DRUMUL CENUSII - Roman de Augustin Buzura, aparut in 1988; reprezinta cel de al dolea volum (dupa Refugii, 1984) din trilogia Zidul mortii.
Drumul cenusii este un foarte puternic roman social, axat pe tema "mortii psihice", tema care strabate, de altminteri, intreaga literatura a lui Augustin Buzura, incepind cu romanul sau din 1970, Absentii. Notiunea este definita de fapt pentru prima data de scriitor intr-o tableta din 1970 (intre aparente si realitate), republicata apoi in volumul Bloc notes, din 1981: "Exista o moarte biologica - la moda acum, ce poate fi oferita cititorilor spectaculos, in imprejurari dramatice sau aparent dramatice - si o alta, paradoxal, mult mai frecventa, psihica - atit de evidenta la Cehov - intinsa adesea pe parcursul unei existente in care insasi victima este obligata sa-si spuna siesi formula utilizata de doctorul lui Truman Capote dupa ce Perry si Dick ramasesera atirnati in streang cele douazeci de minute regulamentare 'Declar acest om mort!' Ea se petrece incet, pe neobservate, cind dispar elementele proprii unei existente psihice firesti, necesare, si vitala 'spontaneitate'; din exterior totul parc normal, culorile lumii inconjuratoare sint vii, vorbele circula, calmul ramine atotputernic. Din interior insa".
De o definire a mortii psihice ca renuntare la orice forma de impotrivire la sistem, scriitorul se apropie si mai mult intr-o tableta din 1977 (A fi tu insuti), inclusa, de asemenea, in culegerea de eseuri din 1981: "Mortii biologice, de exemplu, i-a adaugat inca una, mult mai periculoasa, moartea psihica, adica imposibilitatea omului de a fi el insusi, de a se manifesta conform convingerilor sale". Asadar, fara a fi propriu-zis o noutate pentru literatura lui Augustin Buzura, "moartea psihica" se constituie in tema centrala a ciclului Zidul mortii; nu e mai putin adevarat ca Drumul cenusii lasa loc si pentru speranta, in aceasta privinta scriitorul parind ceva mai increzator in sansele individului de rind de a lupta impotriva mortii sale psihice, de a se ridica din genunchi si de a incerca sa traiasca in picioare.
Tentative care duc de regula la un sfirsit tragic (moartea Victoriei Oprea, accidentul suferit de ziaristul Adrian Coman), dar care nu sint, prin aceasta, mai putin pilduitoare. Dintre personajele cartii, cea dintii care a inteles sa se impotriveasca mortii sale psihice pare sa fi fost Victoria Oprea, mai cu seama dupa ce l-a cunoscut pe inginerul Helgomar David.
Intilnirea cu Victoria Oprea ii insufla ziaristului Adrian Coman hotarirea de a se smulge, la rindul lui, din imbratisarea mortii, de a inceta sa scrie minciuni; drumul acesta va insemna, in speta, pentru el, sa se apuce de un roman in care sa scrie doar adevarul despre lumea in care traieste, despre regimul comunist, inceput de nenumarate ori, romanul lui Adrian Coman va fi in tot atitea rinduri abandonat; pasul pe care si-a propus sa-l faca - pasul spre verticalitate - i se pare nu o data, si pe buna dreptate, lui Adrian Coman, tot atit de important si probabil chiar mai dificil "decit cel de la maimuta la om". Mesajul luminos al acestui roman (publicat in plina dictatura comunista) consta tocmai in increderea ca individul poate iesi pina la urma biruitor in lupta cu lasitatea sau oboseala sa; fiindca - intarit si prin prezenta, atit de vie, a Ioanei Olaru (unul din personajele cele mai complexe ale literaturii lui Augustin Buzura) - Adrian Coman va asista la propria sa reintoarcere la viata.
Paginile romanului proiectat de Adrian Coman incep, zi de zi, noapte de noapte, sa se adune in teancuri pe masa lui de lucru; lupta cu ingerul nu a fost purtata, asadar, in zadar. Daca, sub aspectul problematicii, Drumul cernitii se situeaza in continuarea romanelor precedente ale lui Augustin Buzura, sub raportul formulei epice sunt de semnalat unele importante noutati.
In primele sale carti, preferintele lui Augustin Buzura pareau sa mearga spre un tip de naratiune mai degraba saraca sub raport epic; saracia epica a celui dintii roman de rasunet al lui Augustin Buzura (Absentii) l-a si determinat, de altminteri, pe Eugen Simion sa il includa pe scriitor intr-o categorie a "prozei de analiza".
Ciclul Zidul marfii indica, dupa cite se pare, o schimbare radicala de atitudine in aceasta directie; este vorba, intii de toate, de faptul ca, indeosebi in Drumul cenusii, scriitorul manifesta un anume interes pentru construirea unei intrigi de senzatie, cu urmariri, cu accidente misterioase, cu anchete intreprinse in maniera detectivisla (Adrian Coman porneste, astfel, pe urmele disparutului inginer Helgomar David, interogind diversi insi, expunindu-se la fel de fel de primejdii etc). Preocuparea pentru formele unei literaturi de factura populara este vizibila, pe de alta parte, si prin adoptarea unei formule a "ciclului" de romane; sint reluate, astfel, in romanul de fata, cite va din personajele cu care tacusem cunostinta in Refugii (Ioana Olaru, Victoria Oprea), firele actiunii se incilcesc si se descilcesc dupa modelul scenariilor de serial etc. Traiectoria literara a lui Augustin Buzura se aseamana, din punctul acesta de vedere, cu cea a altui important romancier roman contemporan, Alexandru Ivasiuc.
