Caracterul dat se exteriorizeaza in vesminte, mobila etc., exteriorizeaza adica starea lui sociala (posibilitatile) si anumite trasaturi de caracter () indicand un anumit gust artistic, nivel intelectual etc.".
Ov.S. Crobmalniceanu : "Enigma Otiliei se dovedeste, astfel, un roman de profunda critica sociala, de sangeroasa executie a familiei burgheze, intr-o perspectiva mult mai ampla de natura universala. Lumea banului apare exagerand monstruos viciile umanitatii".
Pompiliu Constantinescu: "Romanul d-lui G. Calinescu este unul dintre cele mai bune romane din ultima vreme. De o constructie sigura, cu o intuitie sociala si psihologica de solid realism, de un adevar sufletesc adanc si de nuante sufletesti revelatoare-Enigma Otiliei se claseaza printre operele de intaia mana ale epocii noastre urbane ".
