Nuvela Doua loturi, publicata in "Gazeta sateanului" (1898), inclusa apoi in volumele Momente (1901), Novele, povestiri (1908), este una din primele opere care au starnit confuzie in orizontul de asteptare al unui public obisnuit cu un Caragiale autor de comedii. Trecerea de la un registru la altul nu se face totusi brusc. Doua loturi intra in sfera tragi-comicului, caci Lefter Popescu nu este altceva decat victima rasului sardonic al zeilor.
Subiectul. Lovituri de teatru: intre spectaculos si absurd
Nuvela infatiseaza tribulatiile unui om de rand confruntat cu absurditatea destinului. Intriga este simpla, dar cu atat mai geniala. Lefter Popescu cumpara doua bilete de loterie cu bani de imprumut de la capitanul Pandele. Acesta din urma il convinge pe Lefter Popescu sa recurga la acest gest ca o provocare a destinului - slujbasul nu crede ca ar avea deasupra sa o stea norocoasa. Capitanul nu doreste, in eventualitatea castigului, decat un modest 10%. Prevazator, Pandele isi noteaza numerele. Vestea ca biletele cu pricina au iesit castigatoare precipita lucrurile. In culmea euforiei, Lefter Popescu se si vede scapat de tirania "turbatului" (seful sau) si dand cu tifla tuturor ce l-au umilit in vreun fel oarecare. Lovitura de teatru consta in pierderea biletelor prezumtiv castigatoare. Se declanseaza o adevarata nebunie. Toata casa este rascolita; intr-un tarziu, soata interogata isi aminteste ca daduse jiletca, in care se presupune a fi fost biletele, unei chivute, in schimbul unor farfurii. Este usor de inchipuit soarta farfuriilor buclucase, pe care Lefter Popescu le face tandari. Mahalaua este rascolita, la randu-i, pana este gasita chivuta in cauza care nu intelege ce i se cere: "Care belete, conasule?". Este mobilizata politia, cu concursul sus-numitului Pandele, interesat in afacere. Lefter Popescu se vede nevoit sa ceara "turbatului" un "congediu de 2-3 zile". Nesansa se pare ca-l urmareste: "turbatul" il vede pe bietul slujbas la berarie si il instiinteaza impasibil de posibilitatea pierderii slujbei. in cele din urma biletele sunt gasite, insa - noua lovitura - momentul triumfului asteptat ia o turnura tragica: numerele iesisera intr-adevar castigatoare, dar "viceversa"-Spre finalul nuvelei, discursul incoerent al personajului la adresa "vampi rilor" care isi bat joc de pudoarea fiecarui om onest, deoarece se-ncredere orbeste-n mofturile dv. si cu tripotajuri ovreiesti de bursa, care suntem noi prosti si nu ne invatam odata minte ca sa venim, ma-ntelegi si sa ne revoltam" este expresia tragediei unui om prins in plasa absurdului.
Modernitatea epilogului
Autorul ofera si un epilog, de tip final sentimentalist, pentru cititorul mediu, stiind ca acesta vrea sa afle cum se termina povestirea. Pe doamna Popescu o regasim la manastirea Tiganesti in postura unei maici "batrane, oachese, inalte () si cu privirea extatica", avand o singura apucatura - culege cioburi. In haosul Bucurestilor" se va putea zari un "mosneag micut () intrat la apa si scofalcit, plimbandu-se linistit si bolborosind viceversa! da, viceversa!" Ironia evidenta in acest final (si in precizarea lui Caragiale ,JDar [] fiindca nu sunt dintre acei autori") vizeaza subminarea a cel putin doua poncife literare: comoditatea cititorului mediu amator de happy-end si moda romanesca a fi-nalurilor melodramatice care incurajeaza prin acest compromis lectura superficiala ce pune semnul identitatii intre literatura si viata. inca o data modernitatea lui Caragiale isi spune cuvantul.
Paul Comea (in postfata volumului Nuvele. Povestiri) descopera maiestria lui Caragiale si in cazul acestei nuvele: "Caragiale reuseste in Doua loturi sa conjuge cu mana de maestru tabloul de moravuri, analiza psihologica (efectuata «behaviorist») si spectaculosul unei intrigi perfect montate si atunci - se intreaba in continuare criticul - mai trebuie oare notat ca scenele din Doua loturi au un profil de efigie si o concludenta realista fara cusur?". Intrebarea e, fireste, retorica. Raspunsul se afla in incantarea cu care Caragiale este citit si astazi.
BIBLIOGRAFIE:
Calinescu, G., Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, ed. a Ii-a revazuta si adaugita, Ed. Minerva, Bucuresti. 1982; Cioculcscu. Serban, Viata lui l.L. Caragiale. Caragialiana, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1977: Comea, Paul. postfata la voi. Nuvele, Povestiri, Ed. Minerva, Bucuresti, 1985.
(A. P. E.)
