in acest poem Keats dezvolta mitul grecesc antic despre dragostea pastorului Endymion pentru zeita lunii, Sele-na. Zeita i se arata pastorului in timpul somnului, iar acesta se indragosteste de ea. Vrajit de frumusetea zeitei, Endymion ajunge sa o viseze cu ochii deschisi.
Eroului ii iese in cale o bacanta (preoteasa a lui Bachus) patimasa si Endymion simte o atractie senzuala pentru ea. Gandul ca a tradat dragostea sa curata pentru frumoasa zeita il face sa sufere. Bacanta se dovedeste a fi, intr-un sfarsit, nimeni alta decat zeita insasi, care isi schimbase infatisarea tocmai pentru a pune la incercare sentimentele pastorului.
Poemul sustine afirmarea puritatii morale, respingand senzualitatea grosolana.
